Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Singura presă care mă interesează în acest moment este cea în care scriu flașnetarii portocalii. Nu caut știri, le-am primit din plin, aseară și azi-noapte, de la televiziunile de profil; caut forme de reacție la înfrângere. Se zice că acestea dau măsura adevărată a caracterului.

Încep cu EVZ. Mă atrage irezistibil zâmbetul de băiat bun al lui Mircea Mihăieș, zâmbet tras ca un ciorap de camuflaj peste colcăiala din capul unui spărgător de bancomate. Repede la lectură. Dezamăgire. De fapt, confirmare. Nimic despre alegeri. I-ar fi fost și greu să scrie o pagină despre ceva desfășurat cu o zi în urmă. Nu este nici genul spontan, nici genul preocupat să comenteze ce-i interesează pe oameni. El are insomniile proprii: cu demiterile pe care le face Ponta, în cercuri ce par a se apropia tot mai mult de sinecura lui de la ICR. Totuși, constat o domolire a delirului vituperant cu care ne obișnuise. Să fie vorba de medicamente luate la timp sau „¦ instinctul de conservare ca sedativ?

Ion Cristoiu, insă, cu baioneta spre actualitate. Citat din emisiunea de la B1TV: „žSă vorbesc despre cel pe care l-am votat È™i l-am susținut, È™i anume NicuÈ™or Dan. După părerea mea, evenimentul acestor alegeri îl reprezintă scorul lui NicuÈ™or Dan”. Sorcova – vesela”¦ Omul nu se dezminte: pe sistemul „găina care a născut pui vii”, inventează o bizarerie doar pentru a ieși din rând, pentru a fi altfel, eventual paradoxal. Dacă despre-ai lui nici imaginația nu-l mai ajută să găsească o ispravă de bine pe care s-o relateze, măcar să fie util născocind evenimente cu nume proprii. Tertipuri de bucătar căruia i s-a terminat carnea și-și trece prin mașina de tocat cârpa de șters vase cu monograma și urmele de ruj ale iubitei.

Trec pe România Liberă. Lene sau resemnare? Printre editoriale nimic despre ultimele 24 de ore. Aceeași minunată peltea a lui Dan Cristian Turturică servită încă de vineri ca o formă de pedepsire a diabeticilor, în care singurul lucru de remarcat este acela că, după ce l-am ciufulit nițel pentru „morganatica” lui înțelegere a limbii române, și-a corectat textul înlocuind „morganatica autostradă suspendată” cu „fantomatica autostradă suspendată”. Evident însă că, fiind domnia sa un mare deontolog, nu mi-a publicat pe forumul articolului comentariul în care îi serveam, pe gratis, bomboana mentolată.

În fine, Adevărul. De un comic involuntar irezistibil, Grigore Cartianu are și el o ambiție de bărzăune care tot survolează, la joasă altitudine, armăsari, crezând că asta înseamnă echitație: încearcă să se mai bage o dată în seamă cu cineva din altă categorie de greutate, azi Mihai Gâdea. Ca și cum s-ar fi terminat toate subiectele cu adevărat importante (când acestea tocmai se succed de la oră la oră), domnul Cartianu scoate de la naftalină incidentul minor cu pana de curent din timpul unei emisiuni a lui Mihai Gâdea și-l folosește drept pretext pentru o flatulație cu sonorul la maximum. Îl tot privesc pe băiatul ăsta tocmai bun de distribuit într-un film mut despre reprimarea răscoalei de la 1907 și parcă descopăr în el o voluptate în progres de a-și pune la întrecere mutra cu frumusețea interioară. Mă întreb ce rol îi rezervă Dinu Patriciu pentru viitoarea superproducție la care lucrează: Falimentatorul?!

După cum vedeți, intelectualii lui Băsescu și epigonii lor își manifestă mai nou inteligența după modelul celui pe care-l urmează: tăcând adânc despre realitățile prezentului, tăcând cu deosebită combativitate și nebunesc curaj. Nu pot să fac mai mult pentru ei decât să apelez la înțelepciunea populară pentru a le livra sfatul următor: scuipați-vă în sân, poate vă revin graiul și mintea de pe urmă.

Contele de Saint GermainEditorialeAdevarul,Dan Cristian Turturica,Dinu Patriciu,EVZ,Falimentatorul,Grigore Cartianu,ICR,Ion Cristoiu,Mihai Gadea,Mircea Mihaies,Nicusor Dan,Ponta,Romania LiberaSingura presă care mă interesează în acest moment este cea în care scriu flașnetarii portocalii. Nu caut știri, le-am primit din plin, aseară și azi-noapte, de la televiziunile de profil; caut forme de reacție la înfrângere. Se zice că acestea dau măsura adevărată a caracterului. Încep cu EVZ. Mă atrage...Blog politic si polemic