Un avion de agrement care se distrează cu logica noastră

Povestea o ştiţi, nu o iau de la capăt! E ca o enigmă de weekend propusă dezlegării publice, nu se ştie de cine şi cu ce scop. Am şi eu un punct de vedere pe care vreau să vi-l prezint în continuare. Pentru anumite concluzii, care mi se par evidente, nu voi relua demonstraţiile de care e plină presa şi pe care, toţi cei interesaţi de subiect, le-au asimilat deja.

În raţionamentul meu voi pleca de la punctul terminus al zborului. De ce Târgovişte – Bulgaria şi nu alt loc? S-a ajuns acolo întâmplător sau premeditat? Oare putea fi întâmplător să nimereşti la fix, noaptea, un aerodrom dezafectat pe care să te întâmpine nişte ajutoare care ştiu perfect ce au de făcut?  Nici vorbă! Echipajul a fost aşteptat pe pistă de “camarazi” instruiţi, care, după un plan bine stabilit şi însuşit, i-au semnalizat luminos pentru aterizare şi apoi i-au asigurat evacuarea de urgenţă.

O primă concluzie este că traseul misteriosului avion a fost stabilit şi pregătit la detaliu pentru a începe de unde a început şi pentru a se termina unde s-a terminat. Exact pe acea pistă din Bulgaria!

Această soluţie aleasă de “organizatorii” zborului elimină, după părerea mea, două dintre ipotezele care s-au vehiculat:

1. Ipoteza extragerii unui personaj important de către una dintre taberele beligerante în Ukraina. Dacă ruşii organizau o astfel de extragere, puteau să o facă foarte simplu din Lituania direct în Belarus. Dacă NATO sau Ukraina organiza extragerea, nu ar fi avut nevoie de o astfel de aventură aeronautică atâta vreme cât totul s-a desfăşurat în interiorul spaţiului NATO şi în imediata vecinătate a Ukrainei.
2. Ipoteza îndeplinirii unei misiuni de spionaj a Rusiei în teritoriile NATO. Dacă era aşa, e clar că ţinta spionării ar fi fost România, în spaţiul căreia a zburat cel mai mult avionul de agrement, din nord până în sud. În acest caz ce rost avea ca traseul să se prelungească până la Târgovişte – Bulgaria, aceasta presupunând riscuri suplimentare (şi căderea nopţii şi o alimentare suplimentară la Vidin), când ar fi fost mult mai sigur ca zborul să se încheie undeva în Serbia, ţară prietenă Rusiei şi lui Putin? În plus, spionajul modern de precizie, pe raze mici şi de la distanţe mici, se face tot mai des cu drone militare. Într-un articol publicat recent (martie 2022) un jurnalist român precizează clar: “Ministerul (Apărării) avertizase anterior că obiectivele militare din România sunt tot mai des survolate în modalități neautorizate de către vehicule aeriene fără pilot (UAV – drone)”. Şi atunci? De ce să rişti viaţa unor oameni şi conflicte diplomatice cu consecinţe greu de controlat când culegerea de informaţii se putea rezolva mult mai simplu altfel, cu aparate fără pilot, dacă ce ofereau sateliţii militari nu era satisfăcător?

Ce mai rămâne atunci?

3. Test făcut de Rusia pentru a observa reacţia NATO la astfel de evenimente. Acest scenariu este plauzibil şi obţine o notă de trecere la capitolul verosimilitate. Are totuşi un punct slab, şi anume riscul foarte mare asumat prin prelungirea misiunii până în Bulgaria. Dacă totul se oprea în Serbia prietenă, şi misiunea şi pilotul ar fi fost mult mai uşor de protejat până la capăt. Aşa însă, cu aterizarea la Târgovişte, noaptea şi fără aparatură electronică de ghidare, pericolul de accident precum şi pericolul capturării echipajului şi deconspirării operaţiunii au crescut exponenţial. Şi odată cu ele posibilitatea obţinerii de către inamic a unor mărturii / probe inatacabile privind violarea de către Rusia a spaţiului aerian al NATO. Merita acest test asumarea unui astfel de risc?
4. Un transport de valori (bani, droguri, aur, pietre preţioase) făcut în numele unui interes privat, fără vreo legătură directă cu părţile implicate în războiul din Ukraina. Această ipoteză nu poate fi total exclusă, având în vedere sumele uriaşe care sunt rulate în astfel de afaceri ilicite şi organizarea aproape statală la care au ajuns clanurile ce practică această formă de trafic. Totuşi, riscul de a derula o asemenea operaţiune în vecinătatea unui teatru de război unde vigilenţa celor mai puternice servicii de inteligence este maximă pare uriaş, aproape imposibil de asumat. Dacă avionul ar fi fost doborât, totul se pierdea. Probabilitatea angajării unor “privaţi” într-o astfel de ruletă rusească, bazată pe “totul sau nimic”, mi se pare infimă, mai ales atunci când decizia aparţine unor oameni pentru care banul înseamnă totul.
5. Au mai fost propuse discuţiei publice şi alte scenarii, mai degrabă cinematografice, precum:                 – Gest teribilist al unor aveturieri (precum cel al tânărului care a aterizat cu ani în urmă în Piaţa Roşie din Moscova tot cu un avion de agrement), făcut pentru publicitate şi tabloidizare. Îl exclud, deoarece în astfel de cazuri autorii nu fug şi nu se ascund ci se autopromovează furibund, chiar şi cu preţul câtorva luni de puşcărie;                                                                                                                                             – Diversiune la mică înălţime pentru a distrage atenţia patrulelor de securitate aeriană şi a facilita un zbor important, la mare altitudine, prin spaţiul închis al NATO. Improbabil, deoarece zborurile la mare altitudine sunt monitorizate mult mai strict şi din mai multe centre de urmărire decât celelalte.

Consider că, pe baza informaţiilor publice disponibile, un alt scenariu răspunde mai satisfăcător decât cele deja prezentate întrebărilor ridicate de cazul enigmaticului avion. Este scenariul 6.

6. Test făcut de NATO (probabil la iniţiativa SUA) pentru verificarea procedurilor de securitate aeriană pe flancul estic, european, al alianţei. Argumentele principale în favoarea acestei ipoteze sunt:
   • Traseul avionului, care parcurge tot flancul estic;
   • Riscul minim de doborâre a avionului, deoarece toată acţiunea a fost coordonată de SUA şi derulată în spaţiul aerian al NATO;
   • Preluarea avionului, spre escortare, după pătrunderea în spaţiul aerian al României, de către avioane de vânătoare ale SUA. Acestea au stabilit că zborul suspect nu prezintă ameninţări şi abia apoi au predat misiunea patrulei aeriene româneşti;
   • Lipsa escortei aeriene NATO pe teritoriul Bulgariei;
   • Extragerea profesionistă a echipajului după aterizare;
   • Realizarea, pe aerodromul terminus, a unor activităţi de securizare a avionului (ştergerea tuturor urmelor din cockpit, punerea prelatei de protecţie, asigurarea roţilor cu opritoare). Aceste activităţi demonstrează o relaxare a celor implicaţi, faptul că se ştiau sub protecţie şi în interiorul unui grafic prestabilit;
   • Liniştea suspectă aşternută, ca la ordin, peste acest caz. Este imposibil ca cei doi membri ai echipajului să nu fi fost identificaţi de către serviciile secrete ale ţărilor implicate. Identitatea şi fotografiile celor care au cumpărat avionul, identitatea şi fotografiile celor care deţin firma din Bulgaria care a cumpărat avionul sunt cu certitudine cunoscute. De ce, atunci, atâta discreţie a mass – mediei în general şi a celei de investigaţii în special? Mi se pare evident că cineva, cu influenţă majoră, doreşte să protejeze subiectul şi pe cei implicaţi. Căci dacă aceştia sunt agenţi speciali care au îndeplinit o misiune de război, ei nu pot fi devoalaţi şi expuşi.

Faţă de acest scenariu 6, pe care îl consider cel mai probabil dintre toate câte au fost lansate până acum în presă, există o obiecţie invocată de mulţi comentatori şi anume: dacă NATO (SUA) ar fi pus la cale acest test, nu trebuia să fie informaţi despre el toţi membrii NATO ale căror teritorii au fost survolate?

Depinde de scopul principal al testului.

Dacă elementul surpriză este esenţial pentru observarea modului de reacţie al celor implicaţi, atunci numărul celor puşi în temă cu ce va urma trebuie să fie minim.

Dacă se urmăreşte (şi) verificarea fidelităţii unora dintre parteneri faţă de misiunile alianţei (vezi cazul Ungariei care privilegiază în anumite situaţii relaţia cu Putin) atunci secretizarea testului faţă de aceşti parteneri este cu atât mai necesară.

După cinci zile de la producerea sa, misterul avionului “rătăcitor” nu a fost încă dezlegat. Posibil nici să nu fie dacă aşa sună ordinul şi ordinul vine de foarte de sus.

Asta nu ne împiedică pe noi, civilii, să căutăm legături sau fracţiuni logice între informaţiile la care avem acces. Până la urmă jocul cu logica, pe lângă faptul că demonstrează că încă funcţionăm, este şi distractiv.

https://www.conteledesaintgermain.ro/un-avion-de-agrement-care-se-distreaza-cu-logica-noastra/14-06-2022https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2022/06/avion-fantoma.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2022/06/avion-fantoma-150x150.jpg2022-06-14T12:04:26+02:00Contele de Saint GermainEditorialeavioane NATO,avion fantoma,avion spion,securitate aeriana,survolarea Romaniei  Povestea o ştiţi, nu o iau de la capăt! E ca o enigmă de weekend propusă dezlegării publice, nu se ştie de cine şi cu ce scop. Am şi eu un punct de vedere pe care vreau să vi-l prezint în continuare. Pentru anumite concluzii, care mi se par...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain