România, un copil cu părinţii în divorţ

Mama (Europa) sau tata (SUA)? Aceasta e întrebarea!

Normal, mama are mai multe drepturi. Dar tata are mai multă putere.

Când relaţia de cuplu funcţiona, sarcinile erau împărţite clar şi convenabil: tata ne apăra iar mama ţinea casa.

Deodată s-a întâmplat ceva care ne scoate din metaforă: tata a fost înlocuit de un alt tată căruia nu-i mai place de mama. Şi a băgat divorţ.

Sunt divorţuri şi divorţuri. Unele cu bună înţelegere, altele cu păruială.

Noul tată e coleric. Adică extrovertit şi instabil emoţional, conform profilării psihologice. Impulsiv şi imprevizibil, conform profilării comportamentale. El vrea totul pentru el. Doar la el se gandeste.

Mama a rămas aceeaşi. Cu bunele şi relele ei. Dar o ştim, ne-am obişnuit cu ea şi o vedem străduindu-se să ducă lucrurile mai departe, să nu rupă obiceiurile şi echilibrul casei.

Cât despre copil (Romania)… Derutat. Confuz. Privit chiorâş de colegii săi de cartier care îl văd ca pe un paria. Al nimănui”. Este el vinovat? Ce ar trebui să facă?

• Ţine-te de tactu’ – îl îndeamnă unii. Răzbunător cum e, dacă nu te duci la el din prima te aruncă direct la orfelinatul rusesc.
• Ba de mă-ta să te ţii – îi şoptesc alţii. Ea e familia ta adevărată. Sângele tău. Cultura ta. Ea te-a învăţat să scrii şi să citeşti, ea te-a ajutat până acum la lecţiile de istorie. Tradiţiile de la ai ei îţi vin.

Ce să-l sfătuieşti acum, când taică-su e dus cu pluta iar maică-sa cu căruciorul pe rotile?

Şi, peste toate astea, a mai apărut din spuma fierturilor domestice şi un curtezan cu texte ameţitoare, care promite că el le rezolvă pe toate în cel mai miraculos şi fericit mod. Fără partide, fără instituţii, fără alianţe şi parteneriate, fără înarmare şi, per total, fără bani. Doar prin bunăvoinţa lui Dumnezeu. Prinţul negru pe calul alb, care ne rezolvă pe toţi la un loc şi pe fiecare în parte cu cişmeaua din curte, cu brazda de lângă cerdac şi cu sfârleaza de pe ţuguiul magaziei.

Derută superlativă!

Neuronii copilului au primit ordin de încorporare. S-au organizat în două comandamente de luptă, pe emisfere. Unul, al celor cu hangerul la cingătoare, în slujba prinţului negru care vrea să profite de divorţ şi să ia copilul sub tutela lui. Altul, al celor identificabili după pamperşi, care încearcă să împiedice divorţul prin orice mijloace pentru că au impresia că, în caz contrar, se va alege praful şi de copil şi de viitorul lor.

Părerea mea ca povestitor este că tatălui nou apărut puţin îi pasă de acest copil. Ba chiar îl detestă într-o oarecare măsură pentru că educaţia pe care a primit-o până acum a fost controlată de celălalt tată. Prin urmare, chiar dacă plodul s-ar hotărâ să îl urmeze pe el, puternicul, el tot ar prefera alţi copii decât acesta la binele cărora să se gândească prioritar.

Nu spun că mama e fără de prihană. În ultimii ani a luat-o şi ea, grav, pe arătură, cu globalismul, cu progresismul, cu identitatea de gen, cu exilarea religiei la periferia valorilor morale. Dar genele, AND-ul copilului vin, totuşi, de la ea, nu de la tatăl surogat care a dovedit repetat în istorie amnezii şi răsuciri dureroase faţă de aşteptările noastre şi faţă de cuvântul dat.

După cum se observă şi în aceste săptămâni, tatăl se fereşte de garanţii mai abitir decât se fereşte de Rusia. El (SUA), prin reprezentantul său suprem (Trump), se consideră perpetuu la o masă de poker unde “copilul” România e doar un jeton minor într-un maldăr de jetoane pe care le răsuceşte intre degete ca la rişcă. Pentru el banul şi răzbunarea reprezintă totul. Empatie, zero. Responsabilitate fată de ce au făcut antecesorii lui la Casa Albă, zero. Dificultatea majoră în care îi pune brusc pe cei care de decenii sunt parteneri de bază şi de drum lung ai SUA nu-l interesează pe domnul Trump câtuşi de puţin. Atitudine de prădător financiar.

Unii îl apreciază pentru asta. “îmi plac bărbaţii puternici” – este “argumentul” copleşitor al multor voci când vine vorba de haosul fără precedent pe care l-a declanşat puternicul Donald Trump în doar două luni de delir al puterii.

La nivel de jetonul minor care suntem pe postavul mesei de joc, eu nu apreciez mai deloc acest stil brutal, egoist, dispreţuitor de politică. DT s-a simţit jignit că Zelenski l-a înfruntat în propria lui casă (Albă), dar când reprezentantul lui, JD Vance, a umilit într-un mod incalificabil Europa în propria ei casă (la Munchen) nu a mai găsit o astfel de atitudine reprobabilă.

Nu e scopul meu să comentez în acest articol comportamentul lui DT. Spun doar că nu sunt de acord cu stilul lui de a face politică ameninţând, jignind, umilind, strivind. Şi mai spun că nu trebuie să ne iluzionăm că  România, dacă vrând să-i facă pe plac lui DT s-ar îndepărta de Europa şi ar pierde avantajele apartenenţei la aceasta, ar primi vreo compensaţie  reparatorie de la american. LUI TRUMP PUŢIN ÎI PASĂ DE ROMÂNIA!

Aşadar, să punem copilul pe primul plan! Ca în divorţurile civilizate el nu ar trebui despărţit de mamă, dar nici relaţia cu tatal nu ar trebui şubrezită.

Orice atitudine în favoarea unei distanţări dramatice a României de Europa sau de SUA mi se pare iresponsabilă.

“Să ne decidem cu cine…”, “să ieşim din…”, “să refuzăm înarmarea”, … şi alte sloganuri de tip ruperea pisicii în două, tăierea punţilor, nu vor face decât să slăbească România şi mai mult decât este acum.

În momente de mare agitaţie, principalele virtuti ale fiecaruia dintre noi ar trebui sa fie calmul, luciditatea, clarviziunea. Dacă la nebunia generalizată din jur mai adăugăm şi o nebunie personală, locală, iscată de gărgăunii unui utopic şi de aderenţa multor compatrioţi la zicala “fie ce-o fi, dar să moară şi capra vecinului”, atunci nu ne putem aştepta la mai bine. Căci, cât ar părea de defetistă remarca, vă garantez că se poate şi mai rău.

https://www.conteledesaintgermain.ro/romania-un-copil-cu-parintii-in-divort/07-03-2025https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/03/Europa-sua.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/03/Europa-sua-150x150.png2025-03-07T12:07:25+02:00Contele de Saint GermainEditorialeEuropa sau SUA,iesirea din NATO,Iesirea din UE,pace in ucraina,suveranisti,Trump umilesteMama (Europa) sau tata (SUA)? Aceasta e întrebarea! Normal, mama are mai multe drepturi. Dar tata are mai multă putere. Când relaţia de cuplu funcţiona, sarcinile erau împărţite clar şi convenabil: tata ne apăra iar mama ţinea casa. Deodată s-a întâmplat ceva care ne scoate din metaforă: tata a fost înlocuit de...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain