Scorul acestui articol
[Total: 104 voturi. Media: 4.4]

 

 

Organizarea unui miting mare e o problemă complicată. Mobilizare, responsabilitate, costuri, transport, recuzită, coordonare, timp pierdut de participanți.

Practic, zeci de È™efuleți din zeci de locuri din țară trebuie să colaboreze, să se sincronizeze, să fie coerenți în legătură cu un plan făcut de alții, de la centru, să iasă din comoditatea rutinei lor de zi cu zi pentru a deveni pentru câteva ore conducători de oÈ™ti.

Al naibii de neplăcut!

Pe de altă parte, nici statul cu mâinile-n sân când preÈ™edintele țării îÈ™i bate joc de tine sistematic, încălcând constituția, sabotând guvernul, sprijinind o justiție dedicată pe față abuzurilor È™i poliției politice, nu este o atitudine uÈ™or de înghițit. Pasivitatea înseamnă să-l încurajezi în fărădelegi.

Atunci ce s-ar putea face? Cumva în locul unui miting mare mai multe mitinguri mici?

Am promis, într-un articol anterior, o idee ieftină È™i eficientă de a-l sancționa pe Klaus Iohannis atacându-l exact acolo unde îl doare mai tare: la campania electorală È™i la statul paralel.

Se È™tie că PSD are cea mai puternică rețea de filiale teritoriale din România. Și cel mai mare număr de membri de partid cu carnet. Mai ales în zona rurală È™i în oraÈ™ele mici È™i mijlocii. Ce fac aceÈ™ti oameni pentru partidul lor în mod concret? Se duc o dată la patru ani la vot È™i cam atât. În rest privesc televizorul È™i se umplu de nervi văzând indolența prezidențială È™i ipocrizia opoziției. Iar uneori, din ce în ce mai des în ultima vreme, se oțărăsc la È™efii lor locali că dece aceÈ™tia nu fac nimic, că dece partidul închide ochii È™i nu pune odată piciorul în prag pentru a-l rezolva pe „žneamț”? Că doar au puterea! Sau nu o au?

AÈ™a că iată ce propun eu: să fie pus puțin la treabă poporul pesedist din teritoriu, să i se ofere o supapă prin care să-È™i mai descarce năduful È™i să-È™i activeze È™i spiritul de dreptate, combativitatea de prea mult timp adormită. Cred că de-abia aÈ™teaptă.

Într-o sâmbătă (sau duminică) să apară pe toate posturile de È™tiri vestea că undeva, în zona oraÈ™elor de sub 30 000 de locuitori, la Dorohoi sau la Rădăuți sau la Petrila, a avut loc un miting anti Iohannis la care au participat 100 de români. Protestul a avut trei teme de atac: Iohannis È™i încălcarea Constituției, Iohannis È™i sabotarea guvernului, Iohannis È™i complicitatea cu Augustin Lazăr.

Credeți că e greu, ori costisitor ca într-o comunitate de 30 000 de oameni să poată fi mobilizați 100, loco, pentru o oră, doar aÈ™a cât să se audă niÈ™te nemulțumiri până la BucureÈ™ti È™i să perceapă țara o scânteie? Eu cred că ar fi  extrem de simplu È™i de ieftin.

După care, peste o săptămână, protestul să se repete cu aceleaÈ™i trei teme, dar de data asta în 10 oraÈ™e sub 30 000 locuitori È™i in 2 oraÈ™e cu populație între 30 000 È™i 50 000 de locuitori. Să zicem Alexandria È™i Slobozia. Iar aici să participe câte 500 de localnici ca să se vadă un progres È™i, totodată, mobilizarea să fie uÈ™or de realizat.

Apoi, în a treia săptămână, 20 de oraÈ™e din prima categorie, 10 din a doua È™i, în premieră, 1-2 oraÈ™e cu peste 100 000 locuitori (Craiova È™i Galați, de exemplu) în care să iasă 1000 de protestatari. Nu neapărat mai mulți, ca să fie în continuare simplu È™i ieftin pentru organizatori. Și ca să existe potențial de creÈ™tere pentru viitor.

Credeți că după o astfel de evoluție va mai fi nevoie È™i de o a patra săptămână de proteste? Eu cred că nu. Și mă bazez pe faptul că, dacă instituțiile de forță abuzive se tem de ceva, atunci ele se tem de furia populară.

Dacă acum lui Klaus Iohannis nu-i e frică de suspendare, dacă È™tie că oricât de penal s-ar comporta este protejat de imunitate, nu la fel de indiferent ar rămâne în fața unor miÈ™cări care să împânzească toată țara cu sloganuri ridiculizante la adresa lui, care să-i caricaturizeze până la fibra sa intimă, de plastic, lipsa de patriotism, laÈ™itatea È™i complicitatea cu statul mafiot.

Toate bizareriile pe care le face Klaus Iohhanis acum au două explicații: intrarea în campania electorală È™i tutela statului paralel.

Proteste la adresa lui impregnate de miÈ™touri folclorice, o prezentare permanentă, la È™tiri, a contrastului dintre bățoÈ™enia sa germanică È™i hachițele lui de vedetă eÈ™uată, o imagine de preÈ™edinte – Bulă ajuns, vai, de râsul curcilor, i-ar face imaginea franjuri È™i campania electorală o alegorie a ideii de „žaÈ™a nu”.

Cât despre statul paralel, câteva mii de români în stradă nemulțumiți de preÈ™edintele lor, un bulgăre de proteste crescând de la săptămână la săptămână, asta chiar că ar reprezenta răul insuportabil È™i motivul reorientării către o altă marionetă.

Iohannis, în delirul care l-a cuprins, nu trebuie lăsat să aibă inițiativa. Trebuie pus în devensivă È™i dus în ridicol. Pe un personaj atât de infatuat È™i de constipat ca el, nimic nu-l descumpăneÈ™te mai tare decât ironia semenilor.

AÈ™a că hai să-i dăm È™ifonierului gotic de la Cotroceni ceea ce merită: un furnir daurit de Dorohoi, o lavandă antimolii de Alexandria È™i niÈ™te flit de Craiova, atât pentru uz extern cât È™i pentru uz intern.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/01/protest-500x271.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/01/protest-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeDragnea versus Iohannis,guvernul Dancila,miting anti-Iohannis,replica PSD,statul paralel    Organizarea unui miting mare e o problemă complicată. Mobilizare, responsabilitate, costuri, transport, recuzită, coordonare, timp pierdut de participanți. Practic, zeci de È™efuleți din zeci de locuri din țară trebuie să colaboreze, să se sincronizeze, să fie coerenți în legătură cu un plan făcut de alții, de la centru, să iasă...Blog politic si polemic