Unsul lui Dumnezeu și apa de ploaie
Noblețea este efectul întâlnirii omului cu Dumnezeirea. Abjecția, o formă de cădere a omului în diabolism. Noblețea se dobândește în timp, cu eforturi, și fascinează ca un nimb al spiritului eterat prin purificări succesive. Abjecția este spontană, reziduu de instincte neșcolarizate, și de aceea duhnește a nădușeală acră și a picioare nespălate.
Trece pe stradă un splendid ciobănesc german. Din rigole îl latră isteric, cu rânjete amenințătoare și cu coada adânc arcuită între picioare, un maidanez. Ciobănescul își continuă drumul fără a-i arunca măcar o privire. Maidanezul atacă tâlhărește, pe la spate. Atunci ciobănescul se oprește, îl privește o clipă și mârâie într-o tonalitate cu sens doar în lumea ierarhiilor canine. Urmează schelălăituri de potaie speriată și o retragere în dezordine a agresorului.
Pastorului american Aiden Wilson Tozer îi aparține următoarea cugetare: „Fiecare om este ceea ce admiră în taină. Dacă aș putea afla ce admiri, aș ști ceea ce ești”. Noi tocmai am aflat ieri că unii îl admiră pe Regele Mihai, în timp ce alții pe Traian Băsescu. Care, la rândul lui, îi admiră pe Elena Udrea, pe Paul Lambrino și pe Nicolae Ceaușescu din primii zece ani de mandat.
Caracterele mari complexează. Notorietatea infatuează. Combinați aceste două adevăruri și găsiți explicația absenței de la celebrarea regelui a notoriilor și autodeclaraților regaliști Liiceanu, Pleșu, Patapievici. Poate au lipsit de la Parlament și de la Operă pentru că, pe bună dreptate, nu au fost invitați. Nimeni insă nu trebuia să-i invite a participa prin scrisul lor la acest eveniment. Poate doar respectul față de sine și față de cei ce i-au crezut faruri călăuzitoare, nu precupeți de simboluri naționale.
Apa de ploaie se iluzionează că pică din cer când, de fapt, ea pică doar din nori. Stă o clipă deasupra caselor și copacilor și drumurilor și oamenilor dar, apă de ploaie fiind, ajunge curând în mare, sub nivelul pământului pe care credea că l-a luat în stăpânire.
E o formă de armonie divină imposibilitatea de a amesteca apa cu uleiul, interzicerea inversării unei ordini stabilite sus. Băsescu, Boc, Anastase, cu statutul lor de apă de ploaie, nu puteau accepta apropierea de un Uns al lui Dumnezeu. S-ar fi pomenit imediat acoperiți de acesta, invizibili sub măreția lui.
https://www.conteledesaintgermain.ro/unsul-lui-dumnezeu-si-apa-de-ploaie/27-10-2011EditorialeAnastase,Boc,Elena Udrea,Liiceanu,Nicolae CeauÅŸescu,Patapievici,Paul Lambrino,Plesu,regele Mihai,Traian BasescuNoblețea este efectul întâlnirii omului cu Dumnezeirea. Abjecția, o formă de cădere a omului în diabolism. Noblețea se dobândește în timp, cu eforturi, și fascinează ca un nimb al spiritului eterat prin purificări succesive. Abjecția este spontană, reziduu de instincte neșcolarizate, și de aceea duhnește a nădușeală acră și...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Alina Mungiu Pippidi
Monarhia noastră a avut și bune, și rele. Dar totalul este remarcabil, iar respectul nostru pentru instituția asta face parte din respectul față de noi înșine, în care nu suntem tocmai bogați.
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/noua-monarhie-242504.html
Regele a vorbit despre prezent si viitor. Detractorii sai despre trecut. Regele a vorbit despre tara. Detractorii sai au vorbit exclusiv despre persoana lui. Cum poti sa judeci ce s-a intamplat acum cateva zeci de ani, cand tu nu esti in stare sa spui adevarul despre prezent ? Cand ne ceri sa uitam ce a fost acum un an, nu se poti sa ne ceri sa te credem pentru ce a fost acum 65 de ani. Cum poate cineva care si-a capatuit fiica pe obrazul tarii sa tina lectii de moralitate ?
Nici o vorba despre discurs. Nici o voce care sa contrazica tabloul zugravit de rege.
Singurul care m-a impresionat a fost „printul” Paul. Nu stiu cum e cu genetica sau cu legea salica. Insa oamenii sunt ceea ce sunt prin gesturi si prin cuvintele pe care le rostesc, nu prin titluri si diplome. Am vazut un bastard si un rege. Unul care isi ponegrea familia si ruda, altul care isi plangea neamul. Bietul bastrad, ce frustrari „¦ ce-i drept e greu sa stai drept cand vii cu asa o povara”¦
CAVALERUL, BESTIA SI SARPELE. Asa arata spatial public dupa ce a vorbit regele. Nu exista sfinti in politica. Si Isus Christos a fost ispitit si s-a rugat sa-I fie luata povara, daca se poate! Exista insa luptatori. Cu sovaieli, temeri si greseli. Cu retrageri si sangerari. Dincolo de o moralitate imediata si narcotica. Prin suferinta si incertitudine, isi fac datoria, oricat de greu. Perfectiunea nu exista. Exista insa unii indivizi care nu se abat. E un rege bun, e un rege prost, poate o mai fi si altul „¦ regale Mihai e insa regele.
Bestia paralizeaza si infricoseaza. Bestia e irationalul. Toate temerile noastre primare izbucnesc, dincolo de logica. Varsa flacari si pucioasa. Iti ingheata sangele in vine „“ cu minciuni. Iti paralizeaza bunul simt. Regele fura. Regale e las. Vadim, Cristoiu, Basescu.
Si apoi sarpele: e insinuant, se strecoara. Sub aparenta frumoasa si hipnotica, e de un venin mortal. Muscatura de sarpe nu doare prea tare, dar ucide. Iar moartea incepe de obicei prin paralizarea sistemului nervos. Regele e bun, dar e prea batran. Regele e manipulat de Duda. E jucaria lui Felix (uita ca nu a fost manipulat de Hitler si de Antonescu!).Nu va domni nici o data (cum sa nu, daca asta o vrea poporul?). Stii, asa sunt vremurile. Conducatori buni sunt umbriti, si acum e prea tarziu, nici macar nu ne putem da seama cat au fost de buni. Sau de rai. Cartarascu, Romania Libera.
Imi amintesc Stapinul Inelelor: „nu iti fie frica Frodo, exista forte nevazute ale binelui care lucreaza. Nu trebuie sa te lasi doborit de neincredre”. Sau de adevaratii ortodocsi: „Deznadejdea macina oasele barbatului”.
REGELE A VORBIT. E UN SEMN BUN. NU SPERA SI N-AVEA TEAMA!
Nu-mi pare rău(ba dimpotrivă!) că maidanezul tembel nu a venit la jubileul regal;ar fi murdărit această sărbătoare prin mirosul lui de maidanez de mahala.Nici faptul că „marile elite” Pleșu,Patapievici,Liiceanu,etc nu s-au reprodus în media nu mă supără;au demonstrat ceea ce sunt:niște pigmei ipocriți și răutăcioși.Îmi pare rău însă că Patriarhul BOR Daniel a făcut pe dracu’ în patru și n-a venit la întâlnirea cu regele.Este rușinos pentru acest individ care ar fi trebuit să știe că un rege este de drept divin indiferent de circumstanțele istorice.Dar despre acest adevărat Patriarh al Diavolului,cu privirea aceea hapsână și predispus organic la „ochii diavolului” vom mai avea prilejul să vorbim.Tot la fel,lipsa conducătorilor armatei tocmai de ziua regelui și a armatei(Ardealul a fost eliberat tocmai în cinstea zilei regelui,a fost un cadou al armatei pentru rege!);iar această zi a armatei din 25 oct,ziua și a MAJESTÄ‚Å¢II SALE nu a fost schimbată nici de comuniști!Rușine pentru BOR și Armata română!
Dar ce lecție ne-a dat Regele la toți!Am fost fericit că încă mai sunt oameni întregi la minte și la suflet în această țară.Am participat la un moment istoric tocmai prin prestația,într-adevăr regală,a Majestății Sale Regele Mihai de România.Mulțumim, Majestatea Voastră!