Scorul acestui articol
[Total: 340 voturi. Media: 4.9]

Cineva, nu se ştie cine, şi-a propus să taie punţile. Părerile sunt împărţite. Poate fi Rusia, poate fi SUA, poate fi Ukraina, poate fi Anglia. Oricum, partea occidentală a UE şi, mai ales, Germania, vor fi cele mai afectate de scoaterea din uz a celor două conducte de gaze. Chiar dacă aceste ţări şi-ar dori la un moment dat o înţelegere cu Putin pentru a salva, energetic, iarna care vine, acum nu mai există infrastructura necesară pentru aducerea gazului din Rusia.

Punţi tăiate înseamnă şanse tot mai mici de soluţionare, la masa negocierilor, a conflictului. Înseamnă radicalizare şi escaladare.

Avarierea gazoductelor este, evident, un act de provocare. Pentru fiecare dintre suspecţii amintiţi mai sus se pot reţine şi avantaje şi dezavantaje decurgând din acest gest extrem.

Având în vedere linia neconcesivă pe care se situează Zelenski, în răspăr cu orice variantă de moderaţie şi compromis adusă în discuţie de Erdogan şi Macron (cam singurele relee încă funcţionale cu Putin), principalul beneficiar al avarierii celor două gazoducte pare a fi Ukraina.

Pentru că Zelenski vrea război total, război de eliberare ca în cărţile de istorie, până la alungarea completă din ţară a cotropitorilor. Această ambiţie pare utopică în condiţiile date, iar preţul pentru susţinerea ei e uriaş. Totuşi Zelenski se arată de neînduplecat.

Singura şansă a lui de a rezista pe termen lung în faţa Rusiei este atragerea în război, de partea Ukrainei, a NATO. Nu că NATO nu ar fi implicat şi in prezent, dar Zelenski vrea mai mult. Vrea o co-participare directă cu trupe şi tehnică decisivă de aer, apă şi uscat. Adică război mondial în toată regula.

***

După ultimele evoluţii, în rândul populaţiilor din ţările care susţin Ukraina se ridică tot mai mult întrebarea: până unde merită să ducem sacrificiile noastre? Economiile intră în recesiune, contribuţia în ajutoare date Ukrainei afectează grav propriile proiecte de dezvoltare, bursele cad, monedele se devalorizează, ne ameninţă sărăcia, frigul şi peste toate, spectrul norului radioactiv. “Până unde, deci, aveţi de gând să ne expuneţi”?

În unele ţări europene deja a apărut o fisură între guvernanţi şi oamenii de rând. Cu cât se avansează în amplificarea contribuţiilor de război pentru Ukraina cu atât costurile apasă mai mult pe fiecare individ în parte, cu atât riscul global creşte şi fisura se cască, devenind falie. Pe asta mizează Putin. Pe revolte sociale masive în ţările care i se opun.

Era de aşteptat ca metode clasice de generat spaima în rândul populaţiei (precum sabotaje ori acţiuni care să sugereze posibilitatea unor dezastre) să fie folosite, şi de data asta, ca amplificator de proteste sociale. Să sperie populaţiile până la panică, să le împingă spre exasperare, să le determine să iasă în stradă şi să strige către liderii lor: destul! Exact la asta asistăm acum. La activarea unor astfel de practici.

Nu e deloc intâmplător faptul că zilele trecute au fost fisurate gazoductele Nord Stream 1 şi 2, şi că ieri şeful centralei nucleare Zaporojie (detinător al unor secrete majore de funcţionare şi protecţie la accidente) a fost răpit de ruși.

***
În acest context plin de pericole şi ameninţări dintre cele mai neaşteptate, constatăm cum şi la noi în ţară se produce o avarie la golirea de fund a barajului lacului Tăul Mare de la Roşia Montana (lac aflat în vecinătatea unui batal cu reziduuri cianurate). Nu merg atât de departe încât să afirm că acest accident ar fi fost produs de o mână criminală. Probabil ăsta nu, dar altele? Nu e posibil? Fanaticii războiului au sigur astfel de idei. Avaria de la Tăul Mare a fost anunţată prin patru mesaje Ro-alert pe tot parcursul nopţii de sâmbătă spre duminică. Acestea au creat panică printre locuitori, care au fost somaţi de autorităţi să se evacueze de urgenţă. “268 de persoane (aflate în zone cu potenţial risc) au fost informate asupra măsurii de evacuare preventivă. Anunţarea acestora a fost făcută prin emiterea a patru mesaje RO-ALERT, concomitent cu anunţarea fizică de către echipaje mixte formate din pompieri, poliţişti, jandarmi şi reprezentanţi ai administraţiei locale, care au explicat populaţiei importanţa evacuării preventive.
În urma acestui demers, 70 de persoane s-au autoevacuat la rude în localităţile limitrofe, 14 persoane au fost evacuate cu mijloace şi în spaţii asigurate de autorităţile locale (oraşele Abrud şi Cîmpeni), iar restul persoanelor au refuzat evacuarea„.

Spune poetul:

Da, mai avem câte ceva prin ţară,

Ceva Carpaţi, şi-o apă tutelară

Şi râuri ce  nu vor să curgă-afară!

Mare atenţie, deci, la protejarea acestora în perioada următoare.

Căci Dunărea ( “apa tutelară”} este una dintre puţinele căi de transport naval ce a mai rămas să compenseze întrucâtva disfuncţionalităţile aduse de război Mării Negre şi, în plus, este unica sursă de răcire a reactoarelor de la  centrala nucleară Cernavodă (Doamne fereşte de o avarie provocată acolo!).

Iar munţii Carpaţi şi râurile noastre care îi străbat refuzând “să curgă afară” s-au asociat în realizarea mai multor lacuri de acumulare care înseamnă nu doar apă esenţială economiei ci şi energie ieftină, de importanţă strategică pentru ţară. Şi acestea trebuie supravegheate şi protejate cu mută grijă.

***

De la săptămână la săptămână, de la articol la articol, se îngroaşă gluma.

În articolul meu de săptămâna trecută semnalam două motive noi (în acel moment) de îngrijorare privind evoluţia războiului: discursul lui Klaus Iohannis din care reieşea că România este, practic, în pre-război şi mobilizarea parţială decretată de Putin. Iată că acum trebuie să semnalez altele două, mult mai grave decât precedentele: sabotarea gazoductelor Nord Stream şi anexarea ilegală de către Rusia, prin referendumuri făcute cu arma la tâmplă, a unor teritorii ucrainiene.

Cine ştie ce ne mai aşteaptă în săptămânile următoare. Situaţia se agravează galopant.

Cred că, până la lansarea primei bombe nucleare tactice în Ukraina sau în alt spaţiu non-NATO, mai sunt nişte paşi intermediari prin care Vladimir Putin va încerca să rezolve, oarecum convenţional, conflictul: fie să-l scoată din joc pe Zelenski fie să negocieze cu SUA (deci cu NATO) o pace plătită cu recunoaşterea anexărilor tocmai anunţate.

Există în acest moment două întrebări esenţiale:

  • Va continua Ukraina să atace forţele ruse din teritoriile anexate?
  • Dacă da, cum vor reacţiona ruşii? Dar americanii?

În aşteptarea răspunsurilor clarificatoare să încercăm să trăim cât mai normal, păstrându-ne lucizi şi raţionali. Vom vedea după aceea cum ni se va schimba viaţa, dacă în bine sau în rău.

Mi se pare potrivit să închei aceste rânduri cum îşi încheie marele poet romantic Percy Bysshe Shelley unul dintre poemele sale celebre:

Oricâtă bucurie sau dureri
Ne-aşteaptă, fără capăt e cărarea.
Şi mâine pentru om nu-i ce-a fost ieri
E veşnică pe lume doar schimbarea.”

Contele de Saint GermainEditorialecentrala nucleara Cernavoda,negocieri de pace,Putin arme nucleare,razboi Ukraina,sabotaj Nord StreamCineva, nu se ştie cine, şi-a propus să taie punţile. Părerile sunt împărţite. Poate fi Rusia, poate fi SUA, poate fi Ukraina, poate fi Anglia. Oricum, partea occidentală a UE şi, mai ales, Germania, vor fi cele mai afectate de scoaterea din uz a celor două conducte de gaze....Blog politic si polemic