Statistică subminată de haos
(Comentariu postat la editorialul din Romania Libera al doamnei Alina Mungiu Pippidi, intitulat „Ultima carte a lui Traian Basescu”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/ultima-carte-a-lui-traian-basescu-217653.html )
Doamna Pippidi a uitat să ne explice în articolul dânsei exact titlul pe care l-a dat acestuia. La ce se referă când spune „Ultima carte a lui Traian Băsescu”? Cumva la cartea lui CărtărÇscu pe care președintele a început să o citească în 2004 și incă nu o terminase în 2009?
Oricum, un astfel de titlu nu mi se pare inspirat în legătură cu Traian Băsescu, om politic care s-a remarcat mai ales prin jocul său la cacealma. Â Jucătorii la cacealma evită întotdeauna să ajungă să-și joace ultima carte. Când ajung acolo sunt, în general, pierduți. Tocmai pe asta se bazează strategia lor, pe intimidarea adversarului și determinarea acestuia să abandoneze prematur lupta.
Doamna Pippidi ne informează în două paragrafe consecutive că echipa dânsei a lucrat „din greu” pentru construirea unei baze de date privind eficiența politicilor anticorupție la nivel global, adică „pentru toate țările din lume”. Â Cu părere de rău trebuie să-i spun că aș fi putut anticipa concluziile pe care dânsa le desprinde pentru România în urma acestei vaste analize și fără suportul statistic al respectivei baze de date.
Și asta nu pentru că aș poseda cine știe ce capacități paranormale ci pentru că România are niște particularități atât de „¦ robuste (ca să mă mențin în terminologia de fizica masei atât de dragă doamnei Pippidi) în materie de corupție, încât se plasează la borurile și nicidecum la calota clopotului Gauss.
Voi fi în continuare sceptic față de politicile graduale și voluntariste de redresare pe care doamna Pippidi le propune și în SAR și în „România curată”. Mi se par idealiste și inadecvate dinamicilor de tip brownian ce motorizează actualmente la noi atât economia cât și corupția. Când haosul este înstăpânit și se dorește instaurarea ordinii, trebuie mai întâi un șoc, care să fisureze acest haos, să producă o discontinuitate, să-l dezechilibreze într-atât de grav încât din instabilitatea rezultată să irumpă însăși forța de cristalizare a noii ordini.
Enunțuri de tipul ” să acordăm leadershipul elitelor tinere” sau „să ajutăm populația să conștientizeze nevoia de moralitate în politică” sunt juste ca vectori de progres pe termen lung dar sunt nerealiste ca măsuri de redresare pe termen scurt. Ele ar trebui puse la lucru sub forma unei investiții de viitor dar, pentru scoaterea țării din marasmul present, ar trebui găsite soluții ce pot fi asimilate prin metabolismul pervertit al societății de astăzi.
Astfel de soluții există, au mai fost aplicate în cazuri limită precum cel al României și au dat rezultate. Prezint un singur exemplu : încredințarea vămilor unor firme specializate din străinătate, dublată cu încredințarea controlului acestor firme unor alte firme specializate și prestigioase, tot din străinătate.
Chiar doamna Pippidi recunoaște că prima condiție din „pachetul de succes” rezultat statistic în urma studiului făcut de echipa dânsei, independența justiției, nu este îndeplinită într-o țară, ca România, cu corupție generalizată. E clar că trebuie mai întâi demantelată această generalizare a corupției, prin asalturi punctuale devastatoare asupra „centrilor nervoși” (unul dintre aceștia fiind corupția în vămi) și abia apoi, când structura de rezistență a cedat, trebuie comutat pe măsurile statistic viabile.
Nu neg nicidecum utilitatea demersurilor centralizatoare și generalizante în care este angajată doamna Pippidi, cu echipa dânsei. Rezultatele lor se vor putea dovedi utile în perioada „ordine post haos”. Tot ce încerc să spun este că prezentul cere imperios o analiză facută cu profesionalism și bună credință privind identificarea celor mai eficiente măsuri de spargere a haosului și naștere a premiselor unei noi normalități.
https://www.conteledesaintgermain.ro/statistica-subminata-de-haos/24-02-2011Editorialul de joiPolemiceAlina Mungiu Pippidi,haos,Romania Curata,Romania Libera,SAR,societatea civila,statistica,Ultima carte a lui Traian Basescu(Comentariu postat la editorialul din Romania Libera al doamnei Alina Mungiu Pippidi, intitulat 'Ultima carte a lui Traian Basescu', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/ultima-carte-a-lui-traian-basescu-217653.html ) Doamna Pippidi a uitat să ne explice în articolul dânsei exact titlul pe care l-a dat acestuia. La ce se referă...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Titlul e un pic halucinant, dar altfel e o fata super OK, care chiar face ceva si nu functioneaza binar Basescu-antiBasescu. Impresia mea subliminala e ca titlul vrea sa zica ca sa se faca mai multe reforme. Frumos, dar din pacate nimeni nu mai crede pe sefu’ de la Cotroceni ca chiar vrea sa reformeze ceva, ci doar sa ii arda pe moguli. Pe unii chestia asta ii excita, dar studiind istoria, arderea moguluilor e cu vreo trei secole in urma. Reforma in justitie inseman nu ceva coduri 2.0++ ci punerea in discutie a unor chesti fundamentale, gen instituirea sistemului de jurati, votarea procurorului sef si a CSM, facilitarea concilierilor, etc, de care marele vizionar si ceilalti vizionari mai mici nu zic nici pis. Oricum a fost beton sa calculeze cat ne costa un judecat, sa vedeti cam cit costa distractia de-a anticoruptia. Si avem si chestia asta constitutionala, cu republica semi prezidentiala, care a deschis usa presedintelui jucator si la restul de aberatii. Nu stiu cat de mult vrea Basescu sa faca dictatura, dar e cert ca unul rau si hotarit poate, deci o reforma constitutionala ar cam fi necesara. Iar numarul de camere e irelevant, daca ai intr-adevar functiuni specifice pentru ele. Romania are multe chestii de prasit, e nevoie de alesi, dar bine pregatiti (prin senat ar trebui sa fie niste minime criterii profesionale, altfel nu poti candida). Si ar trebui scuturat un pic zona de consilieri – la astia nu se uita nimeni ? Ca de votat sigur nu i-a votat. Si ne isterizam de cat ne costa parlamentarii, de parca ar veni cineva competent si cinstit pe un salariu de sef de aprozar.