Scorul acestui articol
[Total: 686 voturi. Media: 4.9]

 

Într-o imensă masă de gelatinoşi care traversează lumea asta prelingându-se inform, să nu carecumva să producă vreun deranj, să nu lase vreo urmă, să nu tulbure cu vreo tresărire prostia şi laşitatea din jur, mai descoperim şi excepţii. Caractere dure, cioplite în unghiuri ascuţite, care lasă brazde pe unde trec. Oameni cu principii şi menire, gata să îşi apere credinţa şi ideile până în pânzele albe.

Noi, românii, nu ne putem lăuda cu prea mulţi astfel de “căpăţânoşi”. “Capul plecat sabia nu-l taie” a devenit principiu naţional de supravieţuire, aplicat la tot pasul şi de omul de rând amorţit de golul pungii şi de liderul politic isonând contra valută forte. De aceea străinii ne dispreţuiesc, de aceea băltim etern într-o mediocritate de cantitate neglijabilă.

Când apare o excepţie de la această regulă ce ne urmăreşte ca un blestem, eu unul tresar şi mă bucur. Ca şi cum într-o mină părăsită, sufocată de steril, vezi lucind o pepită. Imi zic că mai e o speranţă şi atunci nu pot rămâne indiferent. Trebuie să semnalez!

IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, pare a fi o astfel de excepţie. Are curajul să înoate împotriva curentului, să spună răspicat ce gândeşte şi să facă ce spune, oricât l-ar costa asta.  Ceea ce, când adversar îţi este un întreg angrenaj de forţă cu propaganda lui cu tot, denotă virtuţi de luptător redutabil. Cum credeam că România nu mai are forţa să producă.

După declanşarea războiului din Ukraina, când toată lumea îl hulea pe Putin, inclusiv eu, IPS Teodosie a avut cutezanţa să-i ia apărarea liderului de la Kremlin: “Putin nu este un „răufăcător”, ci un ctitor”.

Aici, acum, nu încerc să judec dacă inaltul prelat avea dreptate sau nu. Vreau doar să semnalez în alcătuirea sa un soi de armătură care împiedică încovoierea. O predestinare statuară care, completată cu nimbul poziţiei sale ecleziastice, ne dă convingerea că ne aflăm în prezenţa unui personaj rar.

În timpul regimului comunist biserica română n-a cârtit. Românii se rugau la Dumnezeu pe ascuns, intratul în biserică ori închinatul în locuri publice reprezentând sfidări ale politicii vremii. Patriarhul de-atunci şi turma lui de preoţi nu şi-au propus nicio clipă să opună rezistenţă sistemului. De aceea nici nu s-a coagulat în jurul lor vreun nucleu de dizidenţă civică.

După 1989, însă, religia a primit statutul de forţă primordială în tentativa de recuperare a valorilor morale puse la index vreme de jumătate de secol. Oare cei care o reprezintă s-au achitat, până în prezent, de această sarcină regeneratoare? Au recuperat prestigiul hainei preoţeşti îngropat în 50 de ani de ploconeli şi compromisuri?

Comportamentul Patriarhului Daniel în împrejurările legate de pandemie, când autorităţile aveau intenţia de a îngrădi drastic anumite drepturi ale enoriaşilor de Paşte şi de Crăciun, nu a fost nici laş dar nici eroic. S-a comportat mai degrabă ca un abil negociator comercial decât ca un apărător ferm de credinţă şi principii. A şi obţinut, dar a şi dat la schimb.

Singura voce neînduplecată a bisericii pe timpul acestor restrişti a fost cea a Arhiepiscopului de Tomis. El nu a acceptat că mirenii pot impune abateri de la dogmă doar pentru că interesul imediat împinge credinţa între paranteze. A primit enoriaşii în biserică, i-a împartăşit pe toţi, după datină, cu aceeaşi linguriţă de argint, el însuşi s-a expus bolii demonstrând că se încrede mai mult în protecţia divină decât în directivele oficiale.

Din nou, să fiu clar înţeles, nu judec aici dacă a fost bine sau rău cum a procedat. Doar vreau să semnalez că genele acestui popor nu s-au sleit de tot când vine vorba de produs, încă, personalităţi pentru cartea de istorie.

Astfel de nonconformişti nu sunt niciodată şi nicăieri uşor de acceptat de către autorităţi. Şi cu cât poporenii rezonează mai mult cu ei cu atât sunt mai luaţi la ţintă pentru reducere la tăcere.

ÎPS Teodosie a fost supus  unor aspre campanii de denigrare în presa mare. Le-a ignorat, şi-a văzut de drum şi popularitatea i-a sporit. Apoi a fost amendat pentru tot felul de pretinse fapte de nesupunere. A dat statul în judecată şi a câştigat.

La Ziua Marinei i-au tăiat microfonul în mijlocul slujbei. La momentul respectiv nu spunea nimic deranjant pentru guvernanţi dar, probabil, urma să spună. Şi cum cerberii cu antene, căşti şi staţii de comunicare ştiu tot, au ales să-i aplice, preventiv, forma asta de căluş. Preşedintele Iohannis era de faţă, dar nu a făcut nici cel mai mic gest pentru a salva, măcar, aparenţele.

Un comunicat tardiv şi neconvingător al organizatorilor evenimentului a încercat, a doua zi, să acrediteze ideea unei defecţiuni tehnice. Penibilul situaţiei a fost astfel accentuat. O analiză solid argumentată a incidentului şi a comunicatului mincinos a făcut Ion Spânu într-un articol în Cotidianul. Concluzia sa este că tot ce s-a petrecut acolo a fost “o operațiune pusă la cale de structurile apropiate de președintele Klaus Iohannis, care nu-l suportă pe ÎPS Teodosie după ce acesta îl deranjase cu opiniile sale din timpul pandemiei Covid-19 și după ce n-a intrat în corul susținătorilor lui Zelenski”.

Că povestea cu “defecţiunea tehnică” este o minciună improvizata pripit s-au grăbit să confirme fără voia lor, prin declaraţii prosteşti, şi două scule coclite ale propagandei.

Lucian Mândruţă şi Theodor Paleologu au jubilat, fiecare pe insula sa pustie de audienţă, la aflarea “gestului patriotic” de cenzurare a periculosului prelat. Mândruţă l-a invitat în emisiunea sa de radio pe “eroul” care a tăiat microfonul înaltului vorbitor, iar Paleologu a scris pe blogul său următoarele: “Statul Major al Forțelor Navale a explicat ieri într-un comunicat nătîng că regretă incidentul tehnic care a întrerupt prestația Înalt Prea Sfințitului Teodosie la Ziua Marinei. De fapt, ar trebui să explice cum de a fost invitat acest personaj la o ceremonie militară. Nu mai există nici un preot sau ierarh decent care să celebreze un Te Deum? De ce continuă să fie invitat la ceremonii de stat un episcop care nesocotește autoritatea statului și legile țării? Cît să mai suportăm extravaganțele lui de prost gust”?

Deci în viziunea acestui fost sclav băsist ÎPS Teodosie este indecent şi face extravaganţe de prost gust.

Cam asta se întâmplă când epavelor li se sparg rezervoarele de la latrine. Ele, epavele, rămân să zacă tot pe fundul apei dar sunt mândre că ceva – ceva din rărunchii lor mai iese, încă, la suprafaţă.

În încheiere, tot referitor la ÎPS Teodosie şi naţionalismul său creştin, vă propun să luaţi la cunoştinţă (sau să revedeţi) o altă poziţionare memorabilă a domniei sale, de data asta în plan cultural, care a produs multe dureri de cap unor istorici literari ori membri ai Academiei Române. Este vorba despre sprijinirea, prin intermediul Arhiepiscopiei Tomisului, a demersurilor aproape eroice ale profesorului universitar Constantin Barbu de a publica integrala manuscriselor eminesciene şi de a stabili adevărul istoric în privinţa morţii lui Mihai Eminescu. Rostul linkului pe care vi-l pun la dispoziţie (aici) este de a vă deschide uşa spre un subiect în egală măsură captivant şi sensibil. Vă recomand, în special, prelegerea profesorului Barbu care începe la minutul 53:00 al înregistrării, dar şi alte conferinţe ale acestuia susţinute de-a lungul ultimilor ani sub cupola Arhiepiscopiei Tomisului şi grupate sub titlul “Codul uciderii lui Mihai Eminescu”.

ÎPS Teodosie este mai mult decât un membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, decât Arhiepiscopul de Tomis. Domnia Sa este un PERSONAJ cu menire, un excentric care contrariază, enervează, fascinează prin nonconformismul său generat, paradoxal, de o disciplină religioasă strictă.

Hărţuit constant de autorităţi, i s-au fabricat pe bandă rulantă dosare de corupţie, de luare de mită şi fals intelectual, doar – doar va fi scos din joc. Ghinion, însă! Dosarele sale fie au fost clasate de procurori, fie au fost soluţionate prin achitare, pe motiv că fapta nu există.

Citesc acum o ştire de ultimă oră: “ÎPS Teodosie va oficia slujba de cununie a lui George Simion cu Ilinca Munteanu din acest weekend”.

Spuneţi şi dumneavoastră: nu e tare prea – cenzuratul?

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2022/08/Teodosie.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2022/08/Teodosie-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialecenzura,Episcopia Tomisului,IPS Teodosie,microfon taiat,ziua marinei  Într-o imensă masă de gelatinoşi care traversează lumea asta prelingându-se inform, să nu carecumva să producă vreun deranj, să nu lase vreo urmă, să nu tulbure cu vreo tresărire prostia şi laşitatea din jur, mai descoperim şi excepţii. Caractere dure, cioplite în unghiuri ascuţite, care lasă brazde pe unde...Blog politic si polemic