Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Neavând o opoziție de temut, care să le țină unite, vigilente, încleștate, cu același apetit de KO cu care au câștigat ultimele două runde de alegeri, degetele necruțătorului pumn USL-ist au început să se relaxeze și, mai grav, să se troznească între ele. Ä‚sta este semn de artrită.

 Cauzele sunt bine cunoscute: „smerenia” din ultima vreme a președintelui, dulcele gust al puterii, impresia că pericolul a trecut și că a venit momentul  mioritic al împărțirii oilor.

Cazul Sorin Roșca Stănescu este fals prezentat de ambele părți și asta în mod voit.

PSD-iștii îl descriu ca pe o provocare, cu voie (dacă nu chiar cu ordin) de la comandamentele PNL-iste de vârf, ca pe un truc al acestui partid cu aere aristocratice de a fi și la putere dar de a încerca să culeagă și beneficiile unei opoziții doctrinare (în fapt o formă ipocrită de populism), utile pentru prezidențialele din 2014.

PNL-iștii, privind spre SRS, par a vedea in el manifestarea vie și frumoasă a cuceririi democratice numită „libertate de exprimare”. E drept, o exprimare mai extravagantă, de care iau, cu înțelept echilibru,  o oarecare distanță, dar atât. Gestul lui SRS este prezentat ca fiind unul individual, amendabil doar cu un clătinat dubitativ din cap, fără vreun substrat de subversiune de grup.

În realitate, memoria și logica pot indica destul de simplu o succesiune de mișcări tactice ale celor două partide, după principiul acțiunii și reacțiunii, care a condus, în doar câteva luni, la situația de acum.

Nu știu cine a început hârjoneala: Antonescu blocând inițiativa lui Ponta de a aduce UDMR-ul la guvernare, Ponta semnând protocolul de coabitare cu Băsescu, Antonescu transferând spectaculos pe Frunzăverde dar, mai ales, pe Johannis, Ponta descotorosindu-se de Pivniceru pentru a numi, de conivență cu Băsescu, șefii parchetelor etc. Cert este că, la un moment dat, au apărut în pandant două personaje de planul doi brusc mediatizate la superlativ: Sebastian Ghiță și Sorin Roșca Stănescu.  Acești doi domni, cu multe zone tulburiîn trecutul lor, au început un război cu arme specifice unor structuri de tristă amintire. Au dat de înteles că, prin ei, chiar acele structuri își dispută supremația.

O fi încercat SRS să-l lovească sub centură pe Ponta mixând (în stilul structurilor amintite)  mici adevăruri cu mari ficțiuni. Dar, oare, SG nu a făcut același lucru, la postul lui de televiziune, prezentându-l telenovelistic pe Crin Antonescu, cu zilnice episoade cusute cu ață albă, drept inamicul public numărul unu al națiunii?

Ponta îi reproșează lui SRS, cu purificatoare indignare,  că duce o campanie critică împotriva lui și a guvernului, de pe poziția unui senator USL. Ceea ce, în opinia primului ministru, este inacceptabil și ar trebui să se lase cu o excludere pentru ca alianța să poată merge mai departe.

Dar cu domnul SG și postul lui de televiziune, dar cu terfelirea la acest post, zi de zi și seară de seară,  a liberalilor, în frunte cu președintele lor, cum rămâne? Ca în gară? Domnul SG nu este, cumva, ca și domnul SRS, parlamentar USL? El nu ar trebui exclus din PSD?

Vedeți, de fapt, ce simplu și clar e totul?  Așa cum Ghiță a servit o strategie de partid punând tunurile pe „partenerul și prietenul” lui Ponta, Antonescu, tot așa și SRS, ofițer PNL-ist disciplinat și cu spirit de sacrificiu, a acceptat să-și servească generalii contraatacând, aparent pe cont propriu, pozițiile aliatului – adversar.

Finalul este previzibil: cumințenia lui SRS contra cumințeniei lui SG. Va fi o soluția nu doar echitabilă ci și liniștitoare pentru valurile din USL ce începuseră a crește în amplitudine, devenind periculoase pentru structura de rezistență a acestei construcții politice mamut.

Cât despre ruperea USL, emoțiile nu se justifică. Mulți vorbesc, dintr-o parte și din cealaltă, despre eventuale majorități construite în jurul PSD ori în jurul PNL. Ele, teoretic și aritmetic, ar putea fi avute în vedere ca scenarii de avarie. Dar speranța că astfel de majorități la limită (52 – 53%) ar putea funcționa în condițiile turbulențelor din politica românească de azi, este un semn mai mult chiar decât de naivitate, de prostie.

Singura șansă ca  cele două proiecte majore ale USL să poată fi împlinite în sensul dorit de electoratul acestei alianțe (mă refer la regionalizare și la modificarea constituției) este deținerea unei majorități absolute la momentul votării lor în parlament. Abia după aceea se va putea vorbi, la modul realist, de ruperea USL.

Dar până acolo mai e mult. Și, oricum, chiar si atunci, inițiatorul „ruperii” va trebui să aibă motive mult mai temeinice decât dramolete de tipul SRS contra Ponta, încadrabile la categoria „Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu”, dacă nu vrea să se scufunde scurt și în plină măreție aparentă, precum Titanicul.

 

Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,Crin Antonescu,Dinu Patriciu,Dragă Stolo,Klaus Johannis,Mona Pivniceru,PDL,PNL,Ponta,PSD,Sebastian Ghita,Sorin Frunzaverde,Sorin Rosca Stanescu,UDMR,USLNeavând o opoziție de temut, care să le țină unite, vigilente, încleștate, cu același apetit de KO cu care au câștigat ultimele două runde de alegeri, degetele necruțătorului pumn USL-ist au început să se relaxeze și, mai grav, să se troznească între ele. Ä‚sta este semn de artrită.  Cauzele sunt...Blog politic si polemic