Scorul acestui articol
[Total: 5 voturi. Media: 2.8]

POPORUL. A devenit cuvântul favorit al politicienilor. Dar şi al cohortelor de propagandişti din spatele lor. Un fetiş întru atragerea succesului. Aşa cred ei.

Din mulţime amorfă l-au întrupat într-un fel de patriarh autoritar, încruntat conducător de oşti şi răguşit rostitor de molifte. L-au personificat ca să-l scoată din amestec şi diversitate. Astfel îl pot folosi după bunul lor plac drept voinţă absolută, cel în numele căruia ei, politicienii şi ei, propagandiştii decid şi acţionează.

“Poporul s-a trezit”, “Poporul nu mai suportă”, “glasul Poporului cere…”, “voinţa Poporului este…”, “noi suntem poporul” au devenit şabloane de acoperire, subterfugii ale neputinţei.

Au personificat POPORUL sub forma unei păpuşi woodoo ca să-şi atace, dacă se poate mortal, duşmanii. Ce mare lucru să scoţi o mie de gălăgioşi în stradă, să faci din ei un şomoiog de cârpe cu cap şi membre şi să declanşezi ritualul: răcneşti “poporul suntem noi, jos …” şi străpungi şomoiogul cu ţăruşii cozilor de tricolor. Gata! Inamic distrus! “Am învins”!

Eu respect noţiunea de POPOR aşa cum este ea definită în DEX: “Totalitatea locuitorilor unei țări, populația unei țări; cetățenii unui stat”. Adică 100%.

Mulţi însă, pentru că există şi sensuri secundare ale cuvântului, preferă să definească poporul nu prin unanimităţi ci prin majorităţi covârşitoare. De exemplu: “Poporul român este un popor creştin – ortodox deoarece majoritatea românilor sunt creştini – ortodocşi”. Sunt de acord, având in vedere că la ultimul recensământ a rezultat că “86,5% dintre persoanele care au declarat religia sunt de religie ortodoxă”.

De aici, însă, până la a afirma că, dacă într-o competiţie (fie ea şi electorală), cel care iese pe locul întâi cu 20% din voturile exprimate, la o participare de 50% din totalul celor cu drept de vot (care reprezintă 90% din total populaţia României) poate fi asimilat cu POPORUL, mi se pare a fi o mare distanţă. Ştiţi cât reprezintă acest 20% în termeni reali, în condiţiile de mai sus? Doar 9% din total populaţie.

Ăsta e “poporul român”? 9%? Şi ceilalţi 91%?  Ei nu contează?

Aş putea accepta relaxarea definirii noţiunii de POPOR de la 100% până la un procent de majoritate absolută (adică > 51% din totalul populaţiei), dar în niciun caz nu pot accepta ideea că o majoritate relativă (“număr de voturi care întrece numărul de voturi obținut de oricare dintre ceilalți candidați”) ar putea fi reprezentativă pentru acordarea titulaturii de POPOR.

Românii nu au cultura protestelor spontane. Nici măcar în decembrie 1989, când nemulţumirile dădeau în clocot şi frustrările erau superlative, românii nu s-au putut mobiliza singuri pentru a răsturna regimul. A fost nevoie, întâi, de provocarea de la Timişoara în care anumite servicii secrete străine l-au împins în faţă pe Lazlo Tokes, apoi de mitingul de la Bucureşti, în care alte servicii secrete au avut rolul lor, pentru a fi provocată ieşirea masivă în stradă a populaţiei.

Atunci, cu derogare, aş putea accepta să vorbesc despre voinţa protestatarilor ca fiind voinţa POPORULUI. Au fost, totuşi, milioane în stradă, susţinuţi indiscutabil, prin multiple forme, de alte milioane de acasă.

Acum însă…? Mitinguri de, în medie, câteva mii de participanţi, organizate în cascadă, în speranţa unei auto – potenţări, a atingerii unui punct culminant care să declanşeze ireversibilul. Rezultatul? A văzut-o o ţară întreagă pe tânăra care plângea în hohote, disperată, reproşând diasporei şi românilor de acasă că nu au ieşit, că nu se implică.

Disperarea ei este si un efect al faptului că s-a întreţinut constant şi agresiv o iluzie: iluzia “POPORUL”. “Noi suntem POPORUL”. Şi ea a crezut în asta. Că este POPORUL.

S-a dovedit că nu e deloc aşa.

Poporul e ceva mult mai complex. Iar atunci când îl reduci la un slogan propagandistic reacţionează în felul lui. Şi statul în casă este o formă de reacţie. Nu spun că e rea sau bună. Spun doar că e o opţiune la care poporul român apelează foarte des. Şi poate fi şi o formă de protest (iată că, totuşi, POPORUL ştie şi să protesteze), atunci când se vorbeşte abuziv în numele lui.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/03/Protest.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/03/Protest-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialealegeri prezidentiale,majoritate absoluta,majoritate relativa,Noi suntem poporul,poporul s-a trezitPOPORUL. A devenit cuvântul favorit al politicienilor. Dar şi al cohortelor de propagandişti din spatele lor. Un fetiş întru atragerea succesului. Aşa cred ei. Din mulţime amorfă l-au întrupat într-un fel de patriarh autoritar, încruntat conducător de oşti şi răguşit rostitor de molifte. L-au personificat ca să-l scoată din amestec...Blog politic si polemic