Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Motto:

Am iubit o fecioara,

Eram print peste un regat.

Am iubil o fecioara,

M-au incoronat si am abdicat.

Am iubit o femeie superba,

Toti barbatii m-au pizmuit.

Am iubit o femeie superba,

I-am scris un poem si am fugit.

Am iubit o curvă,

M-au înnebunit îmbrățișările ei.

Iubesc o curvă,

Nu mai vreau alte femei.

De 6 ani de când Președintele Băsescu își tratează poporul dimineața, la prânz și seara cu cafeaua tare a conflictelor sale perpetue, România a devenit o țară cardiacă. Nimeni nu mai regăsește calmul necesar dulcilor reverii vesperale; dispoziția aventurării în vraja unui preludiu de weekend a dispărut. Trăim pe fugă, gâfâit, impersonal, de mântuială,  între două alarme de luptă lansate de la Cotroceni. Indiferent de tabără, în rândul combatanților s-a instalat astenia. Cafeaua prezidențială, neîndulcită și pe burta goală, nu mai revigorează ci dă tahicardie. Oamenii ar avea nevoie de puțină liniște, normalitate și siguranță. Se poate?

Nu, răspunde domnul Pleșu, care este un artist. Dânsul nu privește ci are viziuni.

Dacă ar privi, ar vedea un popor de electrocardiograme pe roșu, cu contraindicații imperioase la cafea și stres.

Prin prisma viziunilor însă, realitatea devine repede trecut statistic. Așa că domnul Pleșu ne previne, după un plonjeu în amarul defetismului autohton, că, pentru viitor, sofismul „răului mai mic” ar fi păgubos.  Pe cale de consecință e preferabil răul mai mare, atâta vreme cât nu suntem în stare să naștem bunul providențial. Altfel, suntem pierduți.

Între năut și cicoare (Ponta și Antonescu) pe de o parte și cafea genuină (Băsescu) pe de altă parte, domnul Pleșu e tranșant ca un adevărat fumător de pipă: decât să murim lent, de o bătrânețe amăgită cu înlocuitori, mai bine violent, de fiorul adevărat al cafeinei.

Înduioșează, în acest manifest pentru binele națiunii, disperarea autorului că nu avem cu cine-l înlocui pe actualul președinte. Cu cât caută mai mult soluții, cu atât Ponta și Antonescu i se înfățișează mai criticabili, mai nefrecventabili. Pe bază de argumente solide „(Ponta n.a.) jucându-se de-a Che Guevara” și atât de originale încât par decupate din textele propagandiștilor portocalii care-și dirijează prin Smart Phone răspândacii prezenți în talk-show-uri: „zi de ponta cât de penibil e cu che guevara”.

Aș vrea să îl cred pe dl. Pleșu când spune că nu e înrolat; să-mi explice însă ce caută în uniformă?!

Eu cred că, până la urmă, tot de la natura artistică i se trage. Cum se știe, marii artiști nu ard sentimentele la foc mic  ci se lasă devorați de patimi. Dl. Pleșu nu-l iubește pe dl. Băsescu, e doar fascinat de acesta. Într-un mod irepresibil, ca în parafraza motto-ului cu care am deschis acest comentariu:

Am fost fascinat de Băsescu,

M-a înnebunit cât de frumos ne minte,

Sunt fascinat de Băsescu,

Nu mai vreau alt președinte.

Contele de Saint GermainPolemiceAntonescu,Basescu,cafea,Plesu,Ponta,tara cardiacaMotto: Am iubit o fecioara, Eram print peste un regat. Am iubil o fecioara, M-au incoronat si am abdicat. Am iubit o femeie superba, Toti barbatii m-au pizmuit. Am iubit o femeie superba, I-am scris un poem si am fugit. Am iubit o curvă, M-au înnebunit îmbrățișările ei. Iubesc o curvă, Nu mai vreau alte femei. De 6 ani de când Președintele...Blog politic si polemic