Scorul acestui articol
[Total: 53 voturi. Media: 4.7]

 

Poate sunt eu prea incrâncenat. Poate ororile comunismului, la care am fost martor în primii mei 40 de ani de viață, dimpreună cu familia mea, m-au înrăit până la punctul în care, atunci când vine vorba de Securitate, de SRI, mi se întunecă rațiunea. Poate toate analizele mele de pe acest blog, pe care le doresc lucide și folositoare, sunt subminate în esența lor de niște experiențe personale pe care n-ar trebui să le generalizez.

De aceea îmi propun și vă propun, pentru câteva clipe, un exercițiu de obiectivare.

Încă de pe vremea lui Ceaușescu se spunea că Securitatea are și jumătatea ei bună. Pe lângă falanga Pleșiță, responsabilă cu reducerea la tăcere a dizidenței și menținerea unei terori sociale care să nu perturbe unanimitatea de partid și de stat, mai exista (repet, se spunea) și gruparea securiștilor patrioți, care ferea țara de spioni și îi dorea, cu adevărat, binele.

Pe vremea aceea, recunosc, acordam un anume credit acestei teorii, a existenței securiștilor patrioți.

Doar că a venit schimbarea din decembrie 1989 și, cum ne-a arătat istoria, ea a adus la conducerea țării exact pe acei securiști patrioți, care să ne demonstreze cum văd ei binele țării.

Și ne-au demonstrat.

Întâi prin Ion Iliescu, mai timid, pentru că spiritul revoluționar al românilor încă nu adormise la loc după împușcarea lui Ceaușescu. Timid, timid, dar când, la un moment dat, s-a îngroșat gluma și a trebuit „rezolvată” în regim de urgență Piața Universității, aparențele au fost lăsate deoparte și s-a apelat la mineri, în cel mai pur spirit al luptei de clasă, pentru ca aceștia să facă ordine exact cu metodele folosite „pe vremuri” de securiștii răi.

Apoi prin experimentul de emancipare Emil Constantinescu. Unul eșuat, din punctul lor de vedere, al „securiștilor patrioți”, pentru că geologul nu dovedea disciplina necesară și înțelegerea profundă a mecanismului marilor decizii care, musai, trebuiau să treacă prin filtrul intereselor lor.

După acea fază de relaxare și concesii de parcurs, a urmat lecția durității regăsite: Traian Băsescu. Restaurația totală a securismului impertinent, fără scrupule, a glorioasei sale atotputernicii din vremea lui Nicolae Ceaușescu. Ungerea și apoi susținerea totală a lui Traian Băsescu pe jilțul de la Cotroceni a reprezentat, pentru așa zisa „securitate bună”, momentul adevărului. Momentul autodemascării compromițătoare. Acești așa zis patrioți se închinau nu interesului național, cum ar fi fost firesc, ci unui nou tătuc profund dictatorial, ce reprezenta chintesența valorilor lor: minciună, poliție politică, putere absolută pusă în slujba unei găști mafiote și nicidecum în slujba poporului.

Să rămânem însă în continuare pozitivi în gândire și să evidențiem ce fapte bune au mai făcut, și după ieșirea din scenă a lui Traian Băsescu, „securiștii patrioți”.

În primul rând s-au rebrenduit în raport cu vremurile, devenind „sereiști patrioți”. După care au făcut portretul robot al noului președinte al României care să îi reprezinte: un obscur primar de provincie, îndeajuns de vulnerabil și fricos pentru a le mânca din palmă.

După care le-a venit marea idee: să nu mai stea, ca până atunci, la remorca președintelui ci să preia  ei, direct, frâiele țării, retrogradându-l  pe președinte la condiția de remorcă docilă a lor.

Am ajuns, astfel, la momentul înfăptuirii marii comuniuni SRI „“ DNA, încununată prin lansarea cuplului de mare succes represiv Coldea „“ Kovesi.

Abia acum foștii „securiști patrioți”, deveniți „sereiști patrioți”,  puteau să ne demonstreze cu adevărat superioritatea viziunii lor de profesioniști în ale făcutului de bine națiunii în raport cu orbul găinilor de care suferă ignorantul popor votant.

Și ne-au demonstrat! Cu vârf și îndesat!

Întâi de toate au institui teroarea kovesistă, ca să nu mai miște nimeni in front. Consecință: au compromis total adevărata luptă anticorupție, prăbușind încrederea românilor în justiție sub 20%.

După care au înlocuit un guvern legitim, rezultat din votul popular, cu guvernul lor, format din progenituri de foști securiști nevotate de nimeni, guvern condus de creatura de laborator cu numele de cod (congelat) Dacian Cioloș. Consecință: acest guvern, prin contraperformanțele sale, a fost considerat ca fiind cel mai slab de după 1989 până acum.

Cu gândul la viitor și-au constituit (mascat, evident, că doar SRI nu face politică) și un partid: USR. Mort înainte de a se maturiza, dovadă că încrucișările nefirești și cu gestație grăbită crează avortoni și nicidecum soluții pentru viitor. Consecință: mulți oameni de bună credință și-au irosit votul, crezând în himera, propovăduită de „sereiștii patrioți”, a unei generații spontanee de politicieni model.

Dar cea mai remarcabilă contraperformanță a acestor „sereiști patrioți”, dispuși să ne facă binele chiar și cu forța dacă suntem atât de idioți încât nu înțelegem din prima ideile lor luminoase, s-a materializat în plan de politică externă: ne-au închis microfonul de limbă română de la tribuna internațională a marilor mesaje păstrând doar căștile, în urechi, pentru a recepta ordinele altora, transmise în limba engleză. Consecință: au reușit astfel să ne transforme, începând cam după prima suspendare a lui Traian Băsescu și desăvârșind miracolul acum, sub Klaus Iohannis, din partener strategic al SUA, în colonie a SUA.

Mă opresc aici cu exercițiul meu de obiectivare. Am trecut în revistă, cred, cele mai cunoscute și resimțite de popor binefaceri ale securiștilor / sereiștilor patrioți transformați în decidenți unici și abuzivi. Sunt, toate, niște fiascouri.

Morala este că fiecare ar trebui să-și vadă, strict, de zona sa de competență și de autoritate.

Chiar dacă aș admite, prin absurd, că Florian Coldea și Laura Kovesi au fost însuflețiți de cele mai înălțătoare sentimente patriotice atunci când au înfăptuit cele mai grosolane abuzuri din „palmaresurile”  lor, tot nu i-aș putea absolvi de vină pentru acestea. De ce? Pentru că mă uit la rezultate iar acestea merg, prin gravitatea lor, până la nivelul trădării de țară.

Experimentul Cioloș  este, poate, cel mai pilduitor pentru demonstrația mea. El arată că sfidarea voinței majorității, cât de primitivă ar fi gândirea acestei majorități (deși nu este nicidecum atât de primitivă pe cât o cred unii), este mai nefastă pentru țară decât oricâte bune intenții s-ar ascunde în spatele ei.

Ceea ce nu înțeleg unii, care se cred mai deștepți decât poporul, este că o țară înseamnă, statistic și ca vector de influență în lume, poporul său, așa cum este acesta. Ea trebuie să se îmbrace, cu legi și atitudini publice, pe măsura poporului său. Mică sau mare.

Dacă o femeie este ieșită din canoanele frumuseții ideale, ea va câștiga prin naturalețe și lipsă de complexe mai mult decât dacă și-ar suplini sânii prea mici cu sutiene uriașe or talia dreaptă printr-un corset sufocant.

Așa că voi, prea infatuați „sereiști patrioți”, vedeți-vă de fișa postului vostru, de apărarea țării de teroriști și spioni, și lăsați desemnarea guvernului celor aleși de popor.

Cum la fel voi, prea infatuați procurori DNA, lăsați implicarea voastră abuzivă în lupta politică și dedicați-vă exclusiv dovedirii și trimiterii in judecată a corupților.

Contele de Saint GermainEditorialebinomul Coldea - Kovesi,Emil Constantinescu,experimentul Ciolos,Ion Iliescu,Nicolae CeauÅŸescu,ororile comunismului,Piata Universitatii,securisti patrioti,sereisti patrioti  Poate sunt eu prea incrâncenat. Poate ororile comunismului, la care am fost martor în primii mei 40 de ani de viață, dimpreună cu familia mea, m-au înrăit până la punctul în care, atunci când vine vorba de Securitate, de SRI, mi se întunecă rațiunea. Poate toate analizele mele de...Blog politic si polemic