Scorul acestui articol
[Total: 1393 voturi. Media: 4.9]

 

Există destine care se consumă la tinerețe. La o vârstă ce, pentru viețile menite statisticilor înseamnă abia începutul unei curse cu final imprevizibil, sunt unii cărora le e dat să atingă linia de sosire È™i apoi să dispară. Să dispară pur È™i simplu. Vii sau morți.

Mozart, Eminescu, Chopin n-au apucat 40 de aniversări pe acest pământ care i-a zămislit într-un fel anume È™i le-a hărăzit glorii grăbite.  Shirley Temple, dimpotrivă, cu cei 85 de ani trăiți până la soroc, dintre care ultimii 63 în anonimat, ilustrează celălat tip de dispariție. În viață.

Victor Ponta a devenit, la 38 de ani, preÈ™edintele celui mai puternic partid din România. Apoi, la 40 de ani, era uns prim „“ ministru al țării sale.

În acele clipe mulți È™i-au pus speranța în el. M-am numărat pentru câteva luni printre aceia. Era È™i conjunctura de aÈ™a natură încât, obligați la comparații cu monstrul Băsescu, toți contracandidații acestuia ni se păreau de preferat.

Chiar È™i după alegerea lui Klaus Iohannis ca preÈ™edinte, a fost o perioadă cât încă Ponta a reprezentat o speranță. Speranța în virtuțile noii generații, cea neatinsă de comunism, cea lipsită de prejudecăți È™i complexe.

Doar că È™i această speranță s-a spulberat repede, odată cu abdicarea după Colectiv È™i dezvăluirile despre un trecut recent descalificant al tânărului prim „“ ministru, cutezător precum Che Guevara, supranumit (fără nimic ironic  la vremea aceea) „žnoul Titulescu”.

Există în artă aÈ™a numita metamorfoză a revelației. Printr-un simplu declic mintal, o revelație, ceea ce până atunci ți se părea frumos devine, brusc, urât. Nimic în materia subiectului admirat nu s-a modificat cu o nuanță, cu un milimetru, cu un semiton È™i, totuÈ™i, o mască se aÈ™terne sau cade de pe chipul observat, schimbând total percepția È™i sentimentele.

În momentul în care Victor Ponta a demisionat din poziția de prim „“ ministru nu È™tiam nimic despre înțelegerile lui tenebroase cu sistemul, despre faptul că el, marele inamic al lui Băsescu, a numit-o pe Kovesi la DNA vrăjit de Udrea È™i de Coldea, în urma unei conivențe cu aceÈ™tia.

Despre oribila duplicitate a prea crudului premier cu bătrânele È™ulfe securiste s-a aflat mai târziu. Tot ce auzisem noi la momentul demisiei lui Ponta era dezvăluirea scrâÈ™nită (È™i de aceea puțin credibilă) a lui Traian Băsescu cum că acesta fusese racolat de un serviciu secret al țării pe vremea când era tânăr procuror.

Apoi „žepopeea” spre dezintegrare a junelui Ponta a continuat, devenind în ultima vreme un fel de parodie politică a celebrei teorii maioresciene despre formele fără fond. El ni se dezvăluie astăzi ca fiind un fel de Shirley Temple în derivă, apucând pe un drum greÈ™it, încercând să facă tot felul de giumbuÈ™lucuri compromițătoare, doar „“ doar nu l-o crede lumea politică mort. DeÈ™i, politic, i s-au È™i făcut deja câteva parastase, după datină.

Ce vrea, de fapt, Victor Ponta, în prezent? Care este fondul dizidenței sale? Ce „žmai bine pentru țară” propune che guevaristul nostru pentru a ne convinge să trecem de partea sa? Pentru că din tot ce face È™i declară se înțelege că ar avea un singur țel: „žjos Dragnea È™i guvernul Dăncilă”! Indiferent de consecințe, „žjos Dragnea È™i guvernul Dăncilă”!

Adică acelaÈ™i țel visceral cu Klaus Iohannis, cu Laura Kovesi, cu Ludovic Orban, cu Realitatea TV, cu Monica Macovei, cu Dan Tapalagă, cu Dacian CioloÈ™, cu toți aceÈ™ti mercenari ai statului paralel care au reinstauratîn România o republică a procurorilor cu poliție politică, cu torționarism, cu dispreț pentru drepturile omului, cu siluirea democrației.

Eu nu sunt deloc, dar deloc, un admirator al lui Liviu Dragnea. Lupta mea nu este una pro ci una contra. Ea este o luptă contra statului polițienesc, contra distrugerii prin teroarea cătuÈ™elor a unor vieți nevinovate, contra distrugerii încrederii în concepte definitorii pentru orice țară modernă precum justiție independentă, drepturi fundamentale ale omului, democrație, umanism, demnitate națională, suveranitate.

Absolut conjunctural, dar întemeiat, percep în această luptă a mea, în acest moment de istorie convulsivă, că aliații țării sunt cei reprezentați de Liviu Dragnea È™i de Călin Popescu Tăriceanu, în vreme ce forțele ostile binelui național sunt cele grupate în jurul statului paralel. AÈ™a simt eu!

De aceea aÈ™ vrea să mă lămuresc: falanga de luptători rupți din PSD, ce pare a se strânge în jurul lui Victor Ponta, ce urmăreÈ™te, ca bine, pentru România?  Să admitem că ar reuÈ™i, printr-o alianță contra „“ naturii cu statul paralel, să debarce prin moțiune de  cenzură, guvernul Dăncilă. Ce nou guvern ar susține această balama construită artificial, numită „žgruparea Ponta”?

Evident că ar susține un guvern pe placul aliaților de moțiune!

Nu i-ar fi ruÈ™ine, lui Victor Ponta È™i dezertorilor din PSD, să înlocuiască guvernul Dăncilă cu guvernul CioloÈ™ sau cu un surogat de guvern CioloÈ™?

Ura lor față de Dragnea o pot înțelege. Păcatele lui Dragnea, frustrările lor personale, apartenența la structuri rivale, dubla comandă etc..

Dar cu lucrurile fundamentale pentru țară cum rămâne? De pildă cu Legile Justiției? De pildă cu Codurile de Procedură? De pildă cu desecretizarea È™i anularea protocoalelor secrete din justiție È™i nu numai?

Să ne spună în acest moment Victor Ponta cum o să voteze noul său partid față de toate aceste teme?

Pentru că tare mi-e teamă că o să voteze de partea statului paralel. Adică pentru încremenire în situația prezentă. O să voteze de partea celor care îl alimentează acum, pentru a-i consolida trădarea față de PSD, cu dezertori apropiați lui Grindeanu È™i Tudose, cai troieni infiltrați din timp de oculți pentru a pregăti manevra de azi.

Victor Ponta este victima demonilor din el. Victor Ponta greÈ™eÈ™te fundamental pentru a doua oară într-un interval foarte scurt de timp. PSD-ul mare, cel care la vot strânge garantat peste 40% indiferent de conjunctură, nu-l va ierta È™i nu-l va eticheta niciodată de-acum încolo altfel decât ca trădător. Iar amicii lui de azi, oculții È™i dezertorii, se vor debarasa de el ca de o măsea stricată, imediat ce se vor vedea cu sacii în căruță. De ce? Pentru că trădătorii sunt disprețuiți de toată lumea. Inclusiv (sau, poate, mai ales) de cei în favoarea cărora trădează.

În tinerețea lui, ca să supraviețuiască, Victor Ponta a trebui să accepte in gazdă mulți demoni. Atât de mulți incât azi l-au luat în stăpânire.

Nu È™tiu cum se vede această sechestrare din interior, dar, din afară, pare un fel de macerare mutilantă.

Destinul l-a consumat pe Victor Ponta înainte de vreme. Istoria se repetă dar nu întotdeauna cu succes. Iuda a murit la 44 de ani. Ponta tocmai a împlinit 46. Să înțelegem că e mort de 2 ani?

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/05/ponta-500x313.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/05/ponta-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialebinomul SRI-DNA,dezertori PSD,Jos Dancila,jos Dragnea,oculti,republica procurorilor,statul paralele,tradare,Victor Ponta  Există destine care se consumă la tinerețe. La o vârstă ce, pentru viețile menite statisticilor înseamnă abia începutul unei curse cu final imprevizibil, sunt unii cărora le e dat să atingă linia de sosire È™i apoi să dispară. Să dispară pur È™i simplu. Vii sau morți. Mozart, Eminescu, Chopin n-au...Blog politic si polemic