Scriitorii și ideile lor fixe
Ca orice observator dependent de capriciile actualității, mi-am creat un reflex în a căuta capcane și a scormoni după ascunzișuri în cuvintele ce mi se servesc drept explicații. Astfel îi iscodesc, cumva prin gaura cheii, pe autorii de raționamente și demonstrații, având impresia că doar așa mă pot proteja de manipulări, apropiindu-mă, cât de cât, de adevăr. Uneori descoperirile nu valorează doi bani. Precaritate, mediocritate, angrenaje rudimentare ce scrâșnesc oribil la fiecare idee scremută și poluează din greu pe măsură ce ejectarea lor ne explodează în față; e cazul caraghioșilor fără straie care se cred împărați. Alteori, însă, descoperirile merită efortul. Funcționează ca ochelarii de eclipsă. Umbresc formulările de furat atenția, sclipicioase, și-ți permit să vezi chimia din spatele lor.
Un lucru pe care l-am descoperit odată cu exersarea acestor precauții este că, în general, cei care chiar au ceva de spus, nu duc deloc lipsă de idei fixe în capul lor organizat pentru un anume tip de performanță. Așa cum unui aeroport nu-i lipsesc radare, antene, un turn de control, sau unei săli de concert instalațiile de sonorizare, nici scriitorului sau, în general, celui care încearcă să valorifice cuvinte, nu-i pot lipsi ideile fixe. Obsesii, prejudecăți, idiosincrazii sunt elemente ce revin mereu în producțiile sale, marcându-i teritoriul, conferindu-i acea minimă doză de unicitate necesară identificării.
Stelian Tănase face ce face și se întoarce la Victor Ponta (http://www.cotidianul.ro/zgomotul-si-furia-lui-ponta-273563/). Asta e una dintre ideile lui fixe. Îl vede pe acesta în tot felul de ipostaze amenințătoare, un fel de Pasăre Phoenix gata oricând să renască din cenușă ca să-i uzurpe lui cuceririle. În protejarea prețiosului somn de noapte de acest coșmar, domnul Tănase îi îndeasă periodic măciuci pe sub betelie fostului premier, ca într-un ritual voodoo cu vorbe în loc de țepușe.
Ce surprinde, totuși, în ultimul expozeu despre Ponta al ex-directorului TVR, este contradicția dintre retorică și gestică. Domnia sa ne spune, repetat și ironic, că îl sâcâie un amărât de țânțar deja intrat în agonie dar, pe de altă parte, dă din mâini de parcă l-ar ataca un roi de viespi. Iată exemplificarea:
Introducere, la bășcălie:
„Anonimatul e o povară grea după ce ai gustat din mierea puterii. Acum mai nimeni nu îl mai bagă în seamă și Ponta suportă greu„.
Cuprins, cu angoase și ceva coaching pentru Dragnea&Co:
„Se pregătește Ponta să rupă partidul!? El zice că nu, dar în politică nimic nu este ce pare a fi. Sau e o stratagemă pentru a obține locul râvnit pe liste în parlamentarele de la anul!? Ar îndrăzni noii lideri ai PSD Dragnea, Zgonea, Firea etc. să nu îi propună o candidatură!? E clar că odată pătruns în Parlament Ponta ar fi un trouble-maker pentru PSD. Dacă vor să îi rupă gâtul Dragnea&Co, alegerile ar fi momentul cel mai bun să îl lase pe dinafară. Așadar, Ponta a făcut un test făcând pe victima, pe băiatul bun din vecini„.
După care încheierea triumfală, cu tras adânc aer în piept și îmbărbătări mobilizatoare:
„Cred că astea sunt jocuri mărunte. Å¢intar. Bambilici. Ponta este deja uitat, pesediștii din noul val nu știu cum să scape de el. A fost aruncat la coșul istoriei chiar de foștii lui camarazi de arme înainte chiar de a fi înghițit de proteste și apoi de uitare„.
Nici Andrei Pleșu nu se dovedește curat la radiografia de „idei fixe”. Una dintre acestea poartă numele Dan Puric. Nu este pentru prima oară că domnul Pleșu se arată scos din țâțâni de discursurile naționalist „“ mistice ale domnului Puric. Atât de scos din țâțâni, încât se lasă folosit într-un mod degradant de EVZ împotriva acestuia.
În ediția de acum două zile, EVZ a prezentat fragmente dintr-un interviu acordat de Andrei Pleșu în anul 2009 ca fiind o reacție recentă a scriitorului la ultimele aparitii televizate ale lui Dan Puric. Domnul Pleșu nu a protestat la mistificare ceea ce, pe lângă o complicitate care nu mai surprinde pe nimeni, demonstrează și o validare, pentru momentul 2015, a criticilor formulate de domnia sa în 2009. Azi, EVZ plusează (http://www.evz.ro/duelul-andrei-plesu-dan-puric-nationalismul-ortodox-incinge-mintile-intelectualilor.html), cu o finalitate care nu mai are nevoie de alte probe de ticăloșie. Printr-un faximil înserat la sfârșitul articolului, se încearcă inducerea ideii că Dan Puric ar fi fost, pe când avea 17 ani, colaborator al securității. Iar domnul Pleșu continuă să tacă, de conivență, deși poza și numele său sunt astfel plasate în titlu încât să gireze ticăloșia.
Să revin însă la fondul criticilor pe care Andrei Pleșu i le aduce lui Dan Puric.
Acesta este descris in următorul fragment:
„žPărerea mea sinceră este că el [Dan Puric, n.a.) nu este pregătit pentru acest rol, din două motive. Unu: se simte indecent de bine în el, iar asta se vede din mica pompă profetică a discursului. Doi: n-are cultură suficientă, iar asta se vede din modul cum dă citate. Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să nu citezi mai mult decât citeÈ™ti. Problema domnului Puric e că recurge la citate ca la o ornamentică neasimilată„.
Nu voi insista asupra faptului că domnul Pleșu simte nevoia să-și înceapă injurierea de catifea asigurându-ne că părerea sa este „sinceră”, ceea ce, în sine, reprezintă o stângăcie ce nu are nimic de-a face cu un pilduitor autentic și onest. Voi merge direct la jignirile alese special ca să doară. Obiectul criticii, Dan Puric, este „indecent, incult, citește insuficient, asimilează prost, este un gânditor amator”. În comparație cu”¦ exemplarul reper ce, din modestie, nu se prezintă cu nume și prenume.
S-a creat legenda că înjurătura prin eufemism ar depăși statutul de bădărănie ignară, calificându-se la categoria „ironie de băieți subțiri”, adică acceptabilă. Cred că e o mare ipocrizie. Scopul primordial al înjurăturii, obscenă sau de catifea, este să rănească. Cu cât rănește mai profund, cu atât a fost mai bine aleasă. Or la asta domnul Pleșu se pricepe de minune. Este un maestru desăvârșit în alegerea veninului potrivit pentru fiecare țintă a sa.
Cum l-ai putea „însângera” mai tare pe un „predicator”antipatic? Înjurându-l de mamă? Dându-i cu tifla că e gras ca un porc sau că are glod sub unghii? Nici vorbă. Îi spui că este incult, un semidoct penibil ce se ascunde după citate „care n-au trecut prin el”, și l-ai amuțit.
Suficiența, predispoziția pentru jignirea celui de altă părere pe care le arată tot mai des Andrei Pleșu după ce a devenit „intelectual al lui Băsescu” indică o mare capacitate de mimetism și de dispreț pentru cititori. Observați că în critica adusă lui Dan Puric nu se obosește să prezinte nici măcar un singur exemplu de citat neasimilat, folosit prost de către acesta. Ideea lui fixă îi este de ajuns.
Am dat doar două exemple de scriitori cu idei fixe pe care îi citesc, cel mai adesea, cu interes. Nu știu dacă lor, aceste idei fixe, le aduc vreun beneficiu. Mai degrabă aș zice că ele contribuie la conturarea unui soi de portret robot care să ne ajute pe noi, cititorii, să-i încadrăm cât mai aproape de ceea ce sunt domniile lor în realitate.
Este bine să știți, înainte de a citi un articol al lui Stelian Tănase despre Victor Ponta sau un interviu al lui Andrei Pleșu despre Dan Puric că nu veți găsi acolo nici judecăți reci, nici modele de obiectivitate, nici demonstrații infailibile ci doar variante ale unor forme pasionale de conviețuire între om și ideile sale fixe.
Ca și atunci când mă citiți pe mine scriind despre Traian Băsescu. Toate aceste articole se rezumă la descrierea unei celule destinată unui om. Și la o unică întrebare: când își va împlini ea menirea?
Asta ca să nu vă pierdeți timpul în așteptări supradimensionate.
Comentarii prin Facebook:
N-am inteles de ce, numai la noi, intelectualii trebuie sa fie „de dreapta”, mai ales ca acesti reprezentativi „scriitori” (pentru ca scriu) sunt niste vesnici sinecuristi, abonati la banul public inca din zorii anilor ’90. Mi se pare normal ca toti oamenii de cultura sa se exprime, fara frica de a fi taxati „de stanga”, sau „nationalisti”, sau oricum, dar total, in afara criticii de specialitate. Cu acesti tipi, Liiceanu, Plesu sau Tanase, lucrurile stau un pic diferit. Daca ii poti (si trebuie)ierta unui artist toate slabiciunile lui omenesti pentru opera lui, pe indivizii astia nu-i poti ierta, tocmai urmand invataturile lor, pentru ca, dincolo de valoarea lor culturala (si nu e treaba mea sa judec asta, imi place sau nu, sunt doar un consumator), e pretentia lor de mafalde si profesori de morala ai natiei, chestie de neacceptat pentru unii dintre noi, deja vaccinati cu morala comunista. Si ei vin de-acolo, cu aceleasi mentalitati si cu aceeasi pretentie ridicola de depozitari ai adevarului absolut. Cum zicea unul dintre ei (Liiceanu):”definitia prostiei e incremenirea in proiect”. Si „Minima Moralia” il defineste pe Plesu, la fel cum pot sa presupun ca „Apel catre lichele” al lui Liiceanu a fost scris uitandu-se in oglinda. De la mine asa se vede…
Stateam si ma uitam la o intalnire televizata intre doi tipi cu idei fixe.
Tema: patriotism, intelectualitatea romaneasca, credinta
Imaginea receptionata: supremul intelectual sta pe creanga cea mai de sus si se gainatzeaza vartos in capul tuturor
Totul ii pute, nimic nimic din ce e indeobste acceptat nu ii este pe potriva.
Vin si eu in intampinare: El nu are o idee fixa ci are un scop in sine, acela de a se gainatza vartos in capul tuturor
De aceea e si platit. Fara acest scop ar muri de foame, filosofia ieftina pe care incearca sa o imprastie istet nu are nici o valoare, asa ca traieste si el din ce poate
Nu am a ce-l acuza, in schimb ii acuz pe toti cei ce-l baga in seama sau ii fac propaganda voit sau nevoit. Ei sunt primii gainatzatzi
El in schimb e doar un sac plin de gainatz
Nu pomenesc nume pentru ca vorbele de mai sus sunt dure, dar potrivite. Cei pomeniti nu sunt singurii, lista e mult mai lunga!
O seara buna!
Da
Daaaaa abia acuma te-ai prins ?
Am o intrebare pt tine:
Pe numitul Manjeron care are deja un bulevard in iasi de sa-i poarte numele il uncadrezi la ceea ce ti denumesti „intelectuali” ori el e altceva ?
Si in general pr cei ca el care nu au aparut niociodata la TV ori la gazeta da cu toate acestea au facut istorie ,istorie a stiintrezi desigur cum sa ii numim daca pe gainatzarii de profesie in numesti „intelectuali” ?
exemplu de caz cu citat
Zice AMP ” invazia Irakului a fost o greseala retragerea din Irak a fost de asemnea o alta greseala”
Adica s-asa-i rau daaaa nici invers nu e bine .
Recunoastetzi stilul ?
Daca acesti iresponsabili carora totul le pute a eroare sunt etichetatzi intelectuali cei care intzleg si isi asuma personal costul firesc al lucrurilor de pe aceasta lume …… ce sunt ?
Ref idei fixe ….. hmmmm cu totzii le avem
Zice o gluma celebra: atunci cum orizontul ta se rezuma la un punct potzi zice linistit , iata puctul meu de vedere !
am citit cele doua articole mentionate, ambele pline de resentimente penibile, Plesu se simte eclipsat de aparitiile pline de verva ale lui Dan Puric, practic i-a luat fata in public cu talentul de povestitor, n-as zice ca are un discurs nationalist mistic, este un mare patriot si un crestin convins, pentru Plesu el si cu prietenii sai, oportunisti notorii, sunt singurii intelectuali de vaza, plini de aere si de penibil (un exemplu este afirmatia lui din interviul cu Rares Bogdan ca in Ardeal el simte un altfel de aer-poate de aere- comparativ cu regatul), Stelian Tanase este si el plin de ranchiuna fata de Ponta, pentru ca l-ar fi debarcat de la conducerea TVR, desi nu este evidenta treaba asta, in plus este si un liberal fanatic, la care dispretul visceral fata de stanga politica este obligatoriu, sa ne amintim ce vroia Stelian Tanase: majorarea sensibila a taxei TV pentru a acoperi gaurile imense din bugetul TVR, unde salariile sunt mai mari ca la demnitari si unde nepotismul face ravagii, de vreo trei ori am trecut prin studiourile TVR unde batea vantul, poate este timpul conte ca remarcand pasiunea unora fata de ideile fixe, sa nu cadem in ispita lor!
Nici vorba de asteptari supradimensionate, Domnule Conte.
Desi asa cum recunoasteti, si dumneavoastra puteti fi criticat de lipsa totala a subiectivismului (ce’o mai fi si asta, fiecare om este un individ ce’si investigheaza subiectivismul), comparatia cu Plesu este complet deplasata.
Criticile dumneavoastra (ca si in cazul de fata) sunt extrem de clare, rationale, de cele mai multe ori produse cu marfa clientului. Nu am putut mai niciodata gasi o bresa in ceea ce sustineti, poate gaseam ceva in ceea ce lasati deoparte.
Nu putem spune acelasi lucru despre maistru Plesu, care de o buna perioada isi insaileaza criticile fara oglinda minimala de bun simt ce n’ar rebui sa’i lipseasca nici unui bun observator. Caci doar a sesiza la altii una sau alta nu face 2 parale cand nu ti le aplici propriei judecati si trairi.
Nu am mari afinitati cu latura nationalist-religioasa a Domnului Puric, insa il gasesc cu mult mai autentic si sincer decat maistru Plesu, angajat in diverse prietenii sub steagu’ basismului si’n protejarea propriului soclu. Ceva gen Tismaneanu, insa fata revolutionismul marxist-leninist al acestuia, Plesu scapa graunti de ciugulit mai degraba tolanit in jiltul inchipuit al patriarhului, de unde iti poate arunca boem, replica becaliana: „Ai tu opera mea?”
Dan Puric nu este un inchipuit, ceea ce spune bine sau gresit , simte, Plesu doar simuleaza vorbitul din tablou.
Si ajungand la fondul criticii maistrului Plesu, folosirea citatelor, vorbim despre o forma. Puric, bine sau rau vorbeste despre fond.
Si ca revenim la „oile noastre” din articolul anterior, mare parte din societatea romaneasca apreciaza „vezi cum i’a spus’o?!”
Plesu e un Basea mai cizelat, insa in fond la fel de nesimtit si badaran fata de orice opinie ce nu este originata de clubul select al pupincuristilor lui Basel.
A fi echilibrat in critica, ponderat, a cunoaste masura, este ceva desuet in lumea telectualilor lui Basel. Asa incat este si evident de ce s’au aglutinat in jurul Badaranului, in fond, fiecare dintre ei se regaseste in lipsa masurii, in graba de a ajunge la recunoastere in timpul vietii, osciland dupa una din laturile basismului(bine descris de Andrei Cornea), latura populista.
Deviind de la subiect, pentru mine este un mare mister cum de atatia ani nu s’a reusit sa se faca o analiza decenta a perioadei comuniste, in toate fazele ei. Chiar nici un telectual, nici un patriarh sa nu’si fi scobit eruditia, cultura si masura in acest domeniu?
Pacat, pana la urma mai toti si’au tras seva din acea perioada.
Ipoteza: Asa-zisul domn Stelian Tanase nu e decit un papagal fraier, el insusi suferind de ceea ce acuza la altii: frustrarea de a nu (mai) fi bagat in seama!
Demonstratie
– propozitia P1: „Acum mai nimeni nu îl mai bagă în seamă și Ponta suportă greu”
– propozitia P2: Stelian Tanase il baga in seama pe Ponta!!
P1 si P2 implica P3: Stelian Tanase este „mai nimeni”
Multi sint, pe lumea asta, neica nimeni. Stelian Tanase o si recunoaste, implicit. Concluzia? ST nu este un papagal sincer, ci unul fraier! Q.E.D.
Corect, insa de ce ar fi de bagat in seama Stelian Tanase? Culmea un nimeni intr’un comentariu despre alt nimeni, Ponta!
Etichetarile si partipriurile sunt viul vietii, cand te bagi in galerie, nu poti decat enunta celebrul citat „pe ei pe mama lor” (sa’mi fie iertat domnului Plesu daca cumva l’as fi scos din context)
Ca Stelian Tanase e un nimeni, tocmai am demonstrat. E drept, cu materialul clientului. Ca Ponta e un nimeni, va demonstra – sau nu – istoria! Deocamdata, e doar o opinie. A ta, @scrie opinia ta, care esti, tu insuti, DOAR o opinie…