Antologie comentarii de pe acest blog (1)
Antologie comentarii pe acest blog (1)
Sugestia Corinei, de a publica drept articole principale unele comentarii mai reușitede pe acest blog  pe tema Andrei Pleșu, văd că a stârnit interes. Prin urmare, am decis ca periodic să readuc în prim plan postări mai vechi, dar deosebite prin talent, conținut, originalitate,ale musafirilor mei. Iată azi trei dintre acestea.
(Va urma).
Oana
Submitted on 2011/03/26 at 23:28
Nu este nicio coincidenta faptul ca atacurile lui M. Mihaies, M. Cartarescu, V. Tismaneanu si A. Plesu la adresa lui Crin Antonescu (si a PNL-ului) sunt la distanta de o zi sau, cum spune insusi liderul PNL, din 3 in 3 zile. Nu este prima si sunt convinsa ca nici ultima data.
Il numiti „un colaborationist de isprava”. As adauga: fost si actual. „Militia Spirituala” a publicat de curand un document inedit. Sa-l fi suparat (si) acest lucru pe domnul Plesu?
Nu mi-as fi imaginat, in urma cu cativa ani, ca voi ajunge sa am o astfel de parere despre dansul. Pe masura ce incepea sa se contureze un alt chip al personajului, incercam sa ma iluzionez ca lucrurile nu stau chiar asa de rau. Ma straduiam sa il pastrez in memorie doar ca pe simpaticul dansator, alaturi de G. Liiceanu (din „Usa interzisa”), ca pe minunatul povestitor sau ca pe incredibil de talentatul cantaret (acompaniat de Johnny Raducanu). Aceasta imagine, in ceea ce ma priveste, a stricat-o chiar domnul Plesu. Incetul cu incetul”¦,dar sigur.
Asa cum spuneti, Crin Antonescu a venit in 2009 cu acea solutie care s-ar fi dovedit salvatoare. Nu sunt liberala, nu sunt incantata de aceasta uniune cu PSD-ul, dar nu cumva este singura noastra sansa? De ce sa nu incercam, in definitiv? Poate fi ceva mai rau decat acest diabolic matelot? Nu cred. A arunca, insa, incontinuu cu noroi numai inspre opozitie ce dovedeste, oare? Dl. Plesu, ca fost consilier al lui Basescu, stie mai bine decat noi ce ii poate pielea acestuia. Nu este nici orb, nici surd. Vede cum s-a degradat relatia Romaniei cu principalele state, vede nemultumirea si saracirea cumplita a populatiei. Sa nu fi aflat dansul de gafa monumentala facuta de E. Boc (in ziua motiunii), cand a citat din Christopher Pissarides? Sa nu fi fost indignat de declaratiile referitoare la romanii din Japonia? Sa nu fi inteles, mai ales ca fost ministru de Externe, ce a reprezentat raspunsul ironic dat de Basescu lui Sarkozy vizavi de inceperea razboiului in Libia? Sa nu fi remarcat lipsa de cultura, de cunostinte de politica externa, de diplomatie, de viziune, sa nu fi auzit limbajul golanesc si hahaitul marlanesc al lui El Comandante? Ei, as. Or, toate acestea (si mult, mult mai multe altele) ne fac rau noua, romanilor. Dl. Plesu doar lasa a se intelege ca nu vede si nu aude. Dansul aude si vede selectiv, doar ceea ce tine de Crin Antonescu.
Am citit, nu de mult, pe VoxPublica, un articol al lui Costi Rogozanu, cu ale carui idei stangiste nu sunt in mare parte de acord, insa care are meritele sale incontestabile. Stiti ce m-a frapat? „Chestiunea mi-a amintit de o glumiță cu niște amici: între cine ai alege dintre Pleșu și Liiceanu totuși, dacă ai fi nevoit? Răspuns: dacă aș fi „foarte nevoit” să aleg între cei doi, aș alege Liiceanu, pentru că măcar a știut să-și asume niște idei bune-proaste, pentru că pe el îl știi măcar de inamic cînd e cazul, nu și-a purtat opțiunile melancolic estetic prin spațiul public. Dacă există un pericol acum, acest pericol are figura neimplicării estetizante.”
Si stiti cum am ajuns sa il vad eu pe domnul Plesu, desi face glume referitoare la faptul ca are pile la ingeri, pentru ca a scris cartea despre ingeri? Ca pe ceea ce in „Apocalipsa” este numit „caldicel”. Sa nu isi mai faca iluzii domnul, pentru ca una este sa studiezi religie si istoria religiilor, sa te duci la Athos etc., alta este ceea CE FACI. Faptele spun totul. Si acestea il dovedesc a fi, cum am spus, doar un „caldicel”.
In topul comentariilor! Imi place / nu-mi place 14Â 3
Piticul Prono
Submitted on 2011/03/25 at 23:05
Dupa o scurta nevroza, am citit comenturile si a inceput sa ma doara burta de ras. Nu ma pot abtine sa nu fac un top:
Buni de luat in seama: haiku-urile lui Mihai Pauna si doctrina lui Yon-The-River-Of. Nu poti sa te iei de poeti si de codrenisto””taranisto-regalisti, nu ?
Premiu de consolare: Titlul articolului „“ O palma pentru cei o suta
Daca intrebi pe orice pustoiaca de la coltul blocului ce e aia „o palma” se pune pe chicotit. Dar „pentru o suta” transforma totul intr-un maraton al placerii.
Mentiune: Comentariul cel mai concludent pentru topic
Preturi REALE in GERMANIA : Vila renovabila cu 14 CAMERE 15.000 € sau Bloc cu 3 Etaje si 5 Apartamente in oras mare 75.000.- €, pt. detalii vezi Site-ul aur.ro
Premiul 3 Look Design!
Mai treci pe la frizerie de te tunde. Nespalatule
Premiul 2 Real Disaster Ireal Normality
Lumea reala in timpul asta se ocupa cu lucruri serioase: dezastre, razboaie, criza economica!
Deci daca nu esti mercenar la Ghadaffi, pompier la Fukushima sau neamtul de la ECB, esti ireal
Premiul 1 Dedicatie lu”™ Contele de Saint Jermain, pantru”™ toti dilii”™ da”™ pa”™ sait:
Dujmaaaniii”™mi poaaaartaaa picaaaa
D”™a n”™au vaaaaloaaarea meaaa!
Fostul nostru prieten, contele portocaliu, are personalitati multiple. Prietenii il sustin consistent in maladie. Singura intrebare este daca aude voci sau nu. Nenumarate sunt perlele sale:
a) Felinarul rosu de la blogul Contelui-acum se explica atractia mea irezistibila pentru acest site
b) Pararea nick-urilor catre intreaga blogosfera. Fica-mea de patru ani nu e asa piracioasa la gradinita
c) mikadoo73 , supranumitul sceleratul de pe blog (sceleratul @ brand CSG, altminterea). Sigur, am uitat sa-i spunem insa ca e vorba de razboiul civil peloponesiac.
Intr-un cuvant, mirobolant, patibular, inconturnabil si pervaziv.
demofil
Submitted on 2011/03/25 at 20:51
Pentru că Mircea Cărtărescu îÈ™i aduce aminte „momente Geoană” sau „momente Antonescu”, mi-am adus È™i eu aminte de un „moment Băsescu”. Nu este cel în care „stimabilul” i-a tras un pumn unui copil în campania electorala, gest pentru care nu numai că trebuia exclus din viața politică, ci È™i izolat social È™i condamnat penal. Este un moment caragialesc dintr-o emisiune Ediție Specială (15 mai, 2007) de la RealitateaTV, emisiune în care Emil Hurezeanu (EH) È™i Cristian Tudor Popescu (CTP) l-au avut ca invitat pe Traian Băsescu (TB).
La un moment dat CTP i-a pus o întrebare din partea unei doamne, Nina T, care voia să È™tie de ce nici în anii „˜90, nici în anii următori până în 2007, Traian Băsescu nu a scos nici o vorbă prin care să condamne mineriadele È™i prin care să se alăture societații civile pentru a se restabili adevărul È™i dreptatea în legătură cu acele evenimente. Mai mult, în 2005, Băsescu spusese despre Ion Iliescu că a fost un preÈ™edinte demn de respect, atacându-l pe acesta doar în ultimele zile. Întrebarea, evident incomodă, l-a enervat pe Băsescu, care, la rândul lui, a început să-l atace pe CT Popescu, în continuare având loc dialogul de mai jos:
CTP : În niciun caz telespectatorii nu sunt interesați de mine ci de dumneavoastră în această emisiune È™i de ce le spuneți.
TB: Sunt È™i de dumneavoastră È™i am să vă spun un singur lucru, ca să încheiem eventual, dacă este posibil pentru această emisiune, niÈ™te animozități care par a exista. M-ați jignit de multe ori în scrisul dumneavoastră. Am trecut-o cu vederea, nu le-am pus la suflet. O singură dată însă m-ați făcut să am proastă apreciere pentru dumneavoastra, în acel editorial în care ați spus că: „Băsescu o fi fost el pe mări, a condus vapoare, dar mi-a spus mie că nu È™tie să înoate”.
CTP: Niciodată! Știu ce scriu. N-am spus: „Mi-a spus mie”. Luăm editorialul acum. L-aducem. Ați declarat la „NaÈ™ul” lui Ion Cristoiu. I-ați spus că nu È™tiți să înotați. Nu mie mi-ați spus asta.
TB: Domnul Popescu, vă rog să revizuiți declarațiile, nu puteam să spun o asemenea minciună!
CTP: Nu mi-ați spus mie aÈ™a ceva!
TB: Să È™tiți că înot mai bine decât scrieți dumneavoastră.
CTP: Mă bucur să aud asta. Eu am luat-o din presă. Nu mi-ați spus mie aÈ™a ceva.
TB: Deci”¦ Nu È™tiu. Trebuia să mă întrebați pe mine dacă È™tiu să înot. Da? OK.
CTP: Domne, am să vă găsesc declarația făcută la B1TV.
TB: Nu. Să găsiți cuvintele mele puse între ghilimele, nu eventuale speculații.
CTP: Îmi pare rău daca asta v-a jignit.
TB: Da, pentru că făceați o asemanare: „Ia să-l vedeți când nu mai e preÈ™edinte cum nu È™tie să înoate în politică!”.
CTP: Mă bazam pe declarația dumneavoastră publică, nu mie mi-ați spus.
TB: Ați avut o bază defectuoasă. Nu era declarația mea publică. Nu puteam să fac o asemenea declarație.
CTP: Bine. N-am acum”¦O să vă produc această declarație. Eu n-aveam de unde s-o È™tiu.
TB: Înainte s-o produceți, să mi-o aratați mie, ca să nu fim într-o neînțelegere.
EH: Pentru fostul marinar era, cred esențial să È™tiți să înotați, nu?
CTP: Oricum mă bucur că È™tiți să înotați, domnule presedinte.
TB: Mai bine decât scrieți dumneavoastră.
CTP: Nu È™tiu dacă puteți să faceți comparația asta. E greu.
TB: Unii au pretenția că scriu extraordinar de bine. Eu cred că scrieți bine, iar eu înot foarte bine.
CTP: Dar nu v-a vazut nimeni înotând! Pe mine mă vede destul de multă lume scriind È™i poate să spună, sunt bun sau prost. Pe dumneavoastră nu v-a vazut nimeni înotand.
TB: Eu n-am pasiunea să m-arăt în slip domnu”™ Popescu. Ce să fac?! Ca să înoți trebuie să fii în slip.
CTP. Nici eu.
TB: Te poți lăsa în slip È™i în scris.
Din punctul de vedere al lui Mircea Cărtărescu, Cristian Tudor Popescu merita o palmă. Cum a putut să spuna ca idolul său (al lui Cărtărescu) nu È™tie să înoate? Cum? N-a spus? Ba a spus, din moment ce Traian Basescu zice ca a spus!
În încheiere am È™i eu o întrebare pentru Mircea Cartarescu:
Ai fost un om (nu mai vorbesc de intelectual) responsabil când ai dat țarii tale un preÈ™edinte ca Băsescu?
Comentarii prin Facebook:
PRIMUL IMPERIU EUROPEAN
Independenta oraselor state cu imperiul nu s-a cimentat odata cu victoria militara. Tanarul rege spartan, eroul intregii Grecii, a incercat sa isi foloseasca imensul prestigiu sa reformeze socialismul militar al Spartei. Esecul a fost de proportii, si a pregatit tereneul pentru infiltrarea imperiala. De celalata parte, Atena si-a consolidat hegemonia. Lider necontestat al lumii libere, orbitoare in cultura, a inventat o complexa alianta militaro-politica, pe care a explotat-o la maximum, folosind tema apararii comune pentru taxarea celorlalti participanti la Liga de la Delos. Esecul demostreaza ca bunastarea si libertatea bazate pe suferinta si asuprirea celorlalti nu sunt de durata. In plus, apar demnagogii, duhurile rele ale democratiei. Sparta statea si mai rau. Modelul arhaic bazat pe sclavi nu ii asigura flexibilitate in campaniile militare lungi, de teama rascoalelor, asa ca si ei inventeaza Ku Klux Klanul. I se spunea Kripteia, erau intalniri secrete nocturne in urma carora vajnicii luptatori spartani ucideau noaptea, in secret, sclavii suspecti de tentative de rascoala.
Intre cele doua state, au atarnat greu pungile de aur ale Marelui Rege. Sparta are bani pentru flota si mercenari. Ajunge sub zidurile Atenei, si schilodeste definitiv corpul militaro-politic al Atenei. Cum? Distruge culturile de vita de vie si maslini, prinicpala moneda de schimba a comertului atenian. Baza economica a oamenilor liberi. Micile firme, micile magazine, suna cunoscut ?
Pentru o vreme, se parea ca strategia persana a invins. Singurul lucru ce a dainuit era constiinta superioritatii civilizatiei elene. Undeva, mai in nord, un popor insa era in fierbere. Ca oricand in istorie, progresul era neasteptat, brutal, pragmatic si mesianic.
Asupra lui Filip, rege al Macedoniei cultura greceasca trebuie sa fi exercitat o atractie comparabila cu cea a focului aspura animalelor salbatice. Unifica regatul Macedoniei si experimenteaza doua lucruri: falanga macedoneana si educatia colectiv-elitista. Falanga macedoneana era o evolutie a celei clasice: armuri mai usoare, lanci mai lungi. Apetit pentru atac si flexibilitate. Educatia a insemnat gruparea tuturor odraslelor de nobili sub acelas acoperis si aducerea lui Aristotel ca tutore al micutilor. Starul este tanarul Alexandru, pe care frustrarea provinciala si aspiratiile politice l-au „daruit” cu o nastere aproape miraculoasa.
Macedonenii inving Teba, hegemonul zilei din Grecia prin tactica flexibila. Duse sunt zilele falangei clasice, bloc compact, limitata de teren si vreme. Tanarul Alexandru e eroul zilei, conducand cavaleria spre strivirea unui flanc.
Cu mult timp inainte, Marele Rege doreste sa treaca Hellespontul catre Grecia desfasurand o minune a tehnicii, un pod de vase lung de kilometrii. Furtuna strica planurile, iar Marele rege, furios, biciuieste marea „¦ paranoia „¦ In schimb challangerul, regisorul in sandale, Filip, sapa trepte in munte si ataca prin surprindere cele mai bogate mine de mine de aur din Grecia. Premizele materiale pentru expansiune sunt indeplinite prin tehnici nemaiuzite pana atunci.
Alexandru cucereste Grecia. Sau mai degraba o seduce. Calmeza spiritele si le restituie demintatea pe care si-o furasera intre ei, atat cat se putea pentru indeplinirea marelui proiect. Ii intelege. Structura sufleteasca si leadershipul primeaza. Visul sau se releva, in sfarsit: elenism pentru barbari. Unii isi freaca in ascuns mainile, convinsi fiind de esecul tinerelului. Altii, vrajiti, isi gajeaza libertatea pentru propagarea valorilor in care au crescut si pentru care au luptat.
Nu spun pre multe, istoria e necrofila. Jalonata cu mormane de cadavre. Doar ca Alexandru e parintele logisticii. Integratorul suprem, invata totul si se adapteaza din mers. Afla de scarile de calarie si de ce sunt buni pantalonii pentru calareti. Desigur, viata lui e presarata de crize si de abuzuri, dar introduce respectul pentru culutirle intalnite si dovedeste ca vrea sa eleveze si sa transfrome, nu sa cucereasca si sa exploateze. Militarii lui erau incurajati sa se casatoreasca cu localnice si sa se stabileasca in zonele cucerite. Nu stiu daca devenise convins de divinitatea lui, care ii oripila pe camarazi, dar era o necesitate politica in Asia. Stapanea un regat, cateva democratii, multe provincii imperiale si avea vasali, iata o latura geniului sau politic. Era al tuturor.
Primul imperiu european a ajuns la Indus. Si acum Alexandru Macedon, Alexandru cel Mare este cioplit pe templele indiene. Visul imperiului mondial bazat pe o cultura superioara si-a arata seductia si fezabilititatea. Ca orice inceput a fost efemer, sincer si dureros.
De ce va spun povestea asta? Persanii erau un popor remarcabil. Stiau astronomie si matematica probabil mai bine ca Grecii. Au inventat jocul rege, sahul si au dat lumii una din primele si cele mai structurate religii monoteiste. Insa nu aveau profesori si filozofi de calibrul celor greci. Puterea dascalilor si a filozofilor s-a dovedit subtila, dar uriasa „¦..
PS: Crin Antonescu NU ESTE Alexanru cel Mare, sa strivim speculatiile din fasa. Am incercat sa discern forta primara care a stat in spatele PRIMULUI IMPERIU EUROPEAN. Dupa umila mea parere, o educatie desavasita, respect pentru toti si forta spirituala uriasa a poporului care si-a sfidat, primul din istorie, zeii.
Cu tot respectul pentru autorii de mai sus, prea multe schimbari pentru o zi de duminica. 🙂 Am mai fi putut zabovi la „Musafiri pe blog” cu ultima productie a Piticului Prono.
P.S.Te misti bine, Conte. Esti hotarat. Promiti. 🙂