Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

 

(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat „Sclavia trece la urmas”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-sclavia-trece-la-urmas-928562.html)

Mircea Mihăieș dă semne de epuizare. Nu mai are oxigen de pușcat la opoziția pezevenche și atunci o ia la luptă în mediu anaerob, cu binecunoscutele sale aere dense. Pune jetul pe câte cineva și mizează pe concentrația mare de pucioasă, de care organismul său e neegalat producător. Procentele de azot combinate cu pucioasa nasc uneori efecte ilariante și atunci, în loc să fisureze la dușman, editorialele sale reușesc să ridiculizeze, prin reflexie, propriii capi.

Iată azi : în cătare cu vânatul preferat Ponta, după ce a trecut cu umbra glonțului peste marotele sale Iliescu, Geoană, Vântu, dă cu cotul în următoarea generalizare :

« Din 1990 nu s-a schimbat nimic. Figurile și rolurile sunt copiate la indigo, scenariile și acțiunile se repetă cu o lipsă de originalitate deprimantă. Ori unde te-ai uita, aceeași relație sclav-stăpân de sclav”. („Ori unde” păstrează ortografia autorului).

Generalizarea astfel lovită cu cotul fuduliei nestăvilite se face tăndări și dintre cioburi iese, inocentă, constatarea nedorită: păi dacă tot e pe bază de „oriunde te-ai uita”, hai să ne uităm nițel și la domnul președinte care, vorba păcătosului, ar trebui să se inscrie și dânsul în această „relație sclav-stăpân de sclav”.

Poate ne explică MM cine o fi stăpânul de sclav al acestui preaînalt sclav? Oare „marele licurici”, sau poate premierul ungar Viktor Orban?

 

Evident că vicele de la ICR, atâta vreme cât mai este lăsat nerestructurat, nu o să ne răspundă din proprie voință la această provocare.

 

Se apropie insă clipa când va trebui să explice măcar copiilor săi de ce a criticat selectiv și a tăcut complice: din dragoste, din oportunism sau din lașitate?

 

Pentru astfel de situații, pe care chiar și MM le poate anticipa, domnia sa își pregătește  terenul cu generalizări imprudente, ca aceea tocmai comentată. Pentru a concluziona sibilinic și invocator la nevoie: „Cam aici ne aflăm după douăzeci de ani de jaf, minciună și complicități vinovate. Prima carte publicată de Raymond Chandler se numește „Somnul de veci”, iar capodopera lui e intitulată „Bun rămas pentru vecie”. Titluri profetice, nu-i așa? Rămâne doar să ne hotărâm: ni le aplică ei nouă ori noi lor”?

Vă rog să observați cât de artificial și din afara speciei sună autoafilierea unui atât de versatil personaj la grupările „nouă” și „noi”.

Dragă MM, tu ești tu, inconfundabil prin fizica de vase comunicante a opiniilor tale. Ești neaglutinabil, precum icrele tăiate. Pentru tine « nouă » și « noi » capătă sens doar în plecăciuni obediente la Cotroceni și în Modrogan. Și doar pentru tine. Chiar și ei, chiar și cu multă lămâie, mi-e greu să cred că te-ar putea asimila.

Contele de Saint GermainPolemiceCotroceni,Mircea Mihaies,Modrogan,Ponta Chandler,sclavia trece la urmas,Senatul EVZ  (Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mihaies intitulat 'Sclavia trece la urmas', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-sclavia-trece-la-urmas-928562.html) Mircea Mihăieș dă semne de epuizare. Nu mai are oxigen de pușcat la opoziția pezevenche și atunci o ia la luptă în mediu anaerob,...Blog politic si polemic