Tristul refugiu în semantică
Cred că editorialul lui Andrei Pleșu din Dilema Veche, intitulat „Proprietatea termenilor”, este una dintre cele mai neinspirate și neînțelepte producții ale autorului din ultima vreme. Eu, care mă îndrept de fiecare dată cu mare și pozitiv elan (deși uneori critic) către tot ce publică domnul Pleșu, nu-mi amintesc o situație recentă în care să mă fi regăsit atât de dezamăgit, la capătul lecturii, ca după acest articol.
Întâi am fost furios, apoi melancolic, apoi îngrijorat iar acum sunt trist. Resimt o tristețe reziduală, din categoria „rele durabile”, cu timp lung de resorbție.
Deși, de regulă, încerc să analizez, să argumentez, de data asta îmi voi reprima predispoziția demonstrativă, rezumându-mă la a spune doar ce simt: o profundă decepție.
De parcă aș fi văzut la televizor un reportaj în direct de pe un teatru de război, la capătul unor lupte atroce, cu sute de trupuri sfârtecate brăzdând ecranul. Iar pe fondul acestor imagini terifiante, regizorul din studio, un om pe care-l respect pentru înzestrarea sa artistică, îl critică rece și profesional pe reporterul de la fața locului că a confundat creierii unei victime cu plămânii. O rigoare de acest fel, desenzorializată, de-a dreptul robotică, are în ea ceva odios.
Domnul Pleșu tocmai ne-a comentat o eclipsă parțială de lună, încercând să pună în coordonate stereo (precizie maximă) relieful părții vizibile dar ignorând total partea umbrită, de parcă aceasta n-ar exista deloc. Astfel de fracturi traumatizează fără folos.
Dacă, în buzunarul de la piept al vestei sale de protecție anti-realitate cu care s-a încins, Andrei Pleșu s-a hotărât să arboreze, în loc de batistă, un brevet de semantician, mă gândesc că n-ar fi total lipsit de sens, ba dimpotrivă, s-ar înscrie chiar într-o logică a continuității, să analizeze, într-un viitor editorial, raportul semantic între cuvintele „arbitru” și „jucător”. Nu de alta dar poate astfel ne vom lămuri cât de democratic sau dictatorial este ca un președinte pe care Constituția îl deleagă arbitru, să aleagă cu de la sine putere a intra pe teren în calitate de jucător.
https://www.conteledesaintgermain.ro/tristul-refugiu-in-semantica/08-03-2011Editorialeandrei plesu,arbitru,Dilema Veche,jucator,Proprietatea termenilor,semanticaCred că editorialul lui Andrei Pleșu din Dilema Veche, intitulat 'Proprietatea termenilor', este una dintre cele mai neinspirate și neînțelepte producții ale autorului din ultima vreme. Eu, care mă îndrept de fiecare dată cu mare și pozitiv elan (deși uneori critic) către tot ce publică domnul Pleșu, nu-mi amintesc...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Duios Anastasia trecea …. se apropie amurgul lui Andrei Plesu ca reper moral. Pacat. Intr-o tara debusolata, sa nu gasesti alt subiect decat prostia e totusi un semnal de alarma. E interesant de examinat in spectrul politic : conservatorism vs liberalism. Cred ca Andrei Plesu este mai dgraba conservator – ancorat solid in valorile din trecut, in realitatile din trecut, nu se da scos din anticomunism folosind la greu estetismul si filozofia. Marea ipotetic calitate umana.Insasi chestia asta cu liberal ortodox nu prea miroase a bine, respect si pentru unii si pentru altii, dar si Filocalia si bursa de valori / acceptarea homosexualilor nu prea merg mana in mana. In rest, bah, subiect neinteresant, e clar ca TB nu e dictator, dar a cam dat bocanci in gura la democratie, cee ce e un inceput promitator. Ca sa citam pe libidinosul suprem Larry Flint, Pierderea libertatii se face treptat, si incepe cu ce nu iti place. Interzici ALTORA ce nu iti place TIE. Vezi critica Antenelor, nu mor dupa ele, dar au si ei dreptul la injuraturi, nu ? Doar n-o fi monopol prezidential! Interesant, un prieten mi-a zis ca in Italia a ajuns Voiculescul lor presedinte (adica Berlusconi), pe cand la noi mai mult de 2% nu ia. Stam mai bine, viata politica e alerta, se plange pentru libertatea de expresie. Daca nu ne dau in cap cu economia, chiar sunt sperante. Ce ziceti de Lucian Boia, a citit cineva ceva de el ? Sa vedem daca mai e vreun intelectual interesant, ca de Cristi Preda si Tismaneanu sunt satul. Iar Patapievici cand am incercat sa citesc, a trebuit sa iau Emetiral, asa imi era de greata.
„Pierderea libertatii se face treptat, si incepe cu ce nu iti place. Interzici ALTORA ce nu iti place TIE.”
La asta chiar e de luat aminte.
Cred ca merita sa insistam: Plesu e nepermis de superficial cand il scapa pe Basescu de eticheta de dictator numai pentru ca o lume intreaga il critica fara sa ajunga la inchisoare. Nici nu are incotro, in lumea de azi, in structurile europene actuale. Dar oare asta e tot? Vorba lui Bogdan Teodorescu, ce facem noi nu sunt decat biete mazgalituri pe zidul impenetrabil al unei puteri discretionare. Care ramane discretionara in ciuda protestelor noastre. Cu o astfel de putere ne putem astepta sa „mazgalim” din ce in ce mai putin vizibil, cu tot mai putin impact asupra celorlalti si asupra mersului lucrurilor.
Avem gusturi comune: Piticul Prono, Bogdan Teodorescu. Cat despre Plesu, stai linistita, nu-l scapa pe Basescu de nicio eticheta. Dimpotriva, inraieste lumea! Citeste comentariile de pe forumul din Dilema Veche si o sa te convingi. 🙂
Lucian Boia? Minunat. Il recomand tuturor din tot sufletul. Ma bucur ca ati amintit numele dansului.
S-a plimbat pe blog un … virus care a votat negativ la toate comentariile valoroase.
Eu vreau sa-ti multumesc pentru ca, prin amintirea lui Lucian Boia, ai ridicat nivelul acestui blog.
(Vizavi de dl. Plesu) Prin starile pe care le mentionati (furie, melancolie, ingrijorare, tristete, dar intr-o alta ordine) am trecut si eu acum cateva luni, citind o serie de articole din „Adevarul” si „Dilema”. Pare tot mai nervos, mai intolerant, se autovictimizeaza si chiar isi imagineaza ca exista o conspiratie anti-elitista, indreptata mai cu seama inspre grupul Plesu-Liiceanu-Patapievici et Co.
Niciun moment nu mi-a lasat impresia ca ar fi contra lui Basescu. Si nici nu cred ca va fi vreodata. Un om cu o minte atat de ascutita, cu o cultura de invidiat, de o spontaneitate cuceritoare, dar care este incapabil sa spuna lucrurilor pe nume in acest caz. Din motive numai de dansul stiute. Nici dansul, nici dl. Liiceanu, nici dl. Patapievici etc. nu au cum sa se simta reprezentati de un individ ca Basescu. Sunt convinsa. Li se pot reprosa multe, numai lipsa de inteligenta nu. Tare mi-e teama, insa, ca motivul pentru care niciunul dintre dansii nu are curajul sa fie/critice obiectiv nu este unul care sa le faca cinste.
Bun raspunsul tau. Recent, tu si altii ati facut comentarii in care aparea si ideea ca Plesu mai are o intelegere cu si o datorie fata de Traian Basescu. Nu va credeam intru totul. Mai degraba as fi inclinat spre supozitia ca Plesu se comporta inocent si reactioneaza numai conform unor impulsuri proprii cand discuta politica, inclusiv despre Traian Basescu. Dupa articolul asta ii retrag prezumtia de nevinovatie. De ce a fost nevoie sa-l apere? Si de ce tocmai acum? Pe de alta parte, nu cumva e o provocare la adresa lui Patriciu, ca sa-si continue disputa, insa ocolindu-l pe Liiceanu? Vom vedea daca punctul lui de vedere il incita pe magnat sau nu. As remarca, totusi, ca incheierea articolului contine un sfat valabil…