Ură versus fanatism
Iată cele două forme de îndobitocire extremă spre care Traian Băsescu a reușit să împingă acest popor. Un hormon al patimii scăpate de sub control inundă azi tot ce ține de raționalitate, sufocând dreapta judecată și dezlănțuind arbitrariul și imprevizibilul.
Când o ființă cu aparențe umane se transformă în miza unui război fratricid, merită să te întrebi: cine ar trebui să dispară pentru ca pacea să fie reîntronată? Oștile sau respectiva ființă?
Pe de o parte ura tot mai hemoragică, tot mai pandemică, țâșnind prin gura, prin ochii, prin nasul și urechile a milioane de români striviți. Ajunși la limita de unde frustările anihilează instinctul de conservare și singura bucurie accesibilă rămâne aceea a răzbunării, asediatorii lui Băsescu fac un efort imens să aștepte cuminți izbăvirea prin referendum. Urmează ca luni energia lor strunită cu greu să răbufnească, pozitiv sau negativ, în funcție de rezultat.  Va fi o erupție”¦
Pe de altă parte fanatismul comilitonilor lui Traian Băsescu, determinarea lor de a pârjoli totul în jur pentru ca autorul și protectorul parvenirii lor să le poată asigura în continuare confortul privilegiilor. Este o mare doză de inconștiență în agresivitatea și lipsa de scrupule cu care generalii acestei tabere înțeleg să conducă lupta, deoarece ei și nu ceilalți au ce pierde și, mai ales, deoarece disproporția numerică nu-i avantajează.
În timp ce ura uniformizează, fanatismul personifică.
E greu să arăți cu degetul pe cei mai incărcați de ură protestatari anti – Băsescu. În fiecare manifestație de stradă, în fiecare oraș, apar candidați cu șanse reale la un astfel de titlu. Sunt cu miile, cu sutele de mii, ca niște trandafiri roșii într-un imens câmp de maci.
Fanaticii, în schimb, sar în ochi ca persoane. Ei focalizează ura, o potențează.
Cine va putea uita curând dezlănțuirea de farmazoană a Monicăi Macovei, atunci când, mințind cu mocirloase sclipiri de mahalagioaică și impudice ignete de instigare la viol în grup, și-a ponegrit țara cerând  chiar suspendarea ei din UE.
Cine va putea uita curând chipul transfigurat de delirul puterii, grimasa implorând parcă o cămașă de forță, cu care Mihai Răzvan Ungureanu și-a însoțit celebra chemare, demnă da Șaptecai către haiducii săi, „fiți voi ungurenii mei”!
Iar în mijlocul acestui antonim de ing și iang, sinonimul minciunii: Traian Băsescu.
Că un astfel de personaj, desprins parcă din galeria maleficilor Evului Mediu, stârnește o ură de mase, nu are de ce ne mira. Å¢ine de firescul naturii umane.
Că se găsesc însă și unii pe care-i fascinează, în care declanșează o devoțiune fanatică, asta da temă de analiză a patologicului.
Până la urmă Traian Băsescu este o formă de boală a românilor. Duminică ne vin rezultatele la analize.
https://www.conteledesaintgermain.ro/ura-versus-fanatism/27-07-2012EditorialeBasescu,Evul Mediu,fanatism,Monica Macovei,MRU,Saptecai,uraIată cele două forme de îndobitocire extremă spre care Traian Băsescu a reușit să împingă acest popor. Un hormon al patimii scăpate de sub control inundă azi tot ce ține de raționalitate, sufocând dreapta judecată și dezlănțuind arbitrariul și imprevizibilul. Când o ființă cu aparențe umane se transformă în miza...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Ura este o boala infectioasa care indeamna fanaticul politic , hranit cu iluziile semiintunericului televizat , la nenorociri sociale , numite uneori si referendumuri…..
Dar , ca intotdeauna , oamenii lucizi si temperati , obiectivi au stiut a reface ranile perpetuand umanitatea ,
Mergeți la vot cât mai devreme pentru ca,în funcție de prezența la vot,echipele USL să aibă timp pentru a putea concenta electoratul în rimp util.
Sunați-vă la telefon rudele și prietenii pentru a merge la vot.
Pe ei,pe băSSe al lor!ACUM ori niciodata!
Conte si draga Radu,
exact despre sensul psihanalitic al conceptului de iubire e vorba si despre tilcul sau complementar, ura. In urma Referendumului sper sa ma lecuiesc si sa pastrez doar registrul iubirii, pierzindu-l, daca se poate definitiv, pe cel al urii. Institutia democratica a Referendumului ca instrument terapeutic? De ce nu?
Insa nu cred, sincer, ca lucrurile sint asa simple. Daca bizonul romanesc sta acasa la o bere, ura va creste si va exploda fizic. Cind dictachiori se pisa pe o majoritate de 60-70 %, frustrarea e maxima si cere exprimata.
Chiar daca Referendumul va fi validat, fanaticii basisti vor orchestra turbulente de strada, iar coana Europa, aia pe care cucoana Durandin o absolutizeaza sub specia cinstei, echidistantei si corectitudinii, va reactiona, urlind si ea institutional „frauda”. Deci tot vom uri!
De ura nu se scapa usor, e boala grea, iar cauza acestui simptom nenorocit se cheama simplu Traian Basescu.
Vor trece ani pina cind vom putea sa mai bem linistiti o bere cu amici ai nostri rinocerizati de marinar.
Din pacate…
Pina atunci, DAAAAAAAAAAAAAA!
Clerc, sper ca nu ai luat in serios ce spuneam eu acolo despre iubire! Era la misto. In postarea „cenzurata” scrisesem ceva nasol despre stampila ca o bazooka lipita de tampla dictakiorului si comparam votantii antibasisti cu un urias pluton de executie. Dar, cum sunt un om pasnic :), m-am bucurat cand dl. Conte m-a calmat si mi-a plivit comentariul de tot ce era sangeros.
Ce vreau sa spun e ca de data asta ura noastra e mai puternica decat fanatismul lor, din moment ce lasii, kkati pe ei de spaima, se ascund sub fustele coanei Europa sau sub chilotii imputiti ai absenteistilor, ca sa nu le rupa oasele electoratul prezent la vot. Inainte, in 2007 si chiar 2009, ura lor inca era mai puternica decat frica noastra. Acum e invers.
Deci DA, adica „romani, pregatiiiiti arm! si Fire!” Nu ratati privilegiul de a-l executa politic pe basex!
Conte, iti multumesc ca mi-ai cenzurat pornirile sanguinare. Am vrut sa spun de fapt ca voi lovi in TB cu dragoste, bunatate si evlavie cand voi da cu stampila-n DA,, pentru ca fanaticii sa fie adusi pe calea cea buna, iar cei care urasc sa-si iubeasca vrajmasul mai mult decat pe ei insisi. Eu, de ex., pe basexu il iubesc pe toate intrarile disponibile. Cel mai mult ii iubesc pe ingerii lui Plesu de la ICR si SIE 🙂
„Din discursul lui CRIN ANTONESCU:
„”Dragii mei, toți, toți cei care au profitat de pe urma regimului Băsescu și s-au îmbogățit furând din banii tuturor să stea acasă!
Toți cei care au mințit și mint plătiți din banii furați de Băsescu de la toți românii să stea acasă! Cei cărora le place să fie mințiți, furați, umiliți, să stea acasă! Noi spunem să vină la vot românii cinstiți.
Oare suntem 9 milioane? Eu spun să vină la vot românii curați. Oare suntem 9 milioane? Eu spun să vină la vot românii care au suferit și suferă.
Oare suntem 9 milioane? Eu spun să vină la vot românii care încă mai speră.
Oare suntem 9 milioane? Eu spun să vină la vot toți românii de peste tot care vor ca această țară să fie respectată.
Oare mai suntem 9 milioane? Dragii mei, vom veni în duminica ce este și Ziua Imnului Național, „Deșteaptă-te, române!”, vom veni cu toții la vot, în picioare, curați, cinstiți, cu suferința, cu speranța și cu mândria noastră.
Suntem sau nu suntem 9 milioane? Duminică, poate unii vor avea o surpriză, toată lumea va vedea că România este o țară și nu doar un teritoriu!”
Duminică, toată lumea va vedea că românii sunt un popor și nu doar o populație! Duminică, toți vor vedea români în picioare!
Am vazut discursul lui Crin. Adevarul e ca nu suntem 9 milioane de romani curati. Nici 500.000 nu cred ca sunt. Suntem plini de mici sau mari mizerii. Mai toti am contribuit cu ceva la ramanerea in urma. Cand Antonescu a cerut „Eu spun să vină la vot românii curați. Oare suntem 9 milioane?” am zambit amar, ca lumea nu era asa convinsa, cum e si firesc. Se fastaceau un pic. Nici cei de pe scena n-au prea fost in largul lor, in general. Provocarea era mare. Dar tocmai asta e meritul lui Crin si semnul ca va fi un bun presedinte: poate sa te inspire sa fii mai bun, sa-ti arate tinta si sa-ti dea speranta, chiar si cand esti aproape una cu pamantul.
Nu despre ură trebuie să vorbim acum ci despre speranță,solidaritate și viitor.Fiindca ne aflăm în fața unei decizii istorice:sa privim înapoi cu mânie dar să ne uităm cu speranță spre viitor.Și,mai ales,ACUM trebuie să decidem dacă ne lepădăm de comunism și securism și vom și vom pune bazele unui viitor care să poarte numele primăverii.Să fie 2012 noul an al renașterii națiunii române?Yes,we can!PRIN NOI ÎNȘINE,PENTRU UN ALT VIITOR!
Mergeți la vot,noi toți,tot viitorul și istoria noastră depind de această zi de 29 iulie,anul de grație 2012.Să facem ca această zi să fie o sărbătoare în istoria României ca ziua renașterii naționale.
Literar observat, boicotul inseamna a fura votul mortilor, disparutilor, inexistentilor si al absenteistilor obiectori de constiinta. Intelectualii destepti seamana propagandistilor lui Dej, care prosteau gloata in fata, lamurind-o sa intre-n colhoz ca se supara sovieticii! Smecheria cu berbecul si cele doua gâste nu este decât plagierea intelectualista a lozincii democratului stalinist Brucan cum ca Trebuie sa-l suportam pe Iliescu, ca are guvern de unicate!
Nu È™tiu dacă v-a ajuns la cunoÈ™tință această scrisoare, adresată de 99 de intelectuali COmisiei Europene. Între timp, semnatarii au sporit cu mai bine de 200. Lista lor o gasiți pe blogul meu, www. zoe.petreblogspot.com. Textul îl reproduc mai jos:
SCRISOARE CÄ‚TRE OFICIALII UE
Către:
Președintele Consiliului European, ES Herman Achille Van Rompuy
Președintele Comisiei Europene, ES Jose Manuel Durao Barroso
Vice-Președintele Comisiei Europene, ES Viviane Reding
Comisarul European pentru Afaceri Interne, ES Cecilia Malmstrom
Secretarul General al Comisiei Europene, Dna. Catherine Day
București, 23 iulie 2012
Excelențele Voastre,
Suntem un grup de intelectuali români „“ savanți, universitari, cercetători în domeniul științelor fundamentale, aplicative și umaniste, scriitori și artiști. Unii suntem veterani ai mișcării democratice din România, alții „“ reprezentanți ai unor generații mai tinere, dar toți suntem apărători fervenți ai valorilor europene. Mulți dintre noi nu sunt implicați în niciun fel în politică; unii au afilieri și simpatii dintre cele mai diferite. Exprimăm aici un punct de vedere non-partizan. Singurul nostru scop este acela de a apăra principiile democratice și statul de drept, așa cum am făcut-o mereu începând din decembrie 1989.
Suntem acum profund îngrijorați de reacțiile externe la recentele evenimente politice din țara noastră. Sperăm ca această scrisoare să ajute la clarificarea oricăror concepții eronate cu privire la situația curentă și va deschide un dialog în legătură cu viitorul. Căci suntem profund preocupați de recentele acuzații care pretind că Parlamentul și Guvernul României ar fi subminat statul de drept și independența justiției în încercarea de a-l demite pe președintele Traian Băsescu. E greu pentru noi să vedem că reprezentanți de seamă ai Uniunii Europene își exprimă poziția, ignorând un principiu fundamental al dreptului, audiatur et altera pars. Această poziție nu a putut fi formulată decât pe temeiul unor informații înșelătoare sau incomplete cu privire la adevărata natură a situației din România.
Vă rugăm să ne permiteți ca, folosind experiența noastră de cercetare și cunoașterea directă a climatului politic din țara noastră, să vă prezentăm doar câteva puncte pe scurt:
· Curtea Constituțională nu este parte a sistemului judiciar independent din România. Este vorba de o instituție unde numirile se fac politic și care are ca unică vocație arbitrajul în chestiuni constituționale.
· Curtea Constituțională a recunoscut că, substituindu-se Primului Ministru, Președintele Basescu a încălcat principiul fundamental al separației și echilibrului puterilor. Guvernul României nu a mai răspuns în fața Parlamentului, așa cum se întâmplă în toate statele democratice din Uniunea Europeană, ci în fapt în fața Președintelui, ca în Federația Rusă. Parlamentul a tins să devină o cochilie vidă, atunci când majoritatea guvernamentală nu a avut voie să voteze de câte ori exista riscul unei opinii disidente. În consecință, așa cum a recunoscut-o Curtea Constituțională, suspendarea Președintelui este conformă cu Constituția României și urmează să fie confirmată sau nu de un referendum național, organizat de asemenea în strictul respect al legii.
Președintele Băsescu vorbește deschis și liber despre rolul său de jucător, în ciuda faptului că un atare rol contravine definiției constituționale a Președintelui României ca mediator. Alte incidente recente confirmă temerile noastre referitoare la modul în care Președintele Băsescu își înțelege competențele.
· În 2009, Parlamentul a votat o moțiune de cenzură împotriva Guvernului, care a fost demis în conformitate cu legea. Președintele a refuzat să accepte propunerea majorității, cum se cuvenea, și nu l-a desemnat drept Prim Ministru pe dl. Klaus Johannis, Primarul Municipiului Sibiu, susținut de o largă majoritate, ci a prelungit mandatul Guvernului demis, doar ca să fie sigur că o echipă favorabilă îi va organiza realegerea ca Președinte al României.
· Președintele a declarat în direct într-un interviu televizat că i-a numit din proprie voință pe cei doi șefi ai Serviciilor Secrete care, în conformitate cu legea, trebuie să fie numiți de Parlament. De curând a adăugat că „aproape s-a decis” cu privire la persoana viitorului Procuror General care, în conformitate cu legea, este propus de către Ministrul Justiției, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, organism independent.
· Acum câteva zile, Președintele i-a povestit în direct unui reporter TV că, atunci când Cancelarul Germaniei, dna Angela Merkel, l-a întrebat dacă există în Constituția României reglementări privitoare la suspendarea Președintelui, el i-a răspuns că nu, nu există. A fost poate o eroare de exprimare, dar cum să lăsăm soarta țării noastre în asemenea mâini? Articolul 95 al Constituției României este explicit și definește procedura de suspendare, de la inițierea ei la sfârșitul procesului; faptul că în Constituția Germaniei sau a oricărui alt stat din Uniune Europeană nu există o asemenea prevedere nu are nicio semnificație în această materie.
Iată de ce, în ultimii ani, cetățenii obișnuiți ai României au devenit tot mai îngrijorați de acțiunile întreprinse de Președintele Băsescu și de apropiații săi. Ei au fost votați pe baza unui program de justiție, echitate și bunăstare a cetățenilor. Dimpotrivă, Președintele însuși a asumat un rol executiv direct când a inițiat tăieri sălbatice ale salariilor și pensiilor, fie că era vorba de profesori, de militari, de cadre medicale, de judecători și funcționari publici, decimând astfel clasa mijlocie în formare. În același timp, fondurile publice care-i plăteau pe clienții partidului dominant au crescut an de an, în disprețul retoricii de austeritate generală.
Poate încă și mai îngrijorătoare au devenit manifestările de intoleranță printre susținătorii Președintelui. Lideri ai partidului care-l susține au declarat că minoritatea rromă din România este „genetic programată” să încalce legile. Ni se repetă constant „“ în ecou cu declarațiile Președintelui „“ că idealul european al unei societăți care garantează o viață decentă pentru toți este perimat, și ar trebui să fie înlocuit de o societate „competitivă” în care doar cei mai adaptați și mai puternici să supraviețuiască. Această formă brutală de darwinism social este opusul valorilor democratice ale Uniunii Europene, așa cum le-am adoptat cu entuziasm în ultimii douăzeci de ani.
Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele recente care au făcut să explodeze în iarna trecută demonstrații civice în peste 60 de orașe ale României. Referendumul din 29 iulie este expresia faptului că societatea românească refuză intoleranța și discrepanțele economice din ultimii ani. Sperăm cu toată sinceritatea că acest referendum va dovedi că idealurile democratice au rădăcini adânci în societatea românească, sunt vibrante și pline de viață.
Apreciem timpul și preocuparea pe care le cheltuiți pentru examinarea contextului pe care l-am evocat, și care privește climatul politic al României într-un moment delicat. Sperăm că declarațiile dvs de susținere a democrației în România vor reflecta de asemeni aceste fapte complexe și că, împreună, putem continua să lucrăm în interesul nostru comun pentru un viitor democratic, prosper și tolerant deopotrivă pentru România și pentru Uniunea Europeană.
Multumesc.
Cunosc scrisoarea si ma aflu printre semnatari.
Va doresc si ne doresc o duminica fericita.
Stimata Dna Petre,
Am vazut apelul Dvs. si marturusesc ca nu m-am socotit suficient de importanta ca sa ma numar printre semnatari. Dar va felicit si va multumesc, sper din tot sufletul sa mai existe destui intelectuali lucizi in tara asta. V-am admirat in mod special si in discutia cu Dl Radu Feldman, si va multumesc si pentru pozitia Dvoastra in aceasta privinta.
Am vazut si scrisoarea Dlui Constantinescu catre Barosso, magistrala prin claritate, demnitate si respect pentru adevar.
Da, Conte, despre ura e vorba. Ura pura. Inca o data va spun, la Referendum imaginati-va ca aveti o bazooka (am ridicat miza!) … Va puteti refuza voluptatea unica de a apasa pe tragaci …?
Ura? Da! Fanatism? Ma indoiesc! Si totusi, nu e nici simpla ticalosie a celor ce au ceva de pierdut odata cu plecarea lui Basescu. Nu vorbesc aici de numele vehiculate mai sus, ci de cei vreo 12 – 18% de anonimi care il mai accepta. De multe ori, acestia afirma ca nu il sustin. Ca demersul sau non-demersul lor are alte motive.
Ce-i drept, nu cred ca e acum momentul sa discutam aceste motive, obiectivul principal fiind sa scapam de Basescu, pentru ca sa putem incerca sa intram din nou in normalitate. Oricat am discuta acum, intre noi sau in piata publica, nu mai avem timp sa convingem pe acesti, nu fanatici, ci frustrati si incapatanati, ciudosi ca au gresit dar inca nu dispusi sa recunoasca,
Dar de luni, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu sfortarea noastra, a cat mai multi, va trebui sa luam in analiza acele motive, pentru ca altfel riscam sa nu mai iesim niciodata din marasmul urii, chiar si fara Basescu.
cred ca o comparatie mai precisa ar fi cu un herpes. si daca dispare luni, ramane latent in corp, asteptand perioade de slabiciune ca sa reapara. si ceva vreme, pana ne intarim, va reapare, cum da o boare de raceala peste noi…
„Până la urmă Traian Băsescu este o formă de boală a românilor. Duminică ne vin rezultatele la analize.”
Adevarat!
Ură… da, cuvantul potrivit.
Fanatism… cam moale cuvantul. Eu as spune ticalosie.