Stimați vizitatori ai acestui blog
În ultima perioadă mi-a fost tot mai greu să mențin ritmul zilnic de publicare.
Există două motive:
– o amplificare a obligațiilor profesionale;
-Â o monotonie a paletei de subiecte capabile a mă incita la scris.
Genul acesta de publicistică funcționează, cel puțin în cazul meu, ca răspuns la stimuli externi. De fapt, așa s-a și pus în mișcare: m-au enervat peste măsură niște producții pur propagandistice și imoral partizane ale unor oameni de la care aveam alte pretenții („clienții” mei, pe care îi știți prea bine de-acum) și a trebuit să reacționez. Dar, cu timpul, totul a intrat într-un fel de râșniță repetitivă, atât în ceea ce privește felul lor de a păcătui cât și modul meu de a-i arăta cum sunt pe sub cuvinte.
În plus, în ultima vreme, totul în țară se prăbușește cu un soi de inexorabilitate care în victime a reactivat fatalismul „epocii de aur” iar în intelectualii puterii, nu intru totul orbiți, o refugiere în derizoriu (vezi Pleșu și Cărtărescu). Ce să combați cu aceștia când temele pe care și le aleg sunt fie adormitor folcloristo – etnografice („Fantezii pascale”, „Românul pravoslavnic” la Pleșu), fie numerico – extrateritoriale („Întâlniri de gradul trei”, „Cele două opțiuni ale lumii arabe” la Cărtărescu).
Cum pentru mine stilul relatării contează cel puțin la fel de mult ca substanța acesteia și cum stilul meu, atât cât este, suferă în condiții de inconsistentă excitație provocatoare, am decis să-mi suspend regula autoimpusă de a posta în fiecare zi cel puțin o producție originală.
Voi scrie, măcar un timp, până mă voi mai elibera și mă voi mai odihni, doar când ceva mă va împinge cu adevărat. Atât pe blog cât și pe forumuri.
Sper să mă înțelegeți și chiar să mă ajutați. Cum? Propunând voi înșivă comentarii (preferabil de maximum o pagină) pe care eu să le public aici, ca editoriale. Pentru acceptare nu vă impun o temă sau o direcție ci doar scriere cu talent, decentă și un necesar respect pentru orientarea și opțiunile politice ale vizitatorilor acestui blog.
Nu uitați: Contele de Saint Germain este un contestatar vehement al regimului Băsescu „“ Boc și nu-și va pune blogul la dispoziția susținătorilor direcți sau voalați ai acestuia.
Cei tentați de o deturnare a acestui blog de la scopul cu care a fost construit sunt sfătuiți să nu-și piardă timpul încercând. Există suficiente platforme încărcate ideologic cu minusul preferințelor lor. Să le frecventeze pe acelea.
Sunt, în continuare, aici.
Voi modera comentariile, le voi publica pe cele mai consistente, voi dialoga cu cei ce-mi scriu. Doar că nu voi mai posta zilnic editoriale. Sper ca această decizie să conducă la un plus de calitate.
Vă aștept în continuare!
https://www.conteledesaintgermain.ro/stimati-vizitatori-ai-acestui-blog/03-05-2011Editorialeblog,cartarescu,frecventa postarilor,Plesu,publicistica,vizitatoriÎn ultima perioadă mi-a fost tot mai greu să mențin ritmul zilnic de publicare. Există două motive: - o amplificare a obligațiilor profesionale; -Â o monotonie a paletei de subiecte capabile a mă incita la scris. Genul acesta de publicistică funcționează, cel puțin în cazul meu, ca răspuns la stimuli externi. De fapt,...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Imi place mult ce se intampla aici. Sper ca ajut!
Corectura:
„Nu neapărat ca să va schimbati (dacă dvs. va simtiti BINE așa), ci ca sa va demonstrati că dacă ati vrea, ati putea. Că sunteti încă, adică, stăpânul propriilor dvs umori și nu robul lor.”
Conte, imi lipsiti!
De cateva zile in zadar mai caut noutati pe blogul dvs. Prin riscurile pe care vi le-ati asumat cu acest blog, v-am asociat mereu cu „un print din Levant indragind vanatoarea”. Refuz sa cred ca „sub luceferii palizi ai boltii, cum stati in amurg la izvor aplecat, veni un mistret urias si cu coltii, va trase salbatic prin colbul roscat”. Discret, am fost tot timpul in echipa de „gonaci”, distrandu-ma cand vanatul intra in bataia sagetii dvs. …Care era o sageata cu dum-dum.
Va dau un sfat: reveniti-va!
„Nu neapărat ca să va schimbati (dacă dvs. va simtiti așa), ci ca sa va demonstrati că dacă ati vrea, ati putea. Că sunteti încă, adică, stăpânul propriilor dvs umori și nu robul lor.”
Florin, ma bucura mesajul tau. Sa stii ca nu m-am schimbat si nu am din ce sa-mi revin. Versurile lui Doinas m-au obsedat multa vreme asa ca ai nimerit la tinta.
Dupa cum vezi, scriu in continuare cand ceva ma incita.
O lehamite totala pluteste in viata publica … nu trebuie sa ne mire, descompunerea morala incepe sa devina una aproape biologica! Intre blogurile pline de sageti, de pline de strigate de lupta, sau de platitudini pretioase sa vedem daca acest mic locsor de pe net in care sunteti stapan poate sa devine autosustenabil, fara stimulii adesea viciosi primiti de la „elita de servici”.
Lehamitea de care vorbesti (a altora, nu a mea) precum si un mai vechi mesaj al Corinei se numara printre motivele care m-au determinat sa renunt la cadenta zilnica. In rest totul e OK iar combativitatea mea nu va fi mai mica ci mai concentrata.
Conte, nu ma refeream la dvs, ci la spatiul public. Ce faceti dvs e un experiment cultural interesant – inclin sa cred ca il treceti pe un nivel superior …
Ai sesizat corect. Incerc sa il trec pe un nivel superior. Am niste idei. Timp nu prea am.
Odihna placuta, Conte! O meriti din plin. A, si in pauza mediteaza: cum ar fi cu blogul ca unic job? : ))
(Nu stiu cum ne-am putea trezi vorbind fara niste imbolduri de la tine.)
M-ai facut sa zambesc cu „Odihna placuta, Conte”. Suna ca „Odihneste-te in pace!”. 🙂
Blogul ca unic job? Pai un job trebuie sa ti asigure mijloacele de trai. Ma vezi facand din blog o afacere?
Nu. Pentru mine blogul este o portavoce care ma ajuta sa ma fac auzit de mai multi si un salon unde primesc oaspeti pentru a incerca sa ne bucuram unii de altii.
: ))
Exact, dar eu cred ca un blog care e „doar” asta, portavoce si salon, poate deveni atat de popular incat sa se poata trai din el. Cred ca se si intampla in cateva locuri, putine. Bine, depinde si de pretentiile financiare. In ceea ce te priveste, am glumit. Ma gandeam ca nu te induri. : )