Replica doamnei Zoe Petre
Intr-un comentariu pe care il posteaza astazi pe blogul sau, doamna Zoe Petre imi daruieste doua alese bucurii:
a) ii da un raspuns binemeritat si pe masura accesoriului Mircea Mihaies;
b) face o trimitere magulitoare la articolul meu de azi „Mihaies si vulpea turbata”.
Va invit sa cititi mai jos acest comentariu al doamnei Zoe Petre. Titlul „Doamna si vagabondul” imi apartine.
Doamna si vagabondul
Constat cu destulă satisfacție că interviurile mele de la finele săptămînii trecute au lovit din plin în Agentul Portocaliu, de vreme ce agenții Agentului s-au năpustit – mai întîi în postările la RL È™i 22, acum È™i prin textul, de o eleganță plusquam hunica, să zic aÈ™a, al dlui MihăieÈ™ din Evenimentul Zilei de azi. Èšin să-i mulțumesc È™i pe această cale Contelui de Saint Germain, care îÈ™i manifestă public dezacordul cu dl. MihăieÈ™ pe blogul d-sale, https://www.conteledesaintgermain.ro/.
Las de-o parte epitetele ornante pe care le foloseÈ™te în exces textul cam rococo al dlui MihăieÈ™, ca È™i aluziile, la fel de delicate, la înfățiÈ™area subsemnatei, È™i mă bucur că autorul se citează pe sine pentru o cugetare despre morală È™i politică pe care mi-o atribuie, fiindcă pe mine, care nu am spus niciodată ce pretinde dl. MihăieÈ™, nu m-ar fi putut cita, ci doar plastografia. Regret de altfel că nu am citit în 1998 articolul d-sale Zoia Mare, pe care se pare că mi-l dedica cu sfîntă indignare. Probabil că nu am avut timp, aÈ™a că presupunerea că mi-ar fi odios pentru acel text este falsă. Îmi este odios prin mediocra È™i zăcaÈ™a sa obsesie anti-Constantinescu.
Acum sînt ceva mai liberă decât atunci, aÈ™a că am citit „Blazonul” d-sale. Dl. MihăieÈ™ îmi face onoarea de a aminti cititorilor săi numele È™i notorietatea a patru din cei È™ase academicieni din familie – tatăl meu, Em. Condurachi, È™i unchii mei, Const. Daicoviciu, Tudor Bugnariu È™i Gr. C. Moisil – de pe urma cărora aÈ™ fi profitat în proporții „imaginabile”. Dl. MihăieÈ™ se putea de mult prinde într-o horă a Unirii cu Vadim È™i cu toți ceilalți acuzatori publici ai lui Vladimir Tismăneanu, de pildă, È™i ei obsedați, ca È™i dl. MihăieÈ™, de „demascarea” părinților pentru înfiera pe cîte cineva nu doar ca el însuÈ™i, ci È™i ca fiică sau fiu: nu È™tiu ce mai aÈ™teaptă, È™i „România Mare” plăteÈ™te încă destul de bine.
Am profitat de proximitatea celor patru savanți citați de dl. MihăieÈ™, recunosc. Am profitat din plin: imaginați-vă la ce modèle intelectuale, la ce biblioteci, la ce colocvii È™tiințifice informale am avut acces liber, din copilărie È™i pînă la vîrsta adultă; închipuiți-vă È™i cu ce încordare neîncetată trebuia să mă mobilizez pentru a-i face să-mi recunoască È™i mie inteligența È™i cultura, ca să nu le fie inconfortabilă prezența mea! Fără ei, într-adevăr – fără privirea lor critică È™i tandră, fără formidabila miză pe care mi-au oferit-o fără măcar să se gîndească la asta – nu aÈ™ fi fost cine sînt. AÈ™a că nu-mi pare rău că dl MihăieÈ™ îi invocă azi, de dincolo de Acheron È™i de Styx. Îmi pare însă sincer rău că o face împroÈ™cînd cu un zaț greu, de mărunt veleitar de provincie, ros de toate invidiile È™i de toate complexele în fața acestor seniori ai culturii trecuți la cele veÈ™nice.
În ce mă priveÈ™te, simt că am întinerit subit: nu credeam că, la 70 de ani împliniți, mai am nevoie de rubedenii ca să fiu înjurată. Dar acest puseu securistic al Martorilor lui Băsescu îmi dovedeÈ™te, cum scriam la începutul prezentului text, că am lovit destul de eficace scriind că nu văd nici o diferență între alianța PNL-PC de azi È™i coaliția PD-PSD din 2009, ori Alianța PNL-PD din 2004 – cînd liberalii (conduÈ™i, e drept, de Stolojan) se aliau cu partidul lui Băsescu-Anvers, care abia ce fuzionase cu PNR-Măgureanu. Partea cu Măgureanu a dispărut, dar – negustori cinstiți – Agenții Portocalii au ținut totuÈ™i să mi-o plătească.
Comentarii prin Facebook:
mulțumesc din nou! ZP
Si eu va multumesc. Cu voia dumneavoastra (sper) va voi adauga linkul la lista mea de favoriti.