Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Un om care ne invadează traumatizant zilele folosind canale neconvenționale de asalt, cum ar fi un recurs încăpățânat  la tușele caricaturale ale românului deformat de istorie ori o mână strecurată permanent și univoc în buzunarul cu bănuții de subzistență,  face toate acestea cu un permanent surâs pe chip, dar nu cu un surâs de simpatie ci cu unul de ripostă. El știe că, din toate părțile, privirile îndreptate spre el sunt azi încărcate fie cu ură, fie cu teamă și atunci nu-și folosește zâmbetul izvorât  din căldura sufletului ci pe acela, irepresibil, țâșnit din sminteala sfidării.

Am găsit un text memorabil, care face analiza acestui surâs nu plecând de la cunoașterea emițătorului ci de la cazuistica psihiatrică. Vă prezint în continuare acest text, provocându-vă la recunoașterea autorului. Am schimbat doar titlul, pentru a nu vă da, mură-n gură, răspunsul.

 

Posibil test de nebunie

Ca să știți dacă cineva este sau nu pândit de nebunie, nu-i nevoie decât să-i examinați surâsul. Vi se pare a desluși în el o urmă de stânjeneală? Improvizați-vă atunci fără teamă psihiatru.

Este suspect surâsul ce nu aderă la o ființă și pare a veni de aiurea, de la altcineva; și vine într-adevăr de la un altul, de la dementul care așteaptă, se pregătește și se organizează înainte de a se declara.

Lumină fugară emanată din noi, surâsul nostru durează cât trebuie să dureze, vără a se prelungi dincolo de prilejul sau de pretextul care l-a provocat. Cum nu zăbovește prea mult pe chipul nostru, abia ce-l observi: el aderă la o anumită situație, epuizându-se instantaneu.

Celălalt surâs, cel suspect, supraviețuiește evenimentului care l-a născut, întârzie, se perpetuează,  nu știe cum să dispară. La început ne solicită atenția, ne intrigă, apoi ne stânjenește, ne tulbură și ne obsedează. Degeaba încercăm să facem abstracție de el sau să-l respingem; ne privește și-l privim. Nici un mijloc de a-l eluda, de a ne apăra împotriva forței sale de insinuare. Senzația de neliniște pe care ne-o stârnea se amplifică, se adâncește si se preschimbă în frică. El, în schimb, neputându-se încheia,  se dezvoltă parcă desprins și independent de interlocutorul nostru: surâs în sine, surâs înfricoșător, mască ce-ar putea acoperi orice chip: de pildă, al nostru.

Contele de Saint GermainCrochiul de martidespre suras,rade rade rade,test de nebunie,text memorabilUn om care ne invadează traumatizant zilele folosind canale neconvenționale de asalt, cum ar fi un recurs încăpățânat  la tușele caricaturale ale românului deformat de istorie ori o mână strecurată permanent și univoc în buzunarul cu bănuții de subzistență,  face toate acestea cu un permanent surâs pe chip, dar...Blog politic si polemic