Scorul acestui articol
[Total: 113 voturi. Media: 4.5]

 

Trebuie să recunoaÈ™tem, fără patimă dar È™i fără eufemisme: Uniunea Europeană a fost gândită de dulăi, pentru dulăi. Având originea în CEE (Comunitatea Economică Europeană), organism constituit în anul 1957 prin Tratatul de la Roma, părinții acestei construcții au fost greii de-atunci È™i de azi ai Europei: Germania de Vest, Franța, Italia, Belgia, Olanda È™i Luxemburg. Cu o singură excepție: Marea Britanie.

Întrucât Marea Britanie nu a fost niciodată dispusă să se alinieze recunoaÈ™terii tacite a supremației franco – germane peste politica È™i comerțul unei Europe unite, ea a devenit, după acceptarea sa  în UE (1973), principalul ghimpe în coasta hegemonilor continentali.

Acceptarea în UE a țărilor foste semnatare ale Pactului de la VarÈ™ovia a avut, în primul rând, o motivație economică pentru strategii de la Bruxelles: forță de muncă ieftină È™i noi piețe de desfacere la dispoziția marilor economii europene. Respectarea suveranității È™i egalitatea de drepturi au fost doar sloganuri care să ambaleze atrăgător viitorul subordonat in cadrul Uniunii, cu rezonanță încurajatoare pentru aspiranți dar niciodată respectate strict, niciodată luate în serios până la capăt.

Acum, când partea umbroasă a realităților amintite mai sus devine tot mai vizibilă È™i împovărătoare pentru țările din eÈ™alonul doi al UE, acum când, după ultimul vot al Parlamentului britanic, se prefigurează un BREXIT haotic, fără tratat, ale cărui consecințe numai lucruri bune nu pot anunța, nucleul dur al Uniunii încearcă să se protejeze pe seama celor mici.

Votul recent din Parlamentul European privind posibilitatea de sancționare a unor țări membre pentru presupuse încălcări ale statului de drept este o măsură de un arbitrar scandalos. A fost ea gândită pentru vreunul dintre „žcei È™ase” inițiatori ai CEE? Nici vorbă! Ea îi vizează, cu un cinism superlativ, pe cei de mâna a doua, ca noi, de care jupânii UE s-ar putea, la un moment dat, să fie tentați să se descotorosească. Astfel, È™i-au creat mecanismul.

Practic, printr-o asemenea decizie, cei care conduc UE prin intermediu PPE È™i a structurilor de forță  politică de la Bruxelles È™i Strasbourg, se asigură că vor putea oricând, fără prea mari complicații procedurale, să împingă România (sau pe alți nedoriți / neutili) în afara Uniunii.

O constatare, inventată la comandă È™i fără niciun fel de criterii obiective, a încălcării „žstatului de drept” în România,  urmată de tăierea fondurilor europene pentru țara noastră, ar aduce inițiatorilor  antiromâni trei beneficii dintr-o lovitură: economisirea banilor comunitari, marginalizarea până la insignifianță a României în cadrul UE È™i o gură de oxigen salvatoare È™i complet imorală oferită statului paralel care, astfel încurajat, va continua È™i mai feroce practicile de poliție politică È™i de sfidare a drepturilor omului cu care ne-a obiÈ™nuit în ultimii ani.

Ungaria, Polonia È™i Cehia deja au făcut obiectul unor sancțiuni din partea UE. Se pregăteÈ™te România, aÈ™a cum fără pic de argumente È™i de bun simț diplomatic ne-a amenințat belgianul  Guy Verhofstadt.

Propaganda cu epoleți de la BucureÈ™ti pregăteÈ™te deja terenul. „žAlianța PSD – ALDE are mesaje euro – sceptice. Vrea să împingă România în afara UE”. Ș.a.m.d, È™.a.m.d!

Când, de fapt, UE ne transmite prin toate gesturile È™i pe toate canalele să ne băgăm mințile în cap aÈ™a cum vrea ea, altfel instrumentele de opresiune È™i centrifugare vor fi activate în scopul unei periferizări a țării noastre soră cu excluderea.

Ieri, Franța È™i Germania au semnat Tratatul de la Aachen. O formă de a dubla fără prea mare discreție mesajul „žnoi suntem conducătorii Europei”. Klaus Iohannis a fost È™i el pe-acolo, la osanale È™i poze de protocol. Un preÈ™ cu motive româneÈ™ti. Oare ar trebui să ne bucurăm?

Sentimentul meu tot mai acut este că toate aceste miÈ™cări franco – germano – PPE-iste, în care România nu depăÈ™eÈ™te un rol strict decorativ, sunt măsuri prevestind un naufragiu iminent al UE.

Ei, granzii, încearcă să reducă pagubele. ÎÈ™i iau măsuri. Acționează după principiul „žscapă cine poate”. Dar noi?

Intern suntem praf. Divizați până la celula de bază. Extern suntem paria. Buni doar să încasăm ciomege È™i să lansăm la apă bărcile de salvare ale protipendadei europene.

În astfel de crize au È™anse de supraviețuire doar cei care cred în ei înÈ™iÈ™i È™i pun interesul național mai presus de amăgirile conjuncturale.

Din păcate, în această luptă de reaÈ™ezare geo-strategică, România nu are un preÈ™edinte patriot. Are, doar, un preÈ™edinte – preÈ™.

Și măcar de-ar fi fost The magic carpet. Dar, vai, e doar o amărâtă de scoarță de È™ters noroiul la intrare, care în viața ei nu s-a ridicat măcar un metru de la pământ, de la condiția de „žbun de călcat în picioare”.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/01/pres-500x500.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/01/pres-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeBREXIT,colapsul UE,PPE,pres de noroi,The magic carpetRomania si Europa,Tratatul de la Aachen  Trebuie să recunoaÈ™tem, fără patimă dar È™i fără eufemisme: Uniunea Europeană a fost gândită de dulăi, pentru dulăi. Având originea în CEE (Comunitatea Economică Europeană), organism constituit în anul 1957 prin Tratatul de la Roma, părinții acestei construcții au fost greii de-atunci È™i de azi ai Europei: Germania de...Blog politic si polemic