Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


(Comentariu propus spre postare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat „Scrisoare deschisa catre Ion Vianu”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/scrisoare-deschisa-ion-vianu )

În ultima vreme Andrei Pleșu, cel din carne și sânge, pare din ce în ce mai strivit de greutatea marmurei statuii care a devenit. Dar, cel mai trist pentru un spirit cu aspirații umaniste, editorialele sale indică și o preluare galopantă de rece și mineral de la această marmură rigidizantă.

Dacă ar fi să arbitrez cu propriu-mi subiectivism disputa celor două texte, „În apărarea Eugeniei Vodă” (cei zece) și „Cine este conformist” (Ion Vianu), aș înclina, hotărât, în favoarea primului. Mai ales (dar nu numai) pentru că, fiind vorba despre România și români, fiecare gest de solidarizare cu o cauză legată de apărarea libertăților de orice fel mi se pare, prin raritate și aport la etosul național, mult mai prețios decât criticile cu iz dogmatic (fie ele și îndreptățite, pe alocuri) aduse acestui gest.

Cele de mai sus fiind spuse, aș face două remarci.

1. Articolul lui Ion Vianu începe cu o observație extrem de caracterizantă nu doar pentru manifestul analizat ci și pentru marea majoritate a articolelor scrise de AP cel statuar: acestea „aduc mai puține răspunsuri decât ridică întrebări”.

Nu cred că asta așteaptă în primul rând poporul de la înțelepții săi, întrebări.

Cei mai mulți cititori ai lui AP nu se îndreaptă spre articolele acestuia ca spre o simeză pe care să admire expuse radiografii în diverse spectre de lumină ale autorului și să se întrebe ce reprezintă petele mai închise la culoare: abisuri spirituale ori urme de tutun de pipă. Acești oameni așteaptă de la AP răspunsuri, fie ele și metafizice, la disperata lor tentativă de supraviețuire. Pe care însă nu le află pentru că statuile, nemuritoare fiind, nu vibrează la jalea agoniei.

2. O formă de manifestare a mineralizării în derulare a lui AP este evitarea confruntării, ocultarea tot mai frecventă a neconvenabilului.

Un prim exemplu, imediat, putem găsi în răspunsul la afirmația lui Ion Vianu: „doamna Vodă ar fi trebuit să-l întrebe pe jurnalistul Cristoiu ce gîndește despre antisemitismul șefului legionar, despre crima pe care a comis-o cu mîna lui și despre crimele pe care le-a patronat”. În loc să răspundă complet, la toate cele trei componente ale întrebării, domnul Pleșu preferă să oculteze partea explozivă și neconvenabilă din provocare, referindu-se doar la remarca privind „antisemitismul șefului legionar”, ușor de expediat, datorită generalității ei, printr-un ipotetic răspuns, la fel de general, al „împricinatului” Cristoiu: „žNu sînt de acord cu antisemitismul!”.

Să-mi fie iertat dar, astfel de retorisme, sunt mai de grabă eschive de box cu sacul decât sclipiri de lance ale unui gladiator în arenă.

Există însă un al doilea exemplu de ocultare a neconvenabilului, care arată și mai dramatic nivelul de mineralizare la care a ajuns azi, până mai ieri viul, AP: lipsa odioasă de reacție la exemplarele și rarisimele zvâcniri de demnitate umană românească ale învățătoarei Cristiana Anghel și operatorului Adrian Sobaru.

Comparabile cu fronda Doinei Cornea și autodafeul brașoveanului Liviu Cornel Babeș, cele două gesturi recente l-au găsit pe Andrei Pleșu marmorean deci rece.

Singurii stimuli la care pare a mai răspunde dragul nostru dilematic sunt cei legați de propria persoană: muzeograful Andrei Pleșu având grijă de exponatul cu același nume.

Contele de Saint GermainEditorialeRevista presei de sambataAdrian Sobaru,andrei plesu,Cristiana Anghel,Dilema Veche,Ion Vianu(Comentariu propus spre postare la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche intitulat 'Scrisoare deschisa catre Ion Vianu', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/scrisoare-deschisa-ion-vianu ) În ultima vreme Andrei Pleșu, cel din carne și sânge, pare din ce în ce mai strivit de greutatea marmurei statuii care a...Blog politic si polemic