Iluzia “POPORUL”
POPORUL. A devenit cuvântul favorit al politicienilor. Dar şi al cohortelor de propagandişti din spatele lor. Un fetiş întru atragerea succesului. Aşa cred ei.
Din mulţime amorfă l-au întrupat într-un fel de patriarh autoritar, încruntat conducător de oşti şi răguşit rostitor de molifte. L-au personificat ca să-l scoată din amestec şi diversitate. Astfel îl pot folosi după bunul lor plac drept voinţă absolută, cel în numele căruia ei, politicienii şi ei, propagandiştii decid şi acţionează.
“Poporul s-a trezit”, “Poporul nu mai suportă”, “glasul Poporului cere…”, “voinţa Poporului este…”, “noi suntem poporul” au devenit şabloane de acoperire, subterfugii ale neputinţei.
Au personificat POPORUL sub forma unei păpuşi woodoo ca să-şi atace, dacă se poate mortal, duşmanii. Ce mare lucru să scoţi o mie de gălăgioşi în stradă, să faci din ei un şomoiog de cârpe cu cap şi membre şi să declanşezi ritualul: răcneşti “poporul suntem noi, jos …” şi străpungi şomoiogul cu ţăruşii cozilor de tricolor. Gata! Inamic distrus! “Am învins”!
Eu respect noţiunea de POPOR aşa cum este ea definită în DEX: “Totalitatea locuitorilor unei țări, populația unei țări; cetățenii unui stat”. Adică 100%.
Mulţi însă, pentru că există şi sensuri secundare ale cuvântului, preferă să definească poporul nu prin unanimităţi ci prin majorităţi covârşitoare. De exemplu: “Poporul român este un popor creştin – ortodox deoarece majoritatea românilor sunt creştini – ortodocşi”. Sunt de acord, având in vedere că la ultimul recensământ a rezultat că “86,5% dintre persoanele care au declarat religia sunt de religie ortodoxă”.
De aici, însă, până la a afirma că, dacă într-o competiţie (fie ea şi electorală), cel care iese pe locul întâi cu 20% din voturile exprimate, la o participare de 50% din totalul celor cu drept de vot (care reprezintă 90% din total populaţia României) poate fi asimilat cu POPORUL, mi se pare a fi o mare distanţă. Ştiţi cât reprezintă acest 20% în termeni reali, în condiţiile de mai sus? Doar 9% din total populaţie.
Ăsta e “poporul român”? 9%? Şi ceilalţi 91%? Ei nu contează?
Aş putea accepta relaxarea definirii noţiunii de POPOR de la 100% până la un procent de majoritate absolută (adică > 51% din totalul populaţiei), dar în niciun caz nu pot accepta ideea că o majoritate relativă (“număr de voturi care întrece numărul de voturi obținut de oricare dintre ceilalți candidați”) ar putea fi reprezentativă pentru acordarea titulaturii de POPOR.
Românii nu au cultura protestelor spontane. Nici măcar în decembrie 1989, când nemulţumirile dădeau în clocot şi frustrările erau superlative, românii nu s-au putut mobiliza singuri pentru a răsturna regimul. A fost nevoie, întâi, de provocarea de la Timişoara în care anumite servicii secrete străine l-au împins în faţă pe Lazlo Tokes, apoi de mitingul de la Bucureşti, în care alte servicii secrete au avut rolul lor, pentru a fi provocată ieşirea masivă în stradă a populaţiei.
Atunci, cu derogare, aş putea accepta să vorbesc despre voinţa protestatarilor ca fiind voinţa POPORULUI. Au fost, totuşi, milioane în stradă, susţinuţi indiscutabil, prin multiple forme, de alte milioane de acasă.
Acum însă…? Mitinguri de, în medie, câteva mii de participanţi, organizate în cascadă, în speranţa unei auto – potenţări, a atingerii unui punct culminant care să declanşeze ireversibilul. Rezultatul? A văzut-o o ţară întreagă pe tânăra care plângea în hohote, disperată, reproşând diasporei şi românilor de acasă că nu au ieşit, că nu se implică.
Disperarea ei este si un efect al faptului că s-a întreţinut constant şi agresiv o iluzie: iluzia “POPORUL”. “Noi suntem POPORUL”. Şi ea a crezut în asta. Că este POPORUL.
S-a dovedit că nu e deloc aşa.
Poporul e ceva mult mai complex. Iar atunci când îl reduci la un slogan propagandistic reacţionează în felul lui. Şi statul în casă este o formă de reacţie. Nu spun că e rea sau bună. Spun doar că e o opţiune la care poporul român apelează foarte des. Şi poate fi şi o formă de protest (iată că, totuşi, POPORUL ştie şi să protesteze), atunci când se vorbeşte abuziv în numele lui.
https://www.conteledesaintgermain.ro/iluzia-poporul/15-03-2025https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/03/Protest.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/03/Protest-150x150.pngEditorialealegeri prezidentiale,majoritate absoluta,majoritate relativa,Noi suntem poporul,poporul s-a trezitPOPORUL. A devenit cuvântul favorit al politicienilor. Dar şi al cohortelor de propagandişti din spatele lor. Un fetiş întru atragerea succesului. Aşa cred ei. Din mulţime amorfă l-au întrupat într-un fel de patriarh autoritar, încruntat conducător de oşti şi răguşit rostitor de molifte. L-au personificat ca să-l scoată din amestec...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Nesimțirea asta cu „POPORUL suntem noi”, cei 9% din populație, a fost lansată de t…-p… Georgescu şi întreținută de Alexandreasca. Tandemul acesta …, ajutat de ratații din servicii şi armată, era cât pe ce să ducă România de râpă, dar p… care au trecut de partea lor, nici acum nu realizează că au fost prostiți. Sunt unii care şi acum mai speră că guru va ajunge preşedinte.
Abia când se va inventa medicamentul împotriva prostiei, omenirea va reuşi să evolueze cu adevărat. Până atunci însă, cei 9% sau chiar ceva mai mult, o vor trage în mod constant înapoi. Mai ales când apar ticăloşi care să îi manipuleze.
Atentie la limbaj!
Si totusi… DEX-ul spune asa:
”1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală.
2. Totalitatea locuitorilor unei țări, populația unei țări; cetățenii unui stat.
2.1. învechit Populația unei cetăți, a unui oraș, a unui sat (ori a unei părți dintr-un sat) sau a unei unități teritoriale formate din mai multe sate.
3. Marea majoritate a populației (cu venituri mici) a unei țări; grosul populației.
3.1. prin specializare Țărănime.
3.2. Poporul de jos, numire disprețuitoare dată de clasa dominantă claselor exploatate.
4. (la) singular (cu sens) colectiv Număr nedefinit (dar mare) de persoane, mulțime mare de oameni strânși la un loc.
sinonime: lume mulțime poporație poporime public
5. învechit Totalitatea credincioșilor care aparțineau aceluiași cult sau aceleiași parohii.”
Asadar POPORUL nu reprezinta doar definitia ”2” ci cu mult mai mult iar fiecare definitie de mai sus necesita o sumedenie de argumentari, pro sau contra, care au fost dezbatute timp de milenii de invatati sau de vulg.
In contextul definit de gazda, DA!, sint de acord, asa este. Insa, din nefericire, iluzia o creeam si o intretinem noi insine. M-am intrebat mereu ”De ce?”. Strict pentru mine (asta insemnind ca este numai parerea mea) concluzia este ”nevoia de apartenenta”. Omul, prin definitie, este un ”animal social”. Insa nu numai omul are aceasta caracteristica, a ”socialului”. Lupii, elefantii, gorilele si o gramada de alte specii au o organizare si comportament ”social”, cu ierarhii si subordonari, cu ”specializari” si alte trasaturi ”sociale”. Si da!, APARTIN. Fiecare, ca individ, la ”ceva” mai mare. Apartenenta inseamna siguranta, protectie, prosperitate, supravietuire, perpetuare. Omul, ca ”animal social”, face ceea ce fac celelalte specii dar o face constient si isi ALEGE apartenenta, afilierea pe baza unor criterii proprii. Iar de aici incep ”problemele”. Am mai invatat ceva in anii traiti. Nu am inventat eu asta ci doar mi-am insusit-o pe deplin. Poporul, o comunitate umana, un colectiv uman, o adunare umana, se comporta aidoma unui organism singular, viu. Reactioneaza. La stimuli, la fapte, la vorbe, la mesaje directe sau subliminale, la orice. Acest organism are ”senzori”, ”organe de simt”, intuitie, capacitate de reactie si de actiune. Produce si recepteaza TOT ceea ce vine in contact cu el. Cind ne referim la o natiune vorbim si de POPORUL care o formeaza. Iar de aici incepe o alta poveste. Tot ce am spus pina acum suna doct desi detest asta, dar, doar vreau sa fiu inteles. In urma cu aproape 50 de ani (o, tempora!) am citit Gustave Le Bon – ”Psihologia multimilor”. Si am vrut sa fac psihologia. Dar… regimu’ a desfiintat psihologia si tot ce tinea de stiintele sociale. O secta occidentala se infiltrase in rindurile facultatilor de profil din Romania iar regimu’ ”a taiat rau’ de la radacina”. Le-a desfiintat! Tipic romanesc, tipic cu ce se intimpla ACUM in UE. De atunci, din tineretea mea, am aflat acest lucru ce mi s-a confirmat permanent in toata viata mea. POPORUL (un grup de oameni) este si poti sa-l tratezi ca pe un individ. La bilci, ”Uite pasarica!” si, in timp ce te uiti atent dupa ”pasarica”, unu’ iti suteste portofelu’. De 35 de ani POPORUL se uita dupa ”pasarica”. Si? Da! ”Noi sintem POPORUL!” In timpul asta smecheru’ ne goleste… La inceput, in primul deceniu de ”dupa”, fizic, acum din click sau (culmea masochismului), prin vointa mea, prin participarea mea directa la propria jecmanire. Da!, Eu, Eu POPORUL, intentionat ma uit in sus, dupa ”pasarica” desi stiu ca ”ala” s-a infipt in buzunarul si in cardul meu sau, mai mult, ii dau eu insumi ”tainul”. Genialul
Le Bon spune, mult mai bine decit mine, CE si CUM. NIMIC din ce am trait pina acum nu a iesit din aceasta matrice comportamentala. POPORUL poate fi iluzionat, convins, ”aburit”, ”plimbat”, excrocat, inselat si ce mai vreti voi, asa cum, cu siguranta, ati patit-o fiecare, macar o data in viata. Da Conte! Este o iluzie. Insa iluzia este valabila pentru cei care vor, cu orice pret, SA APARTINA. Sint printre putinii dintre ce care NICIODATA nu am simtit aceasta nevoie. Nici inainte, nici ”dupa” nu am vrut sa fac parte din ”ceva”, sa ma afiliez unei gasti, grup, curent ori mai stiu eu ce. ”Lovitura” primita atunci, la incepul vietii mele, lovitura ce mi-a retezat un vis si aripile, m-a facut un sceptic si un circumspect cu conationalii mei, cu societatea, cu oamenii, cu POPORUL. Mi-am observat foarte atent semenii. Poate parea paradoxal dar imi plac oamenii. Si inainte, si ”dupa”, am lucrat in colective mari ori foarte mari de oameni. Pina la pensie. Chiar eram, sint inca (mai am puls!), apreciat ca extrem de sociabil si comunicativ, nu rareori cu simtul umorului si discernamint. POPORUL. El, acest organism, aidoma unei singure persoane, stie, daca vrea, sa produca anticorpi, mecanisme de aparare si protectie. NU poti sa-i arati la infinit ”pasarica”. Intr-un tirziu se ”trezeste”. Iar romanu’, cind se trezeste, pune mina pe par (nu păr). Spune asta trecutul nostru. Nu stiu daca o sa mai apuc ziua aia. In contextul actual am niste serioase retineri. Imi cer scuze Conte pentru AddOn. Este offtopic.
AddOn: Special pentru DD si alti citiva de pe aici, un HINT: SIA a solicitat iar SIE a ”livrat”… CG. Link-uti pe tema asta! Nu degeaba sint un sceptic. Dar nu sint nici incrincenat si nici visceral. As fi trait degeaba.
In cazul acesta, inseamna ca si Basescu nu ar fi trebuit sa fie demis 🙂 Mult succes