Unde sunt sindicatele? Unde este societatea civilă? Cine îl reprezintă pe românul statistic?
Analizați cu atenție aceste intrebări din titlu È™i veți constata că, tot ceea ce democrațiile evoluate contrapun puterii pentru a o ține în frâu, pentru a evita deviațiile spre totalitarism, la noi a fost anihilat. Nu mai avem sindicate, nu mai avem societate civilă; intelectualitatea, care în lumile „“ model se situează în general pe stânga È™i, cu predilecție, în opoziție, aici în România È™i-a ranforsat o huntă stipendiată de putere prin care încurajează totalitarismul È™i înăbuÈ™ă încă din faÈ™ă orice protest al românului statistic. Pe scurt, leului social i s-au scos caninii, i s-au smuls ghearele È™i este plimbat la ocazii în lesă È™i bălăbănindu-se, doar pentru a se arăta că încă mai există, că meciul câÈ™tigat veÈ™nic de putere cu poporul său are încă arbitru.
Metoda folosită, pe cât de simplă È™i eficientă pe atât de abuzivă, are un slogan pur băsescian: „žcine mi se opune, la puÈ™cărie”!
Am văzut-o aplicată triumfal în ultimii 10 ani È™i cu adversarii politici (Năstase, Voiculescu, …) È™i cu cei instituționali ( parlament, administrații locale, …) dar È™i cu cei sociali (lideri de sindicat, formatori de opinie nealiniați, …) care ar avea capacitatea să scoată masele în stradă în caz de derapaje ale puterii spre autoritarism.
Excepționala găselniță a lui Băsescu, în dementul lui proces de a-È™i subjuga poporul È™i a putea conduce discreționar țara, a fost pretextul folosit: lupta anticorupție. Îți trebuie un cinism diabolic, un tupeu de mare blufeur È™i un dispreț caligulian față de turma ta, ca să te declari tocmai tu, coruptul corupților, mafiotul mafioților, dijmarul tuturor hoțiilor din bugetul de stat, părintele È™i protectorul acestei lupte. Și nu doar atât, ci È™i să-ți construieÈ™ti, în numele ei, o armată de instituții pervertite, înarmate la vârf cu yesmeni, cu uneltele perfect adaptate amputărilor fără de lege È™i fără anestezie pe care le pui la cale.
Primii seduÈ™i de pretextul lui Băsescu pentru asaltul său descreierat au fost comozii È™i superficialii reprezentanți ai marilor cancelarii. Nu doar că i-au dat mână liberă pentru safari-ul pus la cale în jungla numită România dar i-au asigurat È™i spatele pentru eventuale nedorite incidente de parcurs. Dar la fel de seduÈ™i au fost È™i liderii „“ unealtă folosiți pe plan local pentru a-i pune planul în aplicare. S-au trezit peste noapte cu puteri demonice, gata să le permită satisfacerea instinctelor lor de brute.
Astfel a început măcelărirea indezirabililor. Și nu doar a acelora ce încălcaseră legea È™i deveniseră un flagel (deci îÈ™i binemeritau soarta) ci È™i a acelora ce deranjau legal instăpânirea noii È™i nedemocraticei camarile.
Astfel au dispărut marile sindicate, liderii bătăioÈ™i, mitingurile de protest organizate de aceÈ™tia cu susținerea societății civile, sula din coastele preaputernicilor guvernanți.
PreÈ™edintele Iohannis a întors în Parlament noul Cod Fiscal. Care prevede, printre alte multe măsuri de relaxare È™i de încurajare a întreprinzătorilor din România, readucerea TVA la 19%.
Unde sunt sindicatele, să sară ca arse la o aÈ™a frână pusă dezvoltării celor pe care îi reprezintă? Sunt în formol.
Dar asociațiile profesionale? În hibernare, cu liderii lor de mucava, cu tot, foarte grijulii să nu intre la apă È™i să li se fleÈ™căiască bunătate de celuloză.
Dar experții economici, de la publicațiile de specialitate ori din instituții de proces È™i sinteză? Foarte atenți la ce li se È™opteÈ™te în cască È™i deloc interesați să-l contrarieze pe imprevizibilul teuton din dealul Cotrocenilor.
O adâncă tăcere s-a instaurat peste toate răsuflătorile acestui vulcan, încă ne mort, care este poporul român. Cineva a înfundat cu câlții fricii È™i ai forței brute gurile de respirație ale mulțimii, mizând pe faptul că înainte de a se atinge presiunea de explozie va fi inregistrat decesul.
Cine să fie atentatorul? Cine să pună dorința sa nesăbuită de dominare mai presus de viața societății pe care ar trebui să o servească?
Nu e greu de înțeles!
Câinele de pază s-a transformat în monstru. A fost de ajuns să se lase îmbrățiÈ™at, sărutat, îmbăloÈ™at, de funestul lui mentor, de turbatul lui dresor, pentru ca rabia să-l invadeze È™i să-l nenorocească.
Forța sistemului de a sufoca orice respirație ce nu-i convine, orice gest de eliberare, de independență, de autodeterminare, pare în aceste zile copleÈ™itoare. Iar determinarea, fanatică.
Traian Băsescu nu mai e preÈ™edinte dar radioactivitatea mandatelor sale otrăveÈ™te în continuare țara. Iar cel chemat să-l înlocuiască È™i să îndrepte răul făcut, parcă mai mult îl adânceÈ™te.
În loc să pună cu botul pe labe dulăul dezlănțuit care, în numele luptei anticorupție, distruge totul în jur, instituții, vitalitate socială, speranță, Klaus Iohannis refuză revenirea la un TVA decent ca nu cumva poporul să ia o gură de oxigen È™i să se trezească.
De aceea mă întreb: a mai rămas cineva sau ceva, în înalta noastră politică dâmbovițeană, care să reprezinte cetățeanul obiÈ™nuit?
Pe mine, în acest moment, nu mă mai reprezintă nimeni. Dar pe dumneavoastră?
Comentarii prin Facebook:
Pe mine ma reprezintzi TU.
Pe mine si pe noi astai de te citim in mod repetat.
Asa ca dac ate inytrebi cine se lupta cu leul puterii raspunsul e simplu : TU.
Asa-i ca-i greu sa fii Mesia ?
Si atunci de ce ceri sa fie altzii pentru tine ?
Se vede pe de o parte in societate o polarizare apropiata de fanatism. Apare la sustinatorii noului pdl recte iohannis: pentru acestia oricine nu admira orice actiune a domnului Iiohannis si a pdl este etichetat pontist, imbecil, spalat pe creier sau ticalos – cum spunea si un intimplator pe blog cine nu e cu iohannis sa-l ia DNA.. Acestia se simt reprezentati si considera ca oricine altcineva, ca si ei, se identifica unui politician de data aceasta opus, malefic eventual, comunist, etc, nu pot concepe ca se poate gindi intr-o alta pardigma decit cea a identificarii cu un reprezentant. Pe de alta parte se vad multi, din ce in ce mai multi, care nu se simt reprezentati de nimeni – probabil si aceasta furie initiala care dorea toti politicienii indiferent de culoare la puscarie a aparut cel putin partial exact din acest tip de sentiment al lipsei de reprezentare, al inselarii perpetue a unor asteptari indreptatite. Acum apare o miscare de oameni cu o critica acida impotriva oricui, detasati de mentalitatea electoralista cu atit mai mult cu cit nu se simt reprezentati de nimeni – o „neutralitate” pe care fanaticul, cel care se identifica alesului sau, nu o pricepe. La acest moment se poate merge in doua directii: e foarte posibil ca acestia sa amuteasca in final, sa devina acea masa care nu voteaza, nu se intereseaza sau pleaca. Este insa posibil ca tocmai acest fenomen sa fie samintza unui nou tip de societate civila, cea de tip vestic, in care cetateanul are ca reper nevoile sale, nevoile societatii, niste standarde aplicabile oricui si care judeca polticienii in functie de acestea nu de balmajeli propagandistice si ochi albastri.O detasare benefica a societatii de politic.
Culmea este ca acest fenomen e perceput de fanaticii pdl ca atitudine perimata (pontism, procomunism, etc): NU, trogloditi, perimati, sunt cei care ramin in idei prebasiste – psd/antipsd, cu false amintiri ale unui communism pe care destui nici nu-l cunosc doar il asuma. Si nu sunt doar incastrati intr-o mentalitate polarizata si intoleranta, sunt si orbi la acest fenomen pina la nivelul la care extrem de curind vor ajunge ridicoli, prafuiti, demodati, declasati..
Nu stiu daca sunteti familari cu stadiile Kubler Ross – au aparut initial ca model de stadii de percepere a mortii cuiva drag, dar de la modelul initial s-a extins la tot ce inseamna fenomen de rupere a unei situatii sortite esecului, despartirii (se aplica in ce priveste divortul, adictia si iesirea din adictie, etc). Stadiile sunt: negare – nu este adevarat ca se intimpla ceva care duce la o ruptura, furie oarba impotriva situatiei respective si a celor din jur, negociere – poate ca, poate ca e ceva bun in cutarescu, daca cedez putin poate ca, sa nu ma despart de el, de pilda, depresie – cumplit ca se intimpla asa ceva, si,in final acceptare a situatiei si miscarea catre un alt scop, pe o alta directie. Si aceste stadii se vad bine inclusiv la nivel social de citeva luni dar cu mult mai mare complexitate decit la nivelul unui individ, desigur. As spune ca suntem in stadiul de acceptare….dar acesta este inclusiv si acela din care apare ceva nou, acea nevoie si hotarire de a te misca pe o noua directie, Se intimpla intr-un mod poate neasteptat, nu prin conturarea vreunei alte formatiuni politice care sa umple golul reprezentarii intre fesenistii de dreapta si cei de stinga ci printr-o restabilire a cetateanului pe picioarele sale, reprezentindu-si propriile interese, judecator pe cit posibil echidistant al unor actori politici. Sa vedem cum se va dezvolta aceasta noua directie si sa speram ca va aparea si un reprezentant pentru acest tip de gindire.
Conte, adica raspunsul s-ar putea sa fie chiar in intrebarea dumneavoastra….Vom vedea…
Propaganda securistă, infiltrată oriunde, oricând (mobil, tableta, TV WC metrou), face parte din spălarea zilnică pe creier. Repetându-le ani È™i ani guguÈ™tiucilor superficiali toate marotele Securității ceauÈ™iste, la intrarea în linie dreaptă, în timpul campaniei electorale, doar se repetă concentrat marotele de prostit proÈ™ti. Atragerea cretinelului în polemica stânga-dreapta nu face decât să catalizeze procesul de transformare a sărăntocilor proÈ™ti în votanți „cu principii de dreapta”, care nu se las[ cumpărați cu o pungă de zahăr È™i ulei decât dacă vine din partea favoriților.
Zeci de ani de acum înainte securiÈ™tii vor câÈ™tiga alegerile cu „iliescu, moscova, minerii” asezonate cu locuțiuni conjucționale bazate pe „ham-ham”, românii fiind demult condamnați la înapoiere È™i sărăcie.
Corect. Iar pentru cineva care nu are propriile metode de recunoastere a acoperitilor din presă, cea mai simplă metoda de a-i identifica e sa urmareasca cine se „activeaza” inainte de alegeri sau in momente critice si incepe sa abereze cu minerii, comunistii, sau cu prostiile de imbecilizat cretini gen Sarea luată de Voiculescu si PoÈ™ta luată de Vântu.
Vor vedea aceiasi cetepei, vanghelioni, bugetari „de dreapta” ghedesisti sau prosovance cu grad mic gen toantele de la GuÈ™ă TV.
Nu stiu, e foarte posibil sa ai dreptate, la nivelul de fanatism asa zis „de dreapta” pe care l-am vazut pina acum, coroborat si cu ce spun mai jos, ca omul saracit si tinut in nevoi este „prostit”, este minat sa faca alegeri proaste, da, e foarte posibil, asa cum am spus ca si prima directie, prima orientare, sunt amortirea, indiferentza ori plecarea. Dorintza cealalta, de departare de politica si de reprezentare in afara ei exista insa: Citesc acum, spre mirarea mea, un sondaj INSCOP – dincolo de faptul ca increderea mea in sondajele facute in Romania e nu minima ci cu minus in fatza-, cam asta spune: http://www.cotidianul.ro/peste-50-dintre-romani-ar-vota-un-independent-pentru-functia-de-primar-265204/ Si daca pui o eroare de 20% tot ramin o treime care s-au saturat.
Independenti la ora asta nu exista, ci o cacealma cu independenti, cea mai mare fiind cea cu iohannis insusi. Dar dorintza de reprezentare in afara politicii e cert acolo si puternica. Si mie tare mi-e teama sa nu fie pe mai departe schimonosita aceasta, ca noua metoda de manipulare masiva la un moment la care pina si cea cu pesedistii, comunistii, etc, pare sa devina desueta si devine evident ca cea cu liberalii e o cacealma urit mirositoare. Desi exact aceasta dorintza e, real, acel simbure de revolta profunda care ar putea duce la alt tip de societate civila.
Cam toti cei care sunt sau vor sa vina la putere pescuiesc in ape tulburi, si vor continua sa aiba o diaree de idei in acest sens, ca sa mentina apele in continuare tulburi. daca pui la socoteala si alte organisme la fel de interesate sa agite noroiul, de la cele de informatii la cele de fortza, cu atit mai mult…
In ritmul asta, dupa doua-trei fente nemtesti, ne vom trezi pe postul de prim ministru cu un personaj usor asimetric, usor alcoolic, usor schizofrenic, usor cleptomanic”¦ dar tare apreciat de licurici si berlinici, si care, de cate ori ne prinde, ne flateaza direct in fatza”¦ hm, pardon”¦ ne flatuleaza! Hehehe! Garfield, motanu de pe acoperis
Ptiu, drace! Cit pe-aci (sau „cit pe ce”, cum spun cronicarii sportivi care se iau unii dupa altele ca mioarele, ca de ce sa deschida si ei un dictionar!) sa crez ca vorbeai de basescu. Abia la a doua citire am sesizat (sau „sezisat”, cum se incapatina Graur sa ne convinga) ca zici „USOR alcoolic”, „USOR schizofrenic”, „USOR cleptomanic”!
Hai, ca mama-i (!) linistit!
Daca permiteti o scurta poveste stalinista: Stalin cheama la ei pe comisarii sai de gubermii sa vada ce capacitati de conducere au si le da la fiecare cite o gisca: aveti grija de gisca, ne intilnim peste o luna si vedem cum sunteti capabili sa conduceti macar gistele daca nu o gubernie. Dupa o luna revin. Comisarii cu gistele bine ingrasate, sa arate ce gubernie bogata si de succes au, numai ca gistele rasfatzate se tot fosgaiau printre scaune si pe sub mese fara sa poata fi tinute in loc. Apare si Stalin cu o gisca slaba , oase si pene, pricajita, cu gitul mereu lungit la mina lui sa-i mai dea citeva boabe, ascultatoare foc si tot pupindu-i mina. Nemultumit de performantza comisarilor, tatucul le explica: puteti controla masele numai in acest fel, tinindu-le mereu in lipsuri si dependente de o grauntza in plus de la voi, de aceea gisca mea asculta, gistele voastre indopate o iau razna. Povestea nu mai spune daca i-a demis sau impuscat, dupa bunul sau obicei, dar probabil i-a impuscat caci cineva care doreste binele unei comunitati nu e benefic unei condiuceri autoritariene.
Varianta moderna si stiintifica a povestii lui Stalin. Un articol din Science:
http://www.sciencemag.org/content/341/6149/976
Niste cercetatori canadieni au aratat ca cei mentinuti in saracie au un IQ semnificativ mai slab decit al celor care traiesc in conditii normale. Nu pentru ca ar fi fost un dat, ceva legat de inteligentza intrinseca a indivizilor. Performantza mai slaba era datorata grijilor permanente de a supravietui, acestea ii puneau pe respectivii in imposibilitate de a se dezvolta si iesi din saracie, ii duceau la decizii proaste: acelasi fermier avea decizii bune legate de cultura sa cind era linistit financiar si decizii proaste cind era sarac. In concluzie saracia nu e atit rezultatul prostiei, ci saracia cert te face mai prost, mai fraier, mai supus, mai incapabil sa iesi din starea respectiva.
Adica de ce ar dori un iohannis si un pdl care nu au decit un singur gind, puterea, sa elibereze citusi de putin o natiune de povara fiscalitatii? dar o Germanie sa faca aceasta favoare unor natiuni? Ar fi, stiintific, contraproductiv acumularii de putere si supunerii maselor…
Si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea stiintzific asa.
Ca sa existe protest(e) trebuie sa existe sentimentul demnitatii ultragiate, adica trebuie sa existe demnitate. Ca sa existe constiinta demnitatii umane, fortificata de drepturile fundamentale, ar trebui sa existe o societate educata. Pentru a exista o societate educata ar trebui ca acea societate sa nu traiasca perpetuu cu constiinta traumatizanta a nesigurantei zilei de maine…N-o mai lungesc…Suntem disfunctionali ca societate pentru a a putea da continut real notiunii de democratie; fiindca nu exista nicaieri democratie in absenta individului statistic capabil sa-si apere demnitatea.Pana la urma, institutia fundamentala a democratiei o constituie chiar individul/cetateanul…Dar care este procentajul de indivizi din ansamblul societatii romanesti pentru a putea nutri sperante de mai bine? Fara a fi defetist, nu pot sa nu constat ca situatia din teren e precara. Am devenit o societate cinica si dezabuzata, predispusa la violenta gratuita, mai degraba decat la solidaritate…
Aici deja nu mai e vorba nici macar de demnitate. De demnitate e vorba cind tu imi zici una de mama si eu iti dau (sau nu) un pumn in nas!
Aici e vorba de instinct de conservare: tu imi iei bucatica de piine de sub nas. Eu ce fac? Iti dau cu toporul in cap sau iti promit ca, daca vii si miine, o sa-ti aduc si bucata lu’ frate-miu?
Judecind dupa Miorita, o sa ti-o dau si pe soacra-mea de nevasta, doar sa fie de os, sa-mi zica duios!!
Si, da: democratia se invata! Dar cine sa ne invete pe noi asa ceva? Sau, mai corect, cine ar avea vreun interes s-o faca?
Fiindca, iata, multi dintre noi cred ca libertatea cuvintului inseamna democratie. Sau, asa cum spuneau niste ticalosi care aveau tot interesul sa ne prosteasca: „pai ce, daca nu era democratie mai putea Antena3 sa-l besteleasca pe basescu?”
Nu, libertatea cuvintului nu inseamna nimic, daca nu e dublata de taria faptelor!
In 2012, o multime uriasa de oameni si-au spus parerea despre basescu (prin vot!) Nu s-a intimplat nimic! CE-AU FACUT, ATUNCI, OAMENII?
NIMIC!!
Pai, oameni buni, vreti sa va fie bine dar sa nu faceti nimic pentru asta? Atunci, bine!
Ma confirma @Cris mai sus; pe termen scurt saracia nu este neaparat incompatibila cu demnitatea, dar odata ce se cronicizeaza ma tem ca da…Plasa cu zaharul si uleiul din campanii nu e decat reflexul unei atari situatii. Exemplul cu referendumul nu poate si el decat sa confirme acest lucru. Intr-o tara cu instincte sanatoase ( de supravietuire ) individul demis ar fi fost linsat daca ar mai fi indraznit macar sa iasa in public, pe cand la noi acesta ne mai scuipa inca in cap…
@Conte
las ca scrie basescu o carte in care „romanul statistic” va afla care ii este „locul”, „pozitia” si mai ales „indatoririle” ca de „drepturi” nu mai poate fi vorba. Drepturile „romanului statistic” au ramas in cutia pandorei specific romanesti, fataliste si inventive. Ele, drepturile „individului oarecare” fiind bine ascunse de tradatorii locali si de lupii infometati ai „cancelariilor de bine”. lupi infometati de o perioada de mult apusa din istoria umana in care fiecare se vede „latifundiar” pe un „pogon de sclavi”. Cam asa a sunat din insusi gura aberantului sef al comisiei europene punerea in garda destinata „celor mici” cu prilejul „frondei” Greciei in care spunea ca „tratatele europene exced democratia locala”.
excelent articol conte, felicitari, ai perfecta dreptate de bataioasa societate civila care organiza mitinguri cu sute de mii de participanti(am fost si eu acolo)s-a ales praful, lipsa de caracter, oportunismul, lasitatea, lichelismul au facut-o pulbere, toti liderii ei erau si sunt vulnerabili, acum stau cu frica in san sa nu-i ia noua securitate, intitulata pompos DNA, cand Ponta vorbea de ghilotina la receptia Frantei, binomul zambea satisfacator si triumfator, la Kovesi era si satisfactia sefului patron peste mafioti sadea, gen Emilian Eva, care executa pe oricine cand primesc ordinul, banuiesc ca nu este un caz izolat, astfel de mafioti au instaurat o teroare stalinista in teritoriu, cine sa li se opuna lor? iar tembelii de afara care-i sprijina fatis vad ca vor sa transforme tara intr-o colonie neostalinista unde cainele de paza turbat poate musca orice cetatean!!!