Străin printre oameni
(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Dinu Patriciu din Adevarul, intitulat „Turma si iertarea”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Turma_si_iertarea_7_429027097.html)
Atacul lui Dinu Patriciu la Gabriel Liiceanu nu m-a bucurat. Mai mult, mă invită la o replică.
Nu sunt nici pe departe un fan al lui Gabriel Liiceanu cel de azi, cel înregimentat de partea comodă a relației cu puterea;  există multe comentarii pe blogul meu care confirmă  asta. Nu pot fi însă nici un tăcut observator  al lui Dinu Patriciu care, după atâtea ondulate eschive în cazul unor  lupte adevărate,  s-a hotărât să ne arate prin acest ultim editorial musculatura sa culturisto – retorică de inspirație pășunistă,  într-o răfuială derizorie cu o bulă de săpun care-i intra-n ochii.
Cred că banii l-au transformat pe domnul Patriciu într-un străin printre oameni.
Înțeleg, trebuie să fie o mare dramă personală să te trezești de-odată într-atât de bogat încât să nu mai ai ce-ți dori în logica normală a valorilor. Unii s-au sinucis din cauza asta, alții au devenit mistici, alții filantropi.
Mi-e greu însă să înțeleg că un asemenea spleen existențial te poate impinge să cobori din jilțul respectabilității doar pentru a arăta cât de relaxat te poți manifesta și-n periferia acesteia.
Așa cum am protestat, cu slabele mele forțe, împotriva atacului imund pe care Mircea Mihăieș l-a lansat asupra doamnei Zoe Petre, tot așa mă prezint cu un simbolic furtun de pompieri și cu apa chioară a textelor mele pentru a încerca să curăț locul după rateul pamfletar al domnului Patriciu în care Gabriel Liiceanu este asociat, nici mai mult nici mai puțin, unei balegi moi.
Nu voi fi însă ipocrit să nu recunosc că mojicia domnului Patriciu îmi provoacă și o secretă satisfacție. Această satisfacție este legată de „¦ dilema (iată răzbunarea cuvintelor neîndeajuns răsplătite)  în care este brusc plasat dragul și serenul nostru Andrei Pleșu, prins între prietenia sa de-o viață cu Gabriel Liiceanu și subordonarea sa vremelnică, într-o relație de mecenat (Dilema Veche), cu Dinu Patriciu.
Ce va face în acest caz specific domnul Pleșu? Domnia sa care, îndeobște, alege să se decupleze de vulgaritatea realității nemijlocite și individualizate pentru a-și oferi  perspectiva necesară  generalizărilor sale categoriale?
Își va acorda o derogare pentru a sari să apere  cavalerește prietenia, ca pe o valoare  ce merită devoțiune și sacrificii, sau va fi consecvent imaginii pe care și-a marmorat-o în ultimii ani de non-combat social, aceea de „personalitate spirituală perfect închegată,  în care realitățile externe nu mai pot schimba formula de echilibru”?
Vom vedea dacă se confirmă sau nu că „teoria cataclismului în viața spirituală este valabilă doar până la o anumită vârstă”,  vârstă care, în cazul lui Andrei Pleșu, ar fi trebuit să fie  de mult depășită.
Interesant de urmărit este, de asemenea, dacă domnul Liiceanu va da sau nu o replica domnului Patriciu.
Iată-ne în plin triunghi conjugal. Pasionant.
Nu ne rămâne decât să așteptăm, să constatăm și, între timp, ca să nu ne plictisim până atunci, să reflectăm la următorul aforism al lui Pitagora: „Intr-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la patrat”.
https://www.conteledesaintgermain.ro/strain-printre-oameni/19-02-2011PolemiceRevista presei de sambataAdevarul,andrei plesu,Dinu Patriciu,Gabriel Liiceanu,Mircea Mihaies,triunghi conjugal(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Dinu Patriciu din Adevarul, intitulat 'Turma si iertarea', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Turma_si_iertarea_7_429027097.html) Atacul lui Dinu Patriciu la Gabriel Liiceanu nu m-a bucurat. Mai mult, mă invită la o replică. Nu sunt nici pe departe un fan al lui Gabriel...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Eu dau plusuri si minusuri tardive pe aici, pina acum n-am avut timp sa citesc. 😀
Poate nu stie multa lume, dar „consideratiile” lui A. Plesu despre ingeri este inspirata oarecum de teza de doctorat (respinsa, cred) a unui fost coleg al sau de facultate: „Despre diavol”. Marin Tarangul, pe numele sau, a fost un personaj fascinant, dar caruia toti amicii si fostii colegi s-au intrecut in a-i pune bete-n roate. Ce-i drept ca omul asta a fost generos cu mintea lui pina la inconstienta si multi au abuzat de asta, dar si complet lipsit de un miligram de sansa… Poate-i vine cuiva ideea sa ceara „dosarele informative” ale lui Marin Tarangul… Numai din dosarele alea si s-ar putea scrie un roman mai ceva decit… Patul lui Procust, dar care le-ar cadea foarte prost multora dintre ‘telectualii de stat si de partid de acum…
Da, Marin Tarangul, o figura fascinanta… Chiar m-ai starnit. Sa nu fie nimeni „pe urmele lui”, sa-l aduca putin in actualitate?
Mortal! Incerc sa-i las mesaj la articol, pe contra cu ideile lui, si mi-l dezactiveaza ca spam. Scriu post neutru despre statul minimal, si e OK! Nu pot sa cred … Plus romanul fluviu al Mirelei Prodan …. In principiu sunt de acord cu contele: E ranchiunos si incoerent. Nu era cazul sa atace Liiceanul – deja era praf de niste repere autentice. Iar despre tectualii nostrii, din gardieni ai democartiei au devenit mahalagioaice anticomuniste. Dar asta nu absolve pe Patriciu de o prestatie liberala si de fair play, asa cum isi autoasuma pretatia publica. Foarte deranjanta si atitudinea omniscienta la adresa chestiunilor economice. Daca esti asa bun educi si explici nu emiti leme superioare chiar daca ai dreptate. Iar in zona de politica, ceata totala – liberalul e usor tandru cu stangistul, iar statul minimal e doar un boet stat functional…
Cand l-am descoperit pe Adam Michnik, pe vremea dulailor turbati de la fostul Cotidianul, l-am iubit instantaneu: uite Inteleptul! Cartile lui Liiceanu inca nu le-am citit. L-am pretuit o vreme ascultandu-l la tv, apoi am dat de sectiuni din „Scrisori catre fiul meu.” Dupa ele, nu stiu daca o sa-l mai citesc. Eu nu am norocul (?) de a pluti usor si detasat peste texte. Eu le mananc oarecum. Am nevoie sa le cred, cumva, si sa rezoneze cu mine. Stilul asta chinuit de a citi, timpul scurt si lenea ma fac sa fiu foarte selectiva. La mine cartile trebuie sa merite citite, neaparat. Articolul lui Dinu Patriciu mi-a placut, pentru ca demasca slabanogul ca slabanog. In starea actuala a societatii noastre avem mai multa nevoie de caractere decat de eruditi din stofa indoielnica. Ei pot exista in pace, dar e important sa nu mai fie perceputi ca modele.
Atacul la g liiceanu,m-a bucurat,am scris si in comentariul la articolul d-lui PATRICIU.La un mare editor,ce-i retrage cartile lui p.goma,iar prin propaganda ce o face,consolideaza statul politienesc,nu se poate sa nu ai atitudine.
Sunt de acord cu tine. Problema mea este ca, daca-l ataci pe chestii discutabile (cand ai avea atatea alte motive beton s-o faci) ii dai si lui apa la moara si iti pierzi si tu credibilitatea. E ca si cand l-ai acuza pe Basescu ca il plagiaza pe Abraham Lincoln cand e mult mai eficient si mai credibil sa-l ataci ca minte si ca a dus tara de rapa…
Conte, permite-mi sa te felicit!!
Ai avut o formula magistrala, anume asta:”retorică de inspirație pășunistă” si crede-ma ca niciodata nu m-am gandit ca exista un personaj care poate sa descrie in trei cuvinte un adevar evident dar nu perceptibil pentru toata lumea.
Felicitari, El Conde.
Si vorba lui Melos Negros..” jos palaria”!
Ma bucur sa vad ca ai revenit. Mi-era teama ca, din nebagare de seama, te-oi fi suparat cu ceva. Iti permit sa ma feliciti si permite-mi sa-ti multumesc.
Domnule Conte, dar ce te-a deranjat la articolul lui Patriciu? Stilul? Ca n-am inteles ce ti-a casunat.
De acord cu triunghiul conjugal. Acum, dl. Andrei Gabriel Plesu va fi intr-o grea dilema: banii lui conu Dinu sau prietenia de-o viata cu Liiceanu? Il va trada oare Bran pe Stan pentru un pumn de euroi? Vai, vai, ce urat. Acusi or sa-l acuze uratii astia de Poanta si Antenescu de trafic de influenta pe langa Cel de Sus. Cica Plesu i-ar fi zis lui Adam Michnik sa nu-si faca griji cu intratul in Paradis, ca a scris el o carte despre ingeri si o sa-i puna o pila. Nu mint, scrie la gazeta. Uuuuh, ce ti-e cu balcanicii astia! Poate-i trimite Basecu pe Kovesi si Daniel Morar pe capul lui, sa mantuim odata neamul asta de coruptie! 🙂
Intrebarea ta ma ajuta sa-i lamuresc si pe alti eventuali nedumeriti. Am fost in sala si lucrurile nu s-au desfasurat asa cum le caricaturizeaza dl. Patriciu. Cred ca interventia lui Liiceanu a facut parte dintr-o regie a spectacolului, la buna intelegere cu Plesu si nicidecum nu a fost dintr-un impuls de a iesi in fata. Apoi interpretarea ca mensevic ar fi un fel de eufemism pentru bolsevic este falsa si tendentioasa. Cand Liiceanu are atatea derapaje si lasitati pe bune, mi se pare meschin si sanctionabil sa denaturezi o realitate doar de dragul de a-ti plati o polita (pentru ca asta cred ca a fost). Apoi „filozofeanul” si metafora cu trimitere la balega mi s-au parut sub nivelul unei persoane pe care mi-ar placea sa o respect.
Si inca ceva: de ce se pierde dl. Patriciu in batalii derizorii, cu colonei cu propaganda, iar cand vine vorba de razboiul mare se da neutru spre invers (vezi orientarea Adevarului, vezi atitudinea fata de Antonescu etc.).
Cam astea au fost motivele care m-au impins sa reactionez asa.