Tehnici securistice la Traian Băsescu
Securitatea comunistă a fost instrumentul de tortură al dictaturii, mijlocul principal prin care un om a putut reduce la tăcere o țară. Exploatarea fricii – practică recuperată din tenebrele istoriei, perfecționarea ei până la a crea extaz brutelor, iată principalele merite ale acestei forme de întuneric instituționalizat.
Cooperativa ochiul și timpanul avea un mecanism de funcționare aflat acum de toată lumea. Telefoane ascultate, pieliști infiltrați peste tot, inflație de delatori, dosare strâmbe, sucitul gâtului la nevoie.
Traian Băsescu a deprins tehnicile intimidării și șantajului din interior. Apoi, când i s-a ivit ocazia, s-a transformat din  teoretician al stăpânirii prin frică într-un practician zelos si entuziast al acesteia.
Puterea și-a consolidat-o  înconjurându-se de șantajabili și obedienți. Pentru el, la alegerea colaboratorilor, nu a fost niciodată importantă calitatea umană, competența profesională ori alte asemenea premise de personalitate incomodantă. Jug, nu ramă, vroia el să vadă încadrând capetele de subordonați.
Acolo unde el numea în funcții, nu se abătea nici măcar cu o nuanță de la portretul robot: șantajabili și obedienți. Cât mai … Astfel au apărut în prim plan Bocii, Igașii, Blejnarii, Zegrenii.
Viața de președinte l-a confruntat însă, de câteva ori, cu persoane pe care nu le controla și de care depindeau evoluții importante pentru sine. A apelat atunci tot la ce l-au învățat școlile din tinerețe de îngenunchiat oameni, adică la tehnici securistice.
Cauți puncte slabe în viața țintei. Dacă le găsești, le exploatezi gradual, amenințare, șantaj, scandal mediatic, până când ținta cedează. Dacă nu le găsești, le inventezi și lovești cu ficțiuni. Important e să conduci jocul, să domini, să înspăimânți. Ești președintele țării, ce dracu”™, controlezi serviciile de informații, procuratura … Cine să te verifice? Cine să te dovedească?
În cazul lui Crin Antonescu, vă amintiți?, a fost inventat numele de cod Porumbacu. Fără succes. S-au orchestrat  furibunde campanii de presă. Vax albina. Se lucrează în continuare, cu nervozitate, pentru a-i crea o imagine antioccidentală, pro-rusă și, în paralel, pentru a-i submina autoritatea în interiorul PNL. Acțiune în derulare. Totul e o chestiune de timp. Tic – tac, tic – tac. Bruxelles – ul ar trebui să oprească timpul până la rezolvarea problemei. „Doamnă Merkel, doamnă Reding, faceți ceva, tic – tac-ul ăsta mă înnebunește. O să-mi cadă stegulețul, ca la șah”.
În cazul lui Victor Ponta căutările au dat rezultate. Plagiatul. Când președintele a crezut că-l are la mână decisiv, l-a desemnat premier. Cu un zâmbet sardonic și aluzii pentru cunoscători. Doar că, mongoloidul dracului, a avut stomac. Și-a băgat picioarele în frumusețe de construcție securistică. A încasat scandalul de presă în mufă, a incasat poruncile lui Barrosso în ficat și a temporizat până la alegerile din decembrie. Iar acum e pe cai mari; regionalizează, constituționalizează,  ironizează! Acțiunea „plagiatul” s-a fâsâit complet, pentru pregătirea alteia nu mai e vreme. Tic – tac, tic – tac, nenorocita asta de a patra dimensiune e complet scăpată de sub control. Iar manualele lui Pleșiță nu conțin instrucțiuni pentru astfel de situații…
Există însă și un caz de succes: Aspazia Cojocaru. E drept, dosarul ei fusese burdușit din timp cu „vulnerabilități”. Nu se insistase însă pe intimidare. Când Curtea Constituțională și-a oferit un răgaz de 45 de zile pentru a se pronunța asupra validității referendumului, doamna Cojocaru se ținea încă tare. Băieții, însă, au înmuiat-o rapid. Doamna a fost convinsă că, să-și riște liniștea familiei pe cartea demnității, să se pună cu un suspendat furibund, nu ar fi tocmai înțelept. Așa că le-a promis votul câștigător. Îndată termenul de 45 de zile a fost redus la jumătate iar victoriosul președinte demis s-a putut întoarce mai repede la Cotroceni.
Tehnici securistice observabile din satelit. Lui Traian Băsescu asta e tot ce i-a mai rămas.
Le va mai folosi o dată, ca să-l îngroape pe Blaga și să o impună pe Udrea. Apoi se va așeza la umbra copacului în care s-a suit doamna Udrea în fustă cloș și va privi nostalgic în sus, cu gândul la Sharon Stone.
În vremea asta copacul PDL-ist se va micșora, va deveni arbust, iar fructele ce-n tinerețe i-au oferit delicii îi vor acoperi fața, îl vor sufoca, de data asta înnecăcioase și mirosind a pivniță bătrână.
https://www.conteledesaintgermain.ro/tehnici-securistice-la-traian-basescu/18-02-2013EditorialeAspazia Cojocaru,Barrosso,Blaga,Blejnar,Boc,CCR,Crin Antonescu,Igas,Merkel,PNL,Ponta,Porumbacu,Reding,Sharon Stone,Udrea,ZegreanSecuritatea comunistă a fost instrumentul de tortură al dictaturii, mijlocul principal prin care un om a putut reduce la tăcere o țară. Exploatarea fricii - practică recuperată din tenebrele istoriei, perfecționarea ei până la a crea extaz brutelor, iată principalele merite ale acestei forme de întuneric instituționalizat. Cooperativa ochiul și...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Corect, Gm. Ma refeream doar la capacitatea lor de a se ra-scula…
Imi cer scuze nemarginite de la Tov. Oltean, dar, realmente l-am uitat. Asa e viata, ingrata, nici macar atunci cand te indopi cu kkt, nu poti fi sigur ca ai mancat destul.
Raman la parearea ca Ponta e un golan politic cel putin la fel de mare ca reinscaunatu’. Baselu’ impreuna cu cei care l-au consiliat in actiunea „plagiatul” precum si cei care au asigurat suportul de presa occidental au avut surpriza vietii lor. Erau ferm convinsi ca l-au strivit decisiv mai ales ca primele tatonari au dat rezultatele scontate .Ministreasa Dumitrescu a trebuit sa renunte la post din cauza unei inadvertente(minore in opinia mea) in CV iar celalalt ministru, Mang , a demisionat la fel de rapid ca urmare a acuzatiei de plagiat. A fost o furie a plagiatelor , un fel de sport national.Ponta isi facea un titlu de glorie din faptul ca nu accepta ministrii asupra carora planau suspiciuni cat de mici. De fapt asta a fost capcana pe care i-au intins-o papusarii si in care Ponta s-a repezit plin de entuziasm.A urmat crancena lovitura administrata glumetului Ponta si urletele prin care i se cerea demisia. Abia de aici a inceput surpriza in sens invers. Ponta si-a vazut netulburat de treaba ignorand cu nonsalanta cutuma demisiei de onoare.Restul se cunoaste.E pe cai mari.
In ce-l priveste pe Crin facut Porumbacu de stapanul dosarelor, marea mea satisfactie a fost ca a iesit imediat si i-a cerut caricaturii care inca era presedinte sa vina cu dovezi in 48 de ore.N-a venit si o mare zoaie(ca sa-l plagiez pe impricinat) l-a umplut din cap pana-n picioare.De Aspazia nu vreau sa mai spun nimic pentru ca de fiecare data cand imi amintesc ma apuca toti dracii.
Excelenta Voastra, lasand la o parte savoarea „documentului”, imi permit sa fac o corectura: copacul nu devine arbust, ci, pur si simplu se usuca, devenind o scorbura gaunoasa… In rest, superb!
Desi, s-ar putea sa asistam la explozia mamaligii in PDL, si-atunci sa te tii. Lideri spalati si pomadati, iesiti la aratat de bicepsi prin targ: Vlaga, Sulfina, Adrieanu, Berceanu si „ultimul, cu voia Dvs.”, Preda, care sa-i predea sefului, pe tava.
„Explozia mamaligii in pdl”? Sa fim seriosi! Toti au dosarelu la Chioru in arhiva… nu sufla unul! Doar avem de-a face cu profesionisti ai securitatii, nu cu diletanti! In spatele ipochimenului e structura, o organizatie. hehehe! Gm.