Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

 

(Comentariu postat la editorialul lui Mircea Vasilescu din Dilema Veche intitulat „Rezistentii prin cultura” editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/rezisten-ii-cultura)

 

Nu-l cunosc pe domnul Mircea Vasilescu altfel decât prin articolele sale din Dilema Veche și Adevărul. Îmi pare o persoană calmă, analitică, disciplinată, ceea ce, într-o societate haotică precum cea românească de astăzi, ar trebui să dea curaj.

Să vedem insă cui ar trebui să dea curaj și cui dă în realitate curaj publicistica domniei sale, un intelectual umanist de vremuri grele.

 

Ar trebui să dea curaj acelora dintre cititori care au nevoie de repere și confirmări, într-o societate malformată, pe care nu o mai înțeleg și care îi respinge. Printre aceștia aș identifica tineri sau mai pârguiți absolvenți de litere și de arte, dar și parte a intelectualității tehnice și medicale, fără instincte lucrative, care totuși ar dori să-și savureze idealismul altfel decât pe burta goală, rupți în coate și cu ziua de mâine ca o amenințare.

Să luăm miile de profesori de română și limbi străine sau sutele de actori sau plasticieni, sau încă destuii medici ce nu se pot dezrădăcina, care au căzut recent victimă concedierilor fără noimă, care s-au trezit dintr-odata niște simple numere golite de statut uman în măsurile urzite statistic ale recentei „reforme” propusă de guvern. Privind în jur, aceștia constată ceea ce constatăm și noi, dar mult mai intens din pricina dramei lor personale și anume: trăiesc într-o societate în care nu mai există nici cel mai mic respect pentru valoare, pentru calitate, pentru educație, pentru onoare. Ce să facă? Să se adapteze, adică să se pervertească?

La astfel de întrebări caută răspunsuri încurajatoare citind presa cultă gen Dilema Veche. Le dă domnul Vasilescu, prin temele abordate în articolele sale și prin orientarea imprimată ziarului, vreun semn încurajator acestor oameni?  Poate doar prin faptul că le demonstrează că o publicație cu un astfel de profil încă supraviețuiește. Prin ce alchimii, însă, aflăm atunci când descoperim cui dă ea curaj în realitate.

 

Dilema Veche dă curaj, de exemplu, lui Sever Voinescu, cel cu votul discutabil din Parlament. Probabil că, referindu-mă critic la acest nume, mi-am exclus deja comentariul de la publicare. Mi s-a mai intâmplat asta de vreo două ori, comisia de cenzori formată din și condusă de domnul Vasilescu fiind neînduplecată când vine vorba de apărarea imaginii acestui politician. Iată una dintre alchimiile de supraviețuire : renunțăm la Șerban Foarță, care are « prințipuri » dar nu e diplomat (și nici « bazat »), pentru a-l păstra pe Sever Voinescu care doar declară « prințipuri », fără a le respecta, dar, în schimb, este colorat politic în armonie cu toamna vremilor.

Dilema Veche mai dă curaj, cum se vede și în articolul de azi al domnului Vasilescu, intelectualilor de brend prezidențial Liiceanu și Cărtărescu. Nu pot, la o analiză onestă pe text, să nu apreciez argumentarea închegată și bine ancorată istoric a autorului, deși evident unidirecțională. De altfel, pe domnul Liiceanu îl citesc, îl apreciez ca scriitor și chiar l-am apărat recent (și, până la un anumit moment, singular) de atacul intempestiv al lui Dinu Patriciu.

 

Întrebarea mea către domnul Vasilescu este însă următoarea: i se pare un semn de normalitate etică orientarea revistei pe care o conduce spre unul dintre polii politici ai României actuale, Românie sfâșiată în două ca în anii „˜90 ? Și dacă o astfel de orientare se acceptă ca fatalitate, consideră că baricada justă, specifică intelectualității progresiste dintr-o țară civilizată, este cea a puterii ? Mai ales în vremuri de restriște ?

 

Cât ar părea de subversiv, voi îndrăzni să afirm că și astăzi, ca pe vremea regimului Ceaușescu, rezistența prin cultură ar trebui reinventată ca terapie de urgență și ca formă de supraviețuire națională. Ce ne facem însă că mulți dintre intelectualii noștri proeminenți, de la care ar trebui să primim medicația spirituală adecvată, au optat să se ajute pe ei și pe cei care ne oprimă, în loc de a ne ajuta pe noi, oprimații, să rezistăm. Măcar prin cultură.

 

Contele de Saint GermainEditorialul de joiPolemicecartarescu,Dilema Veche,Liiceanu,Mircea Vasilescu,rezistenta prin cultura,Sever Voinescu  (Comentariu postat la editorialul lui Mircea Vasilescu din Dilema Veche intitulat 'Rezistentii prin cultura' editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/rezisten-ii-cultura)   Nu-l cunosc pe domnul Mircea Vasilescu altfel decât prin articolele sale din Dilema Veche și Adevărul. Îmi pare o persoană calmă, analitică, disciplinată, ceea ce, într-o societate haotică...Blog politic si polemic