Scorul acestui articol
[Total: 2 voturi. Media: 5]

Am intrat azi pentru prima oară pe blogul lui Mihai Bendeac, provocat de  referirea de aseară a lui Mircea Badea. Voiam să citesc eu, negru pe alb, fraza în care Bendeac zicea că o să-l voteze pe Băsescu.

Cum se-ntâmplă însă adesea, una cauți, alta afli.  Căutam o mărturie despre o revelație, am aflat încă un actor căruia arta sa nu îi mai ajunge să-și exprime preaplinul.

Zic „încă un actor” pentru că, de mai multă vreme, mă irită un fenomen: figuri recunoscute și iubite ale scenei românești simt nevoia să sară dintre ramele tablourilor de eroi  care ne-au sedus și să ni se propună într-o nouă postură, aceea de gânditori profunzi, de scriitori originali, deraind astfel penibil spre teritorii care nu-i avantajează.

În afară de Emil Bota și Dan Puric nu rețin alte excepții de la această constatare.

Mihai Bendeac este un actor talentat. Mi-a plăcut foarte mult in „Mondenii” și mai puțin mult, dar încă acceptabil, în „În puii mei”. Diferența de concepție între cele două tipuri de spectacol  a arătat mai degrabă grandomanie și apetit egocentric decât un  plus valoric pe măsura noului buget.

I-am citit postarea cu pricina (datată, culmea, 14 septembrie 2011) și, cu oarecare efort, postarea de azi, „Mihai despre Mircea Badea”. Îi dau un sfat, deși sunt convins că unui limbut știrb geaba îi recomanzi tăcerea (sau dentistul):

Dragă Mihai Bendeac,

Multă vremea te-am văzut ca pe un nou Constantin Tănase al românilor, deși exprimările tale artistice păreau mai curând inspirate din Benny Hill. Nu voi intra în amănunte dar ce avea Tănase aparte și speram să regăsesc și la tine cu timpul era, dacă nu sună prea pompos,  o combativitate civică dusă chiar până la sacrificiu personal. Ce constat acum: precum multe persoane angajate cu entuziasm într-un proiect personal, și tu pari a uita de drama socială din jur și pari a fi deranjat de zgomotul ambiental al contestării actualei puteri. Ai vrea liniște, nu bruiaj protestatar, ai vrea atmosferă propice creării spectacolelor tale, nu crispare politică partizană.  După părerea mea motivările tale de pe blog sunt puerile, stângaci scrise și, pe deasupra, mai au la bază și un imens egoism pe care încerci să-l deghizezi în gândire echilibrată,obiectivă, echidistantă. Și acum sfatul promis: mulțumește-te să te exprimi prin arta ta, prin harul care te-a scos din anonimat. Renunță la scris, la tentația de a te crede de anvergură renascentistă.  Altfel, ce faci bun pe-o parte ruinezi pe partea cealaltă.

Cât despre recomandarea pe care i-o faci lui Mircea Badea de a comuta de pe știri pe muzică, este tot atât de cinică, indecentă și descalificantă ca si cum ai recomanda unei persoane îndoliate să vină să se relaxeze la spectacolele tale.

Crede-mă, există și lucruri mai importante decât cele pe care le faci tu, cerându-ne nouă liniște.

Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,Constantin Tanase,Dan Puric,Emil Bota,In puii mei,Mihai Bendeac,Mircea Badea,mondeniiAm intrat azi pentru prima oară pe blogul lui Mihai Bendeac, provocat de  referirea de aseară a lui Mircea Badea. Voiam să citesc eu, negru pe alb, fraza în care Bendeac zicea că o să-l voteze pe Băsescu. Cum se-ntâmplă însă adesea, una cauți, alta afli.  Căutam o mărturie despre...Blog politic si polemic