Scorul acestui articol
[Total: 166 voturi. Media: 4.9]

 

Prostia se plătește!

Când, imediat după parlamentare, Președintele s-a repezit să declare fudul că exclude orice formă de participare a PSD la guvernare, și-a tăiat, practic, toate punțile de negociere cu USR „“ PLUS. Le-a dat acestor fanatici supărați pe Dumnezeu un cec în alb pentru a demola țara după bunul plac al iconoclastiei lor.

Acum simte pe pielea lui dimensiunile gafei. Dezlănțuiți în a obține prin șantaj tot ce înseamnă nevoile lor de grotă, oamenii lui Barna „“ Cioloș sunt într-un permanent asalt asupra a ceea ce ne susține ca nație: istorie, limbă și cultură. Pe Fecioara Maria au transformat-o într-o „mamă surogat”, pe Mihai Eminescu l-au făcut agentul lor electoral, sărmanii acestei țări sunt analfabeți funcțional care ar trebui făcuți săpun iar protestatarii de azi, care sunt replica în oglinda a celor din 10 august, s-au transformat subit din „tineri frumoși și liberi” în „huligani și fasciști”.

Rămas aproape fără partid (căci liberalii săi au fost totalmente reduși la tăcere de șantajul cu ruperea alianței practicat de prea lacomii lor parteneri de guvernare), Klaus Iohannis a început să audă și în somn refrenul lui Traian Băsescu adaptat la prezent: „măi Wernere, nici nu știi, cât de mic începi să fii”.

Și cum să nu se zvârcolească de furia neputinței când nu are cu ce să-i înmoaie pe impertinenți? Când nu îi poate amenința că există soluție la guvernare și fără ei, dacă sar prea mult calul. A fost prins într-o capcană și, în consecință, trebuie să lase impresia că e solidar cu toate prostiile și inabiltățile lor. Pe care, până la urmă, chiar le va și deconta.

Într-adevăr, devine din ce în ce mai mic, de la o zi la alta. Rolul său se reduce tot mai mult la acela de pompier de serviciu pus să stingă stropșeala, cu limbi de foc, iscată între haștagiști și liberali. Din care, fără excepție, haștagiștii cad mereu în picioare, iar el cade la mijloc.

Orban s-a lămurit că pe sas l-au cam lăsat genunchii și a decis să ducă pe cont propriu lupta pentru menținerea la președinția partidului. Câțu, în brambureala lui structurală, scheaună bezmetic în stânga și-n dreapta, ba spre gafele lui Vlad Voiculescu și Claudiu Năsui, ba spre propunerile de numiri ale lui Orban, ba spre tampoanele de temporizare de la Cotroceni. Nu cutează, însă, să-și înfigă colții în nimeni, de teama să nu și-i rupă.  Deocamdată dă credit macacului din el și o ține langa pe gargară zgomotoasă și pe echilibristică de junglă.

Până la urmă,din toată degringolada asta de la vârful țării, se vede că tactica lui Ciolacu dă rezultate. Pasiv, neconflictual, soporific, Ciolacu a reușit să-și lase adversarii fără țintă. Cât PSD era în ring, la bătaie, toți cei din guvernarea de azi aveau un element comun, care-i unea: ura față de dușmanul unic. PSD, Dragnea, Dăncil㔦 ce ținte minunate, ce excepționali coagulanți de energii politice!

Acum, că PSD e moleșit de plăcerea de a contempla din opoziție, pe timp de pandemie, agonia guvernanților și deruta lui Klaus Iohannis, aceștia bâjbâie năuci în căutarea dușmanului unificator. Au atâta putere, atâta frustrare de revărsat, și le-a dispărut tocmai ținta asupra căreia să se năpustească.  Impasul acesta al haidamacilor bătăuși lăsați fără obiectul muncii îmi amintește de geniala scenă a boxului jucată de Charlie Chaplin în „Luminile orașului”. Revedeți-o cu această ocazie. Nu veți regreta!

Pe Klaus Iohannis nu fierberea străzii îl îngrijorează azi cel mai tare ci faptul că nu mai poate rosti singurul discurs care îl făcuse să pară că ar avea, cât de cât, un plan politic: discursul anti „“ PSD! Acum este complet debusolat. Ce să mai spună poporului? Cu ce să-i mai inflăcăreze pe alde Dide, Chirilă, Ceaușescu, Marius Manole, Mălin Bot și restul suflătorilor în tromboane, cărora „ciuma roșie” le-a dat un sens în viață?

Sunt multe semne că Titanicul lui Iohannis a început să ia apă. Unul dintre cele mai elocvente, dar și cel mai recent, este festivitatea organizată pentru cei 100 de ani împliniți de Institutul Cantacuzino.

În plină agravare a pandemiei, când limita locurilor disponibile la ATI a fost depășită, când protestele cuprind peste 70 de mari orașe ale țării, când scandările cu „DEMISIA” au ajuns la porțile Palatului Cotroceni, distinsul domn Iohannis nu a avut altă idee mai bună decât să-și organizeze o grandioasă ceremonie de ridicare pe piedestal, cu fanfară, cu imn, cu gardă de onoare, cu tot protocolul cuvenit, de regulă, unor evenimente excepționale.

Doar în momente de istorice realizări sau de mare slăbiciune oamenii politici simt nevoia unor astfel de  glorificări.

În care din aceste două situații să se fi aflat Klaus Iohannis?

Să decidă fiecare!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/04/Titanic.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/04/Titanic-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeceremonie Institutul Cantacuzino,gafe Vlad Voiculescu,guvernarea PNL USR,Iohannis santajat,scufundare Titanic  Prostia se plătește! Când, imediat după parlamentare, Președintele s-a repezit să declare fudul că exclude orice formă de participare a PSD la guvernare, și-a tăiat, practic, toate punțile de negociere cu USR '“ PLUS. Le-a dat acestor fanatici supărați pe Dumnezeu un cec în alb pentru a demola țara după...Blog politic si polemic