Scorul acestui articol
[Total: 73 voturi. Media: 4.7]

 

 

AÈ™a mobilizare de forțe pentru apărarea unui om care, departe de a fi victima cuiva, face el victime nevinovate cu ghiotura, nu mi-a mai fost dat să văd de pe vremea lui CeauÈ™escu.

Este ceva cu totul È™i cu totul neromânesc. Efectul experimentării unei fantezii alogene, al unui transplant  hazardat, făcut la plezneală, fără a se lua în calcul anticorpii. După ce semnele respingerii transplantului au apărut,  s-a recurs la perfuzii È™i aparate! Aparate de stat È™i diplomatice. Acesta este stadiul în momentul de față.

Doamna Laura Kovesi era prea tânără, la numire, pentru a se întreba È™i a înțelege ce se întâmplă È™i de ce tocmai ea. Injectată din abundență cu hormonii puterii, i s-a părut că ascensiunea ei galopantă ține de firesc È™i nicidecum de un experiment malformant. Acum, cel mai probabil, constată pe propria-i piele efectele secundare. Ar vrea să se retragă dar nu este lăsată.

Semnele respingerii grefei numită „žluptă anticorupție”, în forma ultrapolitizată dedicată cobaiului România, au început să se manifeste, cu vigoare, odată cu izbucnirea scandalului Black Cube. Reacția de atunci a autorităților, disproporționată, aberantă, zgomotoasă, belicoasă, încercarea ostentativă a acestora de a demonstra țării È™i lumii întregi, universului dacă s-ar fi putut, că Laura Kovesi este un bun național de patrimoniu, de care nimeni, nici măcar Mossadul, nici chiar preÈ™edintele Iohannis, nu se poate atinge, erau, deja, simptomatice.

Scandalul cu plagierea tezei de doctorat È™i modul ruÈ™inos in care aÈ™a ziÈ™i experți È™i aÈ™a zise comisii au încercat să o spele pe doamna Kovesi de niÈ™te pete etice mai persistente chiar È™i decât cele lăsate de fierul roÈ™u al apartenenței, au accentuat impresia de protecție sfidătoare.

Nici dezvăluirile lui Ghiță È™i nici demiterea lui Coldea nu au reuÈ™it să o scoată din joc, cu toate că un astfel de deznodământ părea iminent.  Cineva situat deasupra normalității È™i a interesului național românesc  se încăpățâna să-i țină capul afară din mizerie, în vârful unei prăjini telescopice care, pe măsură ce mai apărea o dezvăluire compromițătoare, mai scotea un segment prelungitor.

Acum, serialul lui Dan Andronic intitulat „žNoi suntem statul”. Devastator! Cu Laura Kovesi în ochiul ciclonului. Au fost trimiÈ™i de urgență, să-È™i pună pieptul în zidul de protecție a intangibilei, chiar doi dintre participanții la întâlnirea de pomină din seara prezidențialelor din 2009:

  • Gabriel Oprea, care susține că el a organizat atunci doar o nevinovată cină prietenească; este atât de terifiat de forța răzbunătoare a doamnei Kovesi încât nici nu are curajul să-i pronunțe numele în declarația sa;
  • Eugen Nicolicea, care recunoaÈ™te din proprie inițiativă (oare?) că da, a fost acolo, dar a plecat înainte de ora 9 (21:00), nevăzând-o printre participanți pe È™efa DNA. Săracul Nicolicea, deÈ™i fusese invitat la o cină prietenească, n-a mai apucat să se aÈ™eze la masă deoarece versiunea ce i-a fost transmisă spre popularizare avea rostul de a nega, chiar dacă pentru un interval orar incomplet, prezența doamnei Kovesi acolo.

Este atât de strident modul în care toate eforturile venite dinspre sistem se concentrează numai È™i numai pe salvarea Laurei Kovesi încât te întrebi dacă o astfel de determinare, o astfel de rezistență descalificantă în fața evidenței, nu răspund cumva unui ordin imperativ venit din afară, în fața căruia, cei care l-au primit, nu au decât opțiunea executării fără crâcnire.

Evident că aÈ™a stau lucrurile! Cineva, care nu înțelege România dar vrea să o administreze cu mână de fier, ridică în jurul Laurei Kovesi baricade, ziduri de protecție, obstacole dintre cele mai butaforice care, prin orice fel de mijloace, să o protejeze pe aceasta de consecințele propriilor ei abuzuri.

Ce mă uluieÈ™te în toată această încercare de protecție este nu cinismul celui care ordonă ci prostia celor care execută. Lipsa lor de clarviziune È™i de instinct de conservare.

Am spus-o È™i o repet: în rolul în care a fost distribuită, Laura Kovesi a trebuit să comită (È™i a comis) nenumărate fapte incriminabile. Chiar penale. Pentru care există probe. Tot nenumărate. De la mărturii convergente de martori, până la documente È™i inregistrări.

Probele grele sunt deținute, evident, de oameni din sistem. Care, într-un fel sau altul, le au pentru că au fost È™i ei parte a jocurilor murdare ale Laurei. Ei sau instituțiile lor. Din diverse motive (autoapărare, răzbunare, conÈ™tiință), unii dintre aceÈ™ti deținători de probe au început, la un moment dat, să vorbească. Astfel s-au format bulgări de zăpadă care au declanÈ™at, în final, avalanÈ™a.

Ceea ce nu înțeleg colegii de „žsistem” ai doamnei Kovesi, cei din gaÈ™ca „žnoi suntem statul” (dar nu numai aceÈ™tia), este că, pe măsură ce rezistența pe post a Laurei Kovesi se prelungeÈ™te, dezvăluirile compromițătoare care o vizează vor creÈ™te atât în gravitate cât È™i în altitudine ierarhică. Dacă la început era incriminată doar ea, cu plagiatul ei È™i cu chefuri cu lăutari prin cramele lui Ghiță, după aceea a fost atras în scandal È™i Coldea, care a căzut. Acum s-a ajuns la un grup infracțional larg, care, în casa lui Oprea, mistifica alegerile prezidențiale din 2009. Păstrându-se ritmul È™i tendința, vom afla curând că È™i prezidențialele din 2014 au fost deturnate cam de aceleaÈ™i personaje din 2009, doar că, în acest caz, unda de È™oc îl va lovi direct în plex È™i pe actualul preÈ™edinte, cu tot staful său de mahări plantați prin instituții publice sau prin ambasade. Vor aceÈ™tia, vrea Klaus Iohannis, ca în siajul scufundării È™efei DNA să fie È™i ei înghițiți de vârtej?

Cam asta îi aÈ™teaptă dacă nu stopează, cumva, avalanÈ™a dezvăluirilor împotriva Laurei Kovesi. Mai ales acum, când, în captivitate fiind, Sebastian Ghiță devine mult mai periculos decât înainte.

Iar această avalanÈ™ă nu va putea fi stopată decât prin demiterea, demisia sau promovarea pe un post european a actualei È™efe a DNA.

Domnul ambasador Klemm, arhitectul zidului de protecție ridicat în jurul Laurei Kovesi, s-a gândit probabil că, pe latura dinspre ocean, acest zid va rămâne veÈ™nic deschis. Mie mi se pare, însă, că, la reflux, unii vor profita de situație È™i vor închide cercul. Cu ziduri înalte È™i cu porți grele. Ba, mai mult, îi vor pune È™i acoperiÈ™.

Am descris, cumva, o temniță?

Să se gândească la asta strategii apărării Laurei Kovesi cu orice preț. Chiar cu prețul compromiterii, în fața românilor, a ideii de justiție. Și să se mai gândească aceÈ™tia dacă nu cumva respectiva temniță va fi suficient de încăpătoare ca să-i găzduiască È™i pe ei, în cazul în care vor nesocoti, în continuare, ideea de dreptate, evidențele È™i bunul simț.

Contele de Saint GermainEditorialeambasadorul Klemm,anticorpi,cobaiul Romania,Dan Andronic,Eugen Nicolicea,fantezii alogene,Gabriel Oprea,hormonii puterii,Laura Kovesi,lupta anticoruptie,noi suntem statul,ochiul ciclonului,probe compromitatoare,protectie,Sebastian Ghita,temnita,transplant    AÈ™a mobilizare de forțe pentru apărarea unui om care, departe de a fi victima cuiva, face el victime nevinovate cu ghiotura, nu mi-a mai fost dat să văd de pe vremea lui CeauÈ™escu. Este ceva cu totul È™i cu totul neromânesc. Efectul experimentării unei fantezii alogene, al unui transplant  hazardat,...Blog politic si polemic