Săracă țară bogată…
… Câte trebuie să ți se mai întâmple ca să nu ajungi vreodată, cu bine, la liman?
E clar că, la masa lor, bogații te vor doar ca personal de deservire: să le prepari bunătăți, să le torni în pahare, să-i È™tergi la gură sau la fund în funcție de circulația alimentelor în natură È™i să cureți în urma lor, ca È™i cum nimic nu ar duhni, după ce, ghiftuiți, au vomitat ca porcii.
Sărăcirea ne este livrată din exterior, în poleiala globalizării antiidentitare, de o aristocrație de modă nouă care a inventat o variantă înșelătoare de sclavagism, sclavagismul liber consimțit:
– „žnu-i aÈ™a că vreți să luptați alături de noi în Irak È™i Afganistan? Parcă aveați È™i voi niÈ™te interese acolo, niÈ™te sute de milioane de recuperat…”. S-a făcut. Suntem un popor de cuvânt. De luptat am luptat, de murit am murit, de acceptat închisori secrete am acceptat. Datoriile, însă, sunt tot nerecuperate;
– „žvă facem marea onoare de a vă fi parteneri strategici. Cine v-ar putea apăra mai bine de ruÈ™i decât noi È™i NATO? Nu-i aÈ™a că sunteți încântați, în aceste condiții, să plasăm noua linie Maginot a războiului modern, scutul antirachetă, la voi în ogradă? AÈ™a încât să fiți primii bombardați, la o adică, de killerii democrației? Iar pentru paritate, vă menținem regimul actual al vizelor È™i pe Băsescu preÈ™edinte. Sunteți conștienți că ați tras lozul cel mare?”.
Și exemplele ar putea continua: primire în Spațiul Schengen? „žPrea multă corupție în România”. Luptă anticorupție? „žVă dăm noi arma: un DNA maÈ™ter È™i politizat, neîntrecut la poliție politică, mai ceva ca glorioasa securitate comunistă”. Ș.a.m.d., È™.a.m.d.!
Dar sărăcirea ne vine È™i din interior. De la politicieni È™i servicii de inteligence fără secreție patriotică, până la È™napani hrăpăreți È™i compatrioți cocliți, mimând societatea civilă moralizatoare. Varii forme de sărăcire:
– Sărăcirea de bunuri: doar mintea diabolică a unui Traian Băsescu putea să pună la cale un hold-up la bugetul național de dimensiunile celui realizat prin intermediul ANRP. Și altele, aÈ™iÈ™derea, de jepcar nesățios;
– Sărăcirea de speranță: în ciuda acestei realități, Traian Băsescu este, încă, liber. Exact în plin elogiu internațional adus justiției independente condusă de o Codruță pentru care infractorul emblematic al nației nu există. Laura adormită pe lauri. Ce ironie a sorții și câtă sfidare;
– Iar acum, mai nou, invenția supremă: sărăcirea de partide. Au făcut ce-au făcut (cine? EI!) încât românii să devină actorii unui păgubos paradox: deÈ™i sunt dezbinați, polarizați, antagonizați (altfel zis tocmai buni de mobilizat cu lozinci), au ajuns, în plin an electoral, în bizara situație de a nu găsi niciun partid în care să aibă o minimă încredere, pe care să-l voteze dacă nu din speranța de mai bine pentru ei măcar din setea de mai rău pentru inamici.
Cine profită? Braconierii de putere.
Cu PSD nu se mai poate vota de când în fruntea lui a ajuns Liviu Dragnea, eternul trepăduÈ™ cu meclă de frizer È™i glumițe desprinse din serialul „žLa bloc”. Cu geometria sa variabilă, de limax, încearcă să se prelingă cât mai neavariat pe lângă o sentință cu executare la procesul său de la Inalta Curte È™i, în toată băloÈ™enia rezultată, votează guvernul CioloÈ™, îi face temenele lui Klaus Johannis È™i promite alianțe È™i cu dracu, doar-doar n-o deranja decisiv pe cei care îi controlează subsolurile.
Cu PNL, grandioasa reconstrucție de dreapta pe care ne-a lăsat-o prin testament marele decedat politic Crin Antonescu, nu se putea vota încă din primul moment. O mai oribilă profanare a liberalismului autentic decât contaminarea lui cu gonoreea băsistă recomandată drept aport de competență È™i spirit de dreptate, ar fi fost greu de imaginat. La încheierea unui ciclu de impostură È™i false reforme, iată ce candidați ne propune pentru alegerile locale partidul lucrului „žbine făcut”: Emil Boc la Cluj È™i Gheorghe Falcă la Arad. Halal partid, halal candidați!
Încât braconierii de putere exultă. Și-au atins scopul: au compromis toate partidele importante ce le-ar fi putut impune, cât de cât, candidați doriți de popor și nu de ei.
Cine să fie acești braconieri? Iată câteva indicii: cei care urmăresc să conducă țara din umbră (deja o conduc), fără a fi aleÈ™i, fără a fi traÈ™i la răspundere dacă lucrurile merg prost, fără a-È™i expune obrazul la împurpurări de jenă (or fi avut vreodată?) È™i la scuipați de revoltă când ceasul deconturilor va sosi.
Cei cărora un partid de 50% le-ar da planurile peste cap în condițiile în care marja lor de manipulat emoția populară și voturile nu depăÈ™eÈ™te 10%.
Cei prin intermediul cărora țara poate fi condusă din afară, ca o colonie cu aparențe de dominion.
Săracă țară bogată. Sărăcirea de la bogăție ți se trage.
Comentarii prin Facebook:
Articolul imi provoaca urmatoarele comentarii:
Dupa WW2 in coloniile marilor puteri a pornit lupta pentru independenta. Aceasta a fost condusa de politicieni patrioti, multi educati in Occident sau la Moscova. Marile puteri se faceau ca accepta independenta, dar una de forma, iar noile tari sa fie conduse de oamenii lor. In consecinta cei din prima categorie au fost: Mossadegh, prim-ministrul Iranului resturnat prin lovitura de stat si tinut in arest pana la moarte; Ben Bella, presedintele Algeriei 6 ani puscarie, Ben Barka politician marocan disparut, Nelson Mandela jumate din viata la puscarie, Patrice Lumumba, prin ministru in Congo asasinat.
Si exemplele pot continua. Azi lucrurile au evoluat, se lucreaza mai finut, de cand intrii in politica esti monitorizat atent casa faci ce trebuie.Cei potential periculosi nu ajung sa candideze nici ca consilieri comunali.Iar cine calca pe bec….
Scurt si la obiect. Interesant. Felicitari!
Ai facut o radiografie exacta conte, din pacate ai perfecta dreptate, imediat dupa revolutie au aparut in prim plan tot felul de jeguri umane, in stare sa vanda pe nimic tara asta. Prostia asociata cu lacomia si hotia explica de ce suntem atat de jos, corporatiile straine in cautare de profituri uriase au descoperit aici o mina de aur, si-au trimis emisarii politici din partea licuricilor si ne-au tratat ca ultimii oameni, poate din cauza slugarniciei mizerabile a tuturor politicienilor, interesati doar de bunastarea proprie (patrihoti si nu patrioti), partidele si institutiile sunt discreditate din cauza coruptiei si incompetentei crase, daca innoirea clasei politice inseamna sa vii cu Boc la Cluj si cu Falca la Arad ne-am lamurit cum vad liberalii acest proces, dar nici pesedistii nu sunt mai breji, in frunte cu aceste personaj unsuros numit Dragnea si cu baronii locali penali, din nefericire si actualul guvern numit tehnocrat ( pe care sincer nu dau doi bani) este plin de personaje comice si de basisti sadea, societatea civila cu mercenari in postura de lideri nu este nici ea mai breaza, indiferent cine conduce Romania o conduce in stil mafiot brevetat de matroz, interventiile licuricilor sunt si ele penibile de multe ori, din pacate conte tara era bogata dar sistemul comunist a saracit-o rau de tot, irosind multe resurse, inclusiv cele umane, cei 26 de ani de capitalism salbatic, degradant, au insemnat in ciuda unei anumite modernizari distrugerea si saracirea in continuare a tarii, condusa in mod execrabil, in actualul context perspectivele nu mi se par roze deloc, dar sa dea Domnul sa ma insel!
Conte, articolul de mai sus e dureros de adevarat, la cele prezentate de dumneavoastra, as adauga, umil, la lista formelor de saracire pe cea de saracire a intelectului, a culturii, a spiritului. aceasta a fost primordiala, toate celelalte forme de saracire au fost o consecinta a acesteia. De aceea, acum e vremea adevaratilor intelectuali sa iasa la rampa sa recupereze ceea ce sa pierdut in acesti ani.
O seara perfecta, domnilor
Da, dar si poporul asta de doua mii de ani tot isi tot cauta scuze…
Da, da, si se tot gasesc unii sa se urce sus pe craca si cu o satisfactie vecina cu orgasmul, sa i se gainateze in cap. Cred ca ar fi timpul ca poporul roman sa-si pregateasca toporul sa taie o data dreacului craca.
Asta zic si eu. Dar faptul ca noi, ca popor, ne plangem mereu de conducatori ( si nu toti adusi din afara precum comunistii) ne cam tarnsforma in complici.
Si gaina (sau papagalul) urcata pe ea!