Roadele aroganței americane
Nimeni nu contestă rolul de superputere al SUA și anumite drepturi subintelese care decurg de aici. Lecțiile istoriei sunt clare și, că ne place sau nu, ori ținem cont de ele ori introducem în buget o linie nouă de finanțare pentru hrănirea excesului de orgoliu național. Nicolae Ceaușescu ne-a supus unui astfel de experiment când a decis ca în numele independenței politice să reducă dependența economică a țării prin plata anticipată și forțată a tuturor datoriilor externe. Consecințele se cunosc: un popor întors cu câteva decenii în urmă pe axa civilizației, incluzând aici nu doar limitarea drastică a dreptului la informare (program TV de 2 ore pe zi, cenzurarea comunicării și a circulației libere) ci și privarea acestuia de o alimentație normală și de un planing familial autodeterminat.
De când și-au pierdut pe drum polul de contrapondere în exercitarea influenței geo-politice care multă vreme a fost URSS, SUA și-au concentrat gradual și obsesiv strategiile de politică externă pe două principii cardinale: prezervarea unipolarității primită în dar de la Gorbaciov și Elțin prin destructurarea URSS și menținerea oricărui conflict deschis cât mai departe de propriile teritorii.
Așa se explică interesul major pe care SUA îl demonstrează în ultimii ani (dar mai ales după inflamarea situației din Ucraina) față de Polonia și România. Construirea, pe teritoriul acestor țări, de baze militare (aeroporturi, scuturi antirachetă, structuri operaționale), dislocarea de trupe și tehnică de luptă, organizarea de manevre comune etc. sunt realități de netăgăduit care presupun costuri uriașe și reformularea unor ecuații globale de securitate. Inevitabil, odată cu acceptarea unui rol din ce în ce mai interactiv în cadrul NATO, și Polonia și România au consimțit să cedeze o parte din suveranitatea lor națională comandantului suprem al acestei structuri mamut care trebuie să beneficieze de consistente libertăți transteritoriale pentru a-și îndeplinii misiunile în cele mai bune condiții.
Doar că, în schimbul acestei cedări de suveranitate, cele două țări (și veți vedea de ce le analizez la pachet) primesc prea puține beneficii și enorm de multe constrângeri. SUA le tratează cu autoritarism, comportamentul americanilor fiind adeseori mai aproape de unul propriu cuceritorilor decât de unul fratern binevoitor.
În schimbul unor promisiuni de protecție militară totală (pe care, până acum, nu le-au demonstrat decât prin angajamente bine împănate retoric), SUA au supus România la sacrificii disproporționate. Nu voi insista asupra contractelor oneroase privind achiziționarea unor avioane de luptă la mâna a doua și nici asupra altor aranjamente economice cel puțin la fel de dubioase (Bechtel, Chevron etc.); voi aminti doar de impunerea nedemocratică a unui președinte ilegitim după referendumul din 2013. Nu le-a păsat americanilor de voința a 7.5 milioane de români, nici de experimentul lor contra naturii de a crea în România un sistem de așa zisă justiție independentă în jurul unor monumente de corupție și vulnerabilitate la șantaj.
Printr-o aroganță tipică stupizilor vremelnic invulnerabili, cei de la Departamentul de Stat al SUA au ales să răspundă poporului român dându-i cu tifla, nesocotindu-i voința zdrobitor exprimată. Acestui popor român care, după ce i-a așteptat zadarnic pe americani o jumătate de secol, a găsit totuși forța de a le deschide porțile cu cel mai consistent entuziasm dintre toate țările europene fost comuniste.
M-am tot întrebat cum de o superputere care e recunoscută pentru modul în care își respectă propriii cetățeni alege, într-o țară precum România, să stimuleze oprobriul popular? Și asta în condițiile în care i-ar fi extrem de ușor, lăsând lucrurile să evolueze în matca lor firească, să-și atragă de partea ei majorități consistente. Am găsit niște explicații, la vremea respectivă,pentru comportamentul agresiv și sfidător a doi triști vechili ai Washington-ului: Mark Gitenstein și Philip Gordon. Pur și simplu ne disprețuiau. Pur și simplu nu-i interesa democrația decât ca pretext propagandistic.
Citind presa de azi am avut însă surpriza (într-un fel consolatoare) să constat că nu doar cu România se poartă americanii astfel. Când un ministru de externe al Poloniei (încă în funcție) declară „žAlianța cu SUA nu valorează doi bani. Mai rău ne face, creează un fals sentiment de securitate. Un rahat! O să ajungem să ne certăm cu nemții, cu ruÈ™ii, dar o să credem că totul e super fiindcă le-o sugem americanilor. NiÈ™te ratați”, parcă tabloul nu se mai rezumă doar la un răzleț nor negru deasupra României . Din cauza nesăbuitei aroganțe americane o încărcare electrică de furtună pare a se extinde pe o zonă europeană mult mai largă (să nu uităm că nici compatrioții doamnei Merkel nu au fost foarte fericiți când au aflat că telefoanele cancelarului lor au fost ascultate ilegal de CIA).
Fac un apel către reprezentanții SUA la București: încetați să ne mai disprețuiți. Încetați să ne mai mințiți că justiția adevărată ar fi reprezentată de acest comando de gangsteri care o conduce astăzi, navigând printre clanuri și rețele infracționale nu ca un spărgător de ghiață, cum ar trebui, ci ca un factor nutrițional dispus să le fortifice. Mizați pe solidaritatea poporului român și nu pe complicitatea unor conducători vremelnici care sunt dispuși să-și vândă frați, nație, suflet, doar ca să mai rămână o zi în plus în jilțuri pe care le-au compromis.
Ce-o să faceți dacă vor apărea (așa cum se sugerează) înregistrări compromițătoare cu personajele voastre fanion în ale „justiției independente și luptei anticorupție din România”? Le veți apăra în continuare, în pofida evidențelor, bunului simț și a dreptății, legându-vă numele de o farsă sinistră cu care deja v-a asociat până peste cap Traian Băsescu?
Vreți credibilitate pentru declarațiile voastre pline de emfază privind apărarea justiției? Cereți-i lui Traian Băsescu să demisioneze și să se supună deîndată rigorilor acesteia. Å¢inându-l în brațe după tot acest scandal în care știți mai bine decât noi cât este de implicat, nu faceți altceva decât să pierdeți în continuare încrederea și simpatia românilor.
Comentarii prin Facebook:
Bine, conte, am inteles! Esti dintre aia care au intotdeauna dreptate. Somn usor!
Cum ar putea SUA, un amalgam de spiritualitate cu sute de religii, să poată împlini îndemnul Domnului?
„ž… ci cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai mic (Luca 22, 26)”
Atentie la citirea DEX-ului!
Acolo nu scrie „Discutabil=care poate fi discutat, neconvingator, indoielnic” ci „Discutabil=care poate fi discutat; neconvingator, indoielnic”
Chiar nu-ti dai seama ca-ti dai cu stangu-n dreptul? Eu tocmai asta am sustinut, ca daca iau discutabil = indoielnic atunci pot spune (e corect gramatical) „poate fi discutabil” pentru ca asta ar fi echivalent cu „poate fi indoielnic”. Daca as fi luat discutabil = care poate fi indoielnic, atunci ar fi fost pleonastic sa spun „poate fi discutabil” pentru ca ar fi echivalat cu „poate fi poate fi indoielnic”. Eu iti propun sa nu mai insisti ca te scufunzi. Las-o asa cum a cazut ca lumea uita repede.
Si iata inca un „hint”: contrapune formularii „Virgule in plus pot fi sanctionabile” formularea „Virgule in plus sint sanctionabile”
Draga conte, persisti in greseala.
1) aducerea in discutie, ca argument, a definitiei din DEX pt „discutabil” dovedeste neintelegerea subiectului. Asta pentru ca citesti definitia in mod gresit. Acolo nu scrie „care poate fi indoielnic”, cum incerci tu sa tragi mortul in Academiei.
Pentru „discutabil” DEX ofera 3 echivalente: a) care poate fi discutat b) neconvingator (iar nu „care poate fi neconvingator”) c)indoielnic (iar nu „care poate fi indoielnic”)
2) translatezi rationamentul gresit la „sanctionabil”, dar ajungi la concluzia (corecta, evident) ca „poate indeplini conditiile pentru a fi sanctionat” nu e gresit. Pai sigur ca nu e gresit, doar ca formularea (ta) gresita de care m-am legat eu era similara cu „poate indeplini conditiile pentru a fi sanctionabil”, ceea ce este, evident, gresit!
3) Aduci in suport argumentele total inadecvate „maleabil” si „culpabil”, care nu intaresc valoarea de adevar a sustinerii tale, si iata de ce: in timp ce pentru „sanctionabil” avem in limba romana „a sanctiona” si „a fi sanctionat”, in exemplele invocate de tine, nu avem formele „a malea” / „a fi maleat” sau „a culpa” / „a fi culpat”, care ar putea genera caracterul pleonastic al exprimarii.
Cit despre problematica folosirii virgulelor, sint perfect de acord cu ceea ce spui. Eu insumi, spre rusinea mea, sint destul de neglijent in folosirea lor, in sensul ca mai scap, din cind in cind, cite una (dar niciodata nu pun in plus). Ceea ce, insa, dovedeste cit de superficial m-ai citit, este faptul ca eu n-am abordat nicaieri problema virgulelor, asa cum s-ar putea crede, din „admonestarea” ta.
In fine, sint destul de neplacut impresionat de faptul ca, la postarea mea cit se poate de bine intentionata (caci a semnala cuiva greseala pe care „“ consideri ca – o face e, cred eu, un gest de bunavointa), inceputa cu „conte, cu tot dragul”, imi raspunzi destul de arogant si zeflemist, dar si tare suficient.
Incearca, de fata doar cu tine insuti, sa cintaresti mai serios argumentele pe care ti le-am adus, si sa nu-mi dai dreptate. Sluga!
Neintelegere da, dar de catre tine. Ti-am explicat la locul potrivit. Eu nu am sustinut in argumentatia mea ca discutabil = care poate fi indoielnic pentru ca nici nu mi-ar fi functionat argumentatia in acest caz. Am pus, din viteza, o virgula in loc de ; dar nu m-am folosit de asta ca sa argumentez pentru ca, iti repet, abia atunci ar fi fost vorba de un pleonasm. Aceeasi greseala o faci si pentru discutabil. Tocmai ca, daca definitiile ar fi fost toate cu „poate fi” atunci ai fi avut tu dreptate. Asa insa, daca exista si definitii fara „poate fi”, tocmai acestea imi dau dreptate mie.
Cand ii spui cuiva „cu tot dragul, esti un agramat” nu trebuie sa te astepti la recunostinta, mai ales cand nu ai dreptate. Aspectele gramaticale pe care am polemizat sunt atat de clare (din punctul meu de vedere) incat nu ma vei putea convinge in vecii vecilor ca „virgule in plus pot fi sanctionabile” este o greseala de exprimare si inca una catastrofala.
Pacatul Lui Mirciulica nu e ca se numeste Basescu si e frate cu Satana ci ca fiind roman get beget (spre deosebire de Kiorete care e cu un gata evreu fugit demult) nu putea gandi ca tiganii sunt suficient de inteligenti Sa Te bage la bulau cu ei in caz de….Acum singer faca ati fi Kiorete v-ati da demisia?Inainte ca sentinta definitiva alicata fratelui Sa fie gratiata?
Incredibil…ce vitejie nationalista ii cuprinde pe unii pe bloguri, prin tocsouri TV,pe holurile Parlamentului sau pur si simplu pe la colturi de camera.Creste inima in mine cand ii vad, romanii verzi ca brazii…In realitate insa, cand ii pui fata in fata cu fel de fel de gitensteini sau nulande, ori fug care-incotro tocmai la Roma sau aiurea,ori se-nmoaie subit, ori fac coada la poarta Ambasadei cu carnetelul de conspect in buzunar.
In afara de maraieli in barba si bravade pe bloguri care nu conteaza nimic, are cineva curajul sa le-o spuna direct, de la obraz ? America, go home ! Haideti,curaj !
Cu siguranta, numai Basescu are curajul acesta…e doar lider Mondial. S-a incuscrit cu mapamondu’
Atât timp cât presa e propagandă securistă, exceptând Antena 3, iar on-line-ul e virusat de actuali È™i foÈ™ti securiÈ™ti, la care se adaugă taberele politruce È™i papagalii transmițători, impresia generală ar fi că nici măcar pe la colțuri nimeni n-are nimic de spus.
Dar este evident acum că jitănÈ™tain e un biet biÈ™nițar ademenit de cătra mafia securistă să pupe È™i el o prăjitură? Doar dacă eÈ™ti ultimul vițel ai avea tupeul să răspunzi… nu.
SUA vs Rusia e un subiect de discuție impus de securiÈ™tii staliniÈ™ti din spatele jegului statului, Traian Băsescu. Chiar dacă nu există alternative, asta nu înseamnă că trebuie să luăm în seamă ce spun toți țopârlanii, fie ei români sau americani, iar jitănÈ™tain e unul dintre țăntălăii care nici meritau să fie băgați în seamă.
Când te È™tii PENAL È™i subțire de tot, merită să-ți asiguri protecții È™i imunități în fața legii, dăruindu-le stăpânilor ceea ce oricum nu-ți aparține.
DeÈ™i s-au chinuit din plin, securiÈ™tii americani n-au reuÈ™it să-l mențină pe dictatorul Mubarak în Egipt. În România È™i-au impus voința, jitănÈ™tain argumentând că la noi e miÈ™to È™i ÎNCÄ‚ nu sunt împuÈ™cați protestatarii, dar asta nu face decât să le sublinieze prostia nemărginită. AÈ™adar È™i prin urmare, să n-ar strica să-È™i mai primească È™i ei resursa umană securistă cu nepile fără scurgeri din gură.
Concluzia face parte din categoria platitudinilor pentru copii È™i am aruncat-o în greață.
Reiau pentru agramaticieni…
… n-ar strica să-È™i mai primenească È™i ei resursa umană securistă cu nepile fără scurgeri din gură.
… but, but, but… serviciile americane ie 3D… yeah… right!!!
O erata la ce ai spus AC:
nu „jitanstein” ci Frankeistein…creatura, nu creatorul…
Poziția SUA în perioada referendumului a fost o mare (È™i tristă) surpriză pentru mine. Pe vremea respectivă am oscilat între a da vina pe stupizenia interesată a ambasadorului, dar poate că, vorba ceea, adevărul era altundeva.
În ce priveÈ™te politica SUA în Europa de Est mi-e teamă ca va avea celeaÈ™i rezultate nefericite pe care le-a avut politica lui Obama în cazul statelor arabe, din Libia È™i până în Afganistan. Un mare stat, o mare putere, trădată de expertizele unor bicisnici care ăÈ™i închipuie că cunosc realitățile statelor asupra cărora extind pretenții precum niÈ™te proconsuli romani.
Pentru a reseta relațiile noastre cu americanii ne-ar trebui ceva naționalism din partea noastră È™i ceva empatie din partea americană. Dar mai întâi să ne schimbăm pe noi înÈ™ine È™i felul nostru de a ne raporta la ceilalți. Din genunchi nu poți vedea bine stelele, nici măcar pe acelea de pe steagul SUA.
Daca n-ar fi fost greselile de limba romana, naivitatea d-lui Zlati m-ar fi impresionat pina la lacrimi. Oricum, e un om inca tinar si mai are timp sa puna mina pe carte …
Daca le resetam la fel ca si relatia Antonescu vs PPE mai bine lipsa,sa nu ajungem sa-l regretam pe Basescu la Cotroceni daca va veni Antonescu acolo,sa nu devenim si mai umili ca inainte.Capacitatea lui Antonescu de a se rasuci la 180 grade este una fara egal in ultimii ani.Ajutat si de incurajarile cozilor sale de topor.
Conte, de un leu speranta!
Nu americanii au nevoie de noi ci noi avem nevoie de americani.În situație aproape similară swunt Polonia È™i fosta Cehoslovacie,trădate de atâtea ori de europenii cei foarte democratici.În plus,România are È™i două probleme spinoase:problema Ungurilor care vor autonomie È™i problema teritoriilor din Est.Pentru satisfacerea acestor aspirații naționale trebuie să plătim cumva(Irak,Afganistan,avioane,gaze de È™ist,etc);au plătit È™i germanii când a fost cu unificarea dar ei aveau bani,noi suntem săraci È™i vrem să obținem ceva gratis sau cu cheltuieli minime.Dar ceva-ceva trebuie să plătim,mai ales ruÈ™ilor,dar È™i restului UE(Anglia,Franța,poate Germania,poate Olanda,poate È™i Ucrainei…).AÈ™a că,deocamdată,nu prea avem ce face,trebuie să „facem mumos” la toți,poate avem iarăÈ™i noroc să intre cărțile câÈ™tigătoare.Și aÈ™a nu prea avem ce face,măcar jucăm È™i noi la cacealma….ca jucătorii cei fără bani care speră să dea marea lovitură.
Hai sa jucam un joc: spune tu cite o chestie cu care ne-au ajutat americanii, si eu iti spun, pentru fiecare, cite doua cu care i-am ajutat noi. Dar daca pierzi, recunosti ca esti basist?
SUA ne-au ajutat să intrăm în NATO(când au vrut ei,prima dată s-a opus Clinton și ne-a susținut Chirac…);iar dacă nu eram în NATO nu eram nici în UE.Acum recunoști că ești băSSist dement?…
Stimatul conte se gaseste prada unei ditamai disonante cognitive.In plin zbucium launtric, dl conte , dupa ce mai intai ii besteleste strasnic pe americani pentru atitudinea de patroni discretionari asupra bietilor romani, ajunge intr-un final apoteotic sa-i roage chiar pe ei, pe americani:
„Vreți credibilitate pentru declarațiile voastre pline de emfază privind apărarea justiției? Cereți-i lui Traian Băsescu să demisioneze și să se supună deîndată rigorilor acesteia.Å¢inându-l în brațe după tot acest scandal în care știți mai bine decât noi cât este de implicat, nu faceți altceva decât să pierdeți în continuare încrederea și simpatia românilor.”
Adicatelea, pe dl conte nu-l deranjeaza de fapt patronajul american, pe care, la o adica l-ar recunoaste, chiar l-ar invoca, cu o conditie, insa : sensul actiunii americane sa-i convina dsale.Simplu si pragmatic, nu inteleg de ce mai e nevoie de atatea sforaieli inalt principiale.
PS: Invocarea episodului polonez, dincolo de superficialitate si lipsa oricarui exercitiu critic de punere in context, denota doar o induiusatoare goana dupa argumente facile.In lipsa argumentelor serioase, desigur.
PPS: Oare cand avertizeaza ambasada SUA din Romania, care in mod sigur e numai ochi si urechi la solicitarile contilor autohtoni, ca pierde „increderea si simpatia romanilor”, oare in numele cator romani isi inchipuie CSG ca graieste ? 1000 ? 500000 ? 7,4 milioane ? Toata suflarea romaneasca ? I-o fi numarat oare ?
Contele are dreptate: numarul „fanilor” americanilor scade, in Romania (si nu numai) pe zi ce trece. Si asta fiindca „sensul actiunilor americanilor”, cum spui tu, contravine optiunii a circa 80% din votantii romani de la referendum, adica a unei uriase majoritati. Asta dovedeste dispret si aroganta, nejustificate de nimic si foarte neprofitabile, pe termen lung.
Sigur, vor ramine pupincuristii de profesie si vocatie, sa inalte ode si sa puna ventuze calde si umede, dar glasurile lor vor fi tot mai putine si vor cinta tot mai fals.
Luminate conte, decizia mentinerii Lui Kiorete pe scaunul coloniei Romania venea cand ei pregateau lovotura de stat din Ucraina…..in plus ordinarii de Codlea si Melescanu, cu apucaturile lor securisto-comuniste au raportat superiorilor lor de la Vila Dante ca in Ro s-a fraudat masiv….americanii si-au day seama de greseala de a Isi Pune in cap 7.4 milioane de cetateni nemultumiti pe bune de abia la reactia unanima pe toate blogirile, forumurile si FB referitoare la mobilizarea ptr razboi.Daca CIA stia ca cei 7.4 milioane din 9 sunt nemultumiti pe bune de Betivul Kior 100% Il schimbau….acum CIA stie ca securistii Romani sunt cu 5fete si la o adica schimba steagul…veti vedea la anul schimbari pe la servicii Mai ales in esaloane 2-3-4
subînțelese, nu subânțelese… mai lipsesc și niște virgule, dar să nu ne luăm de la atâta lucru…
Inteleg ca te-a suparat rau de tot fondul daca te legi (si inca atat de subtire) de forma. Am corectat i-ul (multumesc de atentionare) dar cu virgulele nu m-ai convins. Virgule in plus pot fi sanctionabile; cele in minus insa… e discutabil (a se vedea la Faulkner si la multi, multi altii…)
Conte, cu tot dragul, cum ar spune un umflat antipatic mie, corectindu-te, ai comis-o din nou: exprimarea „Virgule in plus pot fi sanctionabile” este catastrofala!!
Sanctionabil = care poate fi sanctionat!!
Nu ca n-ai sti! Dimpotriva, am o parere excelenta despre felul in care „minuiesti” limba romana; tuturor ni se mai intimpla sa mai gresim: din graba, din oboseala, din neatentie. Important e sa ne straduim sa corectam.
M-am agatat de „maruntisul” asta fiindca am observat ca e o greseala surprinzator de frecventa, la case surprinzator de mari
Discutabil=care poate fi discutat, neconvingator, indoielnic (DEX)
Daca pot spune „poate fi indoielnic”, pot spune si „poate fi discutabil” fara sa fie pleonasm.
La fel cu sanctionabil. El are si sensul „care indeplineste conditiile pentru a fi sanctionat”. A spune „poate indeplini conditiile pentru a fi sanctionat” nu e gresit.
Sa mai invoc si exemplul „maleabil”? Este gresit sa spun: „poate fi maleabil” in sensul de „poate fi docil”? Sau „culpabil”? El se apropie si mai mult de „sanctionabil”. E gresit spus „poate fi culpabil” (adica „poate fi vinovat”?
Ceea ce se pare ca nu ai inteles (din prea mult zel „gramatologic”) este ca sanctionabilitatea virgulelor in plus sau in minus este doar in cateva cazuri matematic incriminabila. In rest, mai ales acolo unde este vorba si de putina literatura, virgulele tin de stil, de cadenta descriptiva …, in fine…! Regret, asadar, ca te dezamagesc intr-o problema in care credeai ca ai facut marea descoperire a vietii, ca ii poti ciupi superior de obraz pe aceia de la „case surprinzator de mari” care fac „surprinzator de frecvent” aceasta greseala „catastrofala”.
Poti sa te linistesti, in cazul meu nu e nicio greseala. Am incercat doar sa contrapun intr-o forma mai sugestiva gravitatea excesului de virgule gravitatii lipsei de virgule.
Ma „agat” si eu cu o intrebare, Conte: referendumul nu a avut loc in 2012, parca?
Parca da!
@Conte
SUA nu va face nimic din ce spui. Nu au schimbat de atitudine nici dupa ce s-au facut publice desele „dute-vino” ale presedintelui la ambasada in cazul primei tentative de suspendare.
Mai rau au pus un student aflat in practica la ambasada SUA sa faca „analizele” pt departamentul de stat pe care numai persoane bine cunoscatoare ale mediului local ar fi trebuit sa le faca.
Nu au facut nimic altceva nici macar cand proprii lor specialisti de la ambasada ii notificau pe problemele de „imagine” pe care SUA le avea in urma accidentului lui Teo Peter. Si asta era „inainte” de aberatiile prezidentiale.
Nu au facut si nu fac nimica pt ca in orice caz la noi „merge si asa”. Faptul ca suntem atat de aproape de rusi si pozitia incomoda de mica tara pe care o detinem cu toate tarele asa zisei noastre „tranzitii” ii face sa nu ii intereseze deloc daca majoritar ne enervam pe ei sau nu.
Faceai referinta mai sus la costurile uriase de a detine baze, etc local. Trebuie insa vazut ca nici mavar TVA nu platesc pt ca ne-au impus asta inaintea lui basescu prin asa zise „tratate”. Asa cum o fac cu o gramada de tari mici care nu pot face „joc de glezne”.
Cinste tie, Serenissime. Ne-am caftit noi, dar nu fac rabat de la a-ti mai spune inca o data: respect!
Subscriu fara rezerve! Stima!!