Ura între plus şi minus!
Azi-noapte am avut o scurtă întâlnire de taină cu mai multe statui vorbitoare. M-au asigurat, prin mediumul care ne înlesnea comunicarea, că primiseră mandat de la mai marii Panteonului planetar care-i învoise pentru această consultare cu mine să încerce a mă ajuta la clarificarea unor nedumeriri legate de o tema foarte actuala. Au mai precizat, însă, că li s-a dat dreptul doar la o singură intervenţie, pentru a se evita astfel polemici nesfârşite şi inevitabile ciocniri de orgolii.
I-am informat pe oaspeţii prezenţi:
- subiectul acestei consfătuiri este ura. Ura ca sentiment, ca emoţie umană. Pentru că, din nefericire, în aceste zile constatăm multă ură în jur, domnilor! Mult prea multă, după părerea mea. Şi mă întreb, şi vă întreb: oare spre ce ne conduce asta, spre mai bine sau spre mai rău?
Domnul Mussolini a intervenit primul, într-o italiană tunătoare:
- “Lăsaţi-ne să mergem cu crucea între dinti, cu bomba în mâini şi cu ura nemărginită în inimi”.
- Totuşi, El Duce, mi se pare o poziţie cam radicală – am comentat cu jumătate de gură. Totuşi, ura este considerată un sentiment inferior şi, tocmai de aceea…
N-am apucat însă să-mi termin ideea pentru că lordul Byron, specialist în sondarea sentimentelor de toate calibrele, a vrut să pună punctul pe “I”:
- “Ura este, mai presus de toate, cea mai îndelungată plăcere. Oamenii iubesc în pripă, dar urăsc liniştit, până la moarte”.
Din solidaritate poetică cu lordul Byron, dar şi din elan naţional, aflându-se în faţa unui compatriot, domnul Eminescu m-a privit în ochi şi a adăugat, ca de la român la român:
- “Rău şi ură dacă nu sunt, nu este istorie”.
Totuşi – am ţinut-o eu pe a mea, încurajat că îmi vorbeşte cineva şi în română – este verificat că ura conduce aproape întotdeauna la greşeli. La multe greşeli…
Alexandre Dumas tatăl, simţindu-mi nevoia de confirmări, mi-a sărit, patern (cum altfel?), în ajutor:
- Într-adevăr! “Numai ura poate să facă atâtea prostii ca şi iubirea”.
Da, maestre – i-am răspuns – vă mulţumesc, dar, într-o astfel de atmosferă înfierbântată, dacă mă leg cât de puţin de ura lor încercând s-o mai potolesc, o mulţime de furioşi sar să mă critice, chiar să mă insulte.
Domnul Goethe, de pe soclul lui, mi-a făcut cu ochiul, consolator:
Şi mie mi s-a întâmplat adeseori. “Când spun o prostie, toată lumea mă tolerează. Când spun un adevăr, toată lumea mă urăşte”.
Mda – baritonă Victor Hugo ca un judecător care anunţă o sentinţă:
- “Ura nu-i inteligenţă iar insulta nu-i discuţie”.
Ceva mai uşurat de această ridicare la fileu am inspirat adânc şi am adăugat, pe expiraţie:
- constat însă o imensă solidaritate în jurul acestui sentiment de ură. Solidaritate pe care nu o văd să se manifeste la fel de plenar în jurul altor cauze, considerate juste după criterii creştine…
Se grăbi să-mi explice blând, din mult hulita Rusie, însuşi didacticul domn Cehov:
- Află tinere (pot să-ţi zic aşa, nu? Eşti, totuşi, cam cu 100 de ani mai jun decât mine): dacă până şi blândul meu unchi Vania s-a lăsat copleşit de ură şi a apăsat pe trăgaci, înseamnă că e cazul să tragem o învăţătură din asta. Iar învăţătura este una tristă, din păcate. Anume că “Iubirea, prietenia, respectul nu unesc oamenii atât de puternic ca ura comună faţă de ceva”.
- Şi atunci, în concluzie, cu ce rămânem după această consultare? – am întrebat grăbit, pentru că bateriile mediumului erau pe sfârşite şi începuse să-i pâlpâie un led roşu. Să fim optimişti sau pesimişti?
Domnul Dostoievski, înţelegând situaţia şi realizând că va fi ultimul vorbitor, se hotărâ să renunţe pentru o clipă la recunoscutul său scepticism cu note tragice şi desăvârşi succint (după cugetarea confratelui Cehov) contribuţia geniului slav la încadrarea corectă a urii:
- “Eu am constatat că, cu cât urăsc mai mult indivizii luaţi in parte, cu atât dragostea mea pentru umanitate în general e mai fierbinte”.
Cine s-ar fi aşteptat, tocmai de la sumbrul Fyodor Dostoievski la o concluzie atât de luminoasă?
https://www.conteledesaintgermain.ro/ura-intre-plus-si-minus/17-02-2025https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/02/Caragiale.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/02/Caragiale-150x150.pngEditorialeaforisme despre ura,celebritati,discutii imaginare,Eminescu despre rau si ura,paneon Azi-noapte am avut o scurtă întâlnire de taină cu mai multe statui vorbitoare. M-au asigurat, prin mediumul care ne înlesnea comunicarea, că primiseră mandat de la mai marii Panteonului planetar care-i învoise pentru această consultare cu mine să încerce a mă ajuta la clarificarea unor nedumeriri legate de o...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:
Bunul Dumnezeu uneste, satana dezbina.
De ce? pentru ca Dumnezeu este Dragoste iar satana e ura.
Asadar, un crestin adevarat nu poate avea ura, sfintii nu pot aveau ura, pentru ca au model pe Iisus Hristos Calea Adevarul si Viata, care a zis :
44.Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.
(Matei 5.44-48)
De aceea popoarele ortodoxe nu au dus niciodata razboaie de cucerire ci de aparare, razboiul lor nu a fost unul „sfant” pentru ca nu e nimic sfant in a lua viata semenului ci unul drept, de aparare cum au fost Voievozii nostri Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, impotriva razboiului „sfant”, jihad al turcilor, sau bizantinii prin „akritai” si prin imparatii dreptcredinciosi impotriva invadatorilor, sau rusii impotriva invadatorilor din rasarit sau apus care se porneau in invazii manati de ura si sete de cucerire si putere…pana in zilele noastre cand ura este reflectata prin dezbinarea neamului, din interior, prin alogeni paraziti…cel mai clar exemplu il avem in Ucraina unde frati de acelasi neam, slavii, ucrainieni si rusi au fost invrajbiti si a fost cultivata ura ani de zile de alogenii paraziti din interior care i-au ocupat, de i-au facut acum sa se urasca si sa se omoare intre ei ca orbii…
Marele scriitor crestin Dostoievski avertizeaza de ura, si dezbinarea cultivata in poporul rus in romanul „Demonii”, unde incep sa apara primele semne de marxism, de „progresism” importat din occidentul „civilizat” si concretizat prin „revolutia” bolsevica din 1917 prin dezbinarea poporului, razboiul civil soldat cu zeci de milioane de morti, de victime crestini ortodocsi…
Asadar, solutia este Pacea, iertarea, Dragostea, buna intelegere…oare de ce nu putem sa le avem? De ce ? Pentru ca mai intai ar trebui sa ne cunoastem pe noi insine, cum zicea Socrate, sa ne vedem slabiciunile si neputintele noastre, pacatele si faradelegile noastre, barna din ochiul nostru, apoi sa vedem greselile fratelui, paiul din ochiul lui…adica sa ne salvam sufletul din pacat, care…ce sa vezi este acum impus ca politica oficiala de stat prin sorosism, neomarxism …
Dar cum vom face acestea daca societatea moderna contemporana materialista de mai bine de 3 veacuri, printr-un eurocentrism agresiv impune ura si dezbinarea intre popoare de la ideologii anticrestine la forta armelor…Deci, solutia nu poate fi decat intoarcerea la Iisus Hristos Calea, Adevarul si Viata! Doamne ajuta !
„De aceea popoarele ortodoxe nu au dus niciodata razboaie de cucerire ci de aparare, razboiul lor nu a fost unul „sfant” pentru ca nu e nimic sfant in a lua viata semenului ci unul drept, de aparare cum au fost Voievozii nostri Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, impotriva razboiului „sfant”, jihad al turcilor, sau bizantinii prin „akritai” si prin imparatii dreptcredinciosi impotriva invadatorilor’
E frumos sa ai credinta, totu’ e sa nu distorsionezi grav istoria. Si despre mersul careia n-ar fi rau sa te mai si informezi. Doar doua ex.:
– razboaiele duse de catre sus- pomenitu’ Imperiu bizantin in Balcani: cu bulgarii, sarbii si pe cine mai gaseau disponibili, toti ortodocsi.De cand a aparut si pana la 1453.
– „Ştefan cel Mare îl învinge la data de 24 noiembrie 1473 pe Radu cel Frumos şi îl pune pe tronul Valahiei pe Laiotă Basarab, care va ajunge să-i sprijine pe turci în bătăliile purtate împotriva domnitorului moldovean”…. „Angajamente militare în timpul lui Matei Basarab şi Vasile Lupu”. Vezi, macar, cunoscuta batalie de la Finta dintre cei doi domnitori ortodocsi.
Istoria e putzin mai complicata decat basmele cu Fat Frumos ne-alogenu’
„Satana urla ca un leu cautand pe cine sa inghita”
Asa ca, bineinteles ca exista conflicte si intre ortodocsi pentru motivul de mai sus…dar ortodocsii niciodata nu si-au propus sa invadeze sa acapareze teritorii uzitand de credinta in Dumnezeu ca si razboi „sfant” dus de ei impotriva „necredinciosilor”! Un exemplu clar il avem dat de dialogul dintre imparatul bizantin Manuel al 2-lea Paleologul si un invatat mahomedan din sec 14 : „Arata-mi ce a adus nou Mahomed şi vei găsi doar violenţă şi lucruri inumane, cum ar fi ordinul său de răspândire prin sabie a credinţei pe care o predica”.
Citat cu totul real si corect, care nu a placut deloc sorosistilor neomarxisti din zilele noastre, cand in 2006, din cauza acestui citat rostit la o conferinta la universitatea din Regensburg de catre papa Benedict al 14-lea, l-a obligat pe acesta sa se retraga pentru ca, desigur le incurca lor planurile de invadare a Europei cu migranti mahomedani, dupa ce le-au destabilizat tarile lor, prin „revolutii” si „primaveri arabe” provocate…fapt ce s-a intamplat pana in ziua de azi cand migrantii sunt adusi de ong-uri sorosiste pe mare, pe uscat pe unde pot, sunt invatati sa-si distruga documentele de identitate, li se ofera totul cazare, bani…din banii contribuabilului european…pentru ce? Pentru stergerea identitatii crestine si nationale a Europei! Iar ridicarea impotriva acestor sorosisti neomarxisti care provoaca astfel de faradelegi cu invazie provocata, ARTIFICIALA, nu este din partea noastra decat o LEGITIMA APARARE si nu extremism, nu rasism, xenofobie sau alte inventii parsive…nu! Este dreptul nostru de a ne apara !!!
Acu’ ca stimati panseuri ai lumii au definit in mai toate felurile „ura”, ar fi interesant sa-i aflam si cauzele. Pare a fi o trasatura pur „umana”, ce nu se intalneste la animale; cel putin la cele salbatice. Din ce constata etologul (Prix Nobel) K. Lorentz, studiind cainii de pe langa noi, si al carora mare iubitor a fost, doar acestia pot dezvolta „ura pura” fata de altii de prin imprejurimi. Revenind la oile „care este”, un prim pas sa fie invidia? Fatza de toti -si tot- cei ce au ( indiferent pe ce cai ) si noi nu indiferent de statutu’ nostru social la care-am ajuns fiecare si indiferent de caile alese in viata)? Sa fie si un al doilea: diferentele naturale( fizic, inteligentza, sharm, sex-appeal, etc.) a caror lipsa din dotare ne creeaza frustrari, dar si cele tinand de natzie, culoarea pielii,orientare sexuala ce ne creeaza „disconfort”? Sa fie si un al treilea: diferentele de opinie privitor la orice ne situeaza pe pozitii diametral opuse( de la fotbal la politica), fara nuantze intermediare si care alimenteaza extremismele de toate felurile?
Ura nu numai ca depaseste indiferentza tot mai mult instalata intre noi (oricum repugnabila si ea in societate), ci ne transforma in dusmani ireconciliabili. Iar daca e adevarata vorba ca „ura e o alta fatza a iubirii”, io as zice s-o lasam mai moale cu ambele; ca dauneaza grav sanatatii.
Vă felicit ptr frumosasa conversație, și ptr imensul privilegiu de a purta o conversație cu acești titani!
Cumva dialogul pare rupt din Divina Comedie!
Oricum,trebuie sa-mi scot pălăria și să vă felicit!
Cat despre subiectul ales,cred că Cehov a avut cel mai pătrunzător argument la starea de spirit care domină acum societatea română.
Conte, eu urăsc să am coșmaruri cu statui vorbitoare, am preferat să caut pe net citate celebre… Și am ales unul care se potrivește momentului pe care îl trăim.
„Intoleranța și ura se dezvoltă pe baza ignoranței, prostiei și a falsului naționalism.”
(Albert-Ena Caron / Les Mauvais Bergers)
P.S. Știați că există persoane pline de atâta ură, încât, dacă nu și-o descarcă prin postări, asupra unor comentatori pe care nici nu-i cunosc, riscă să cedeze psihic? Pardon, am uitat că știați si că îi faceți un bine, lasându-l să se desfășoare…
Daca te referi la mine, sa stii ca te inseli amarnic petarda mica! Eu nu te urăsc! Nu am de ce!
Ii urasc pe toti cei care in pandemie si-au batut joc de noi toți. Ii urasc pe cei care s-au imbogatit in pandemie! Ii urasc pe cei care au lasat mortii sa fie ingropati in saci de plastic( e drept ca eu injur de morti, dar asta este cel mai bun mod de a arata ca nu am uitat de ei si sunt prezenți)!
Pe tine te dispretuiesc […] Punct!
A da!
[…]
Deci boss, eu nu te urăsc, ci doar te disprețuiesc! Si oricum daca as claca psihic( marota ta legata de boala psihica nu te lasa in pace), tot nu as fi un pârâcios de grupa mică( pe vremuri ne duceau pe toti sa facem pipi, […]
Sa ai o zi buna!
O să mă refer(mă voi referi) la o singură statuie:cea a lui Mussolini.Şi în ziua de astăzi există nostalgici italieni care-l deplâng.
Exact ca la noi ,deplângem pe Ceauşescu.
Italienii sunt sempre nerecunoscători cu cei ce le fac bine.
Benito a creat un oraș în Italia care acum se numește Latina.(Littoria)
L-a ridicat din mlaştini(palude) desecând acele teritorii şi l-a adus la rangul de oraș cu efortul supraomenesc a mii de cittadini.
Apoi, bravii macaronari în semn de mulțumire l-au atârnat cu capul în jos într-o piazza(piață) nu contează care.
„Il Duce” este rangul său nicidecum „El”.
Conte,ori Il ori El.
Poate prin „Mehico” o fi legat ceva de El.
El Trump e bine ?
Il Duce e corect. Multumesc de observatie.
Un microbist roman, savurandu-si victoria in deplasare: Ura…si la gara!