Prețul schimbărilor cu orice preț
Â
Suntem o țară paralizată de inerții. De inerții statice, nu dinamice. Adică nu ne putem urni din mentalitățile comunistoide de a trata națiunea ca pe o turmă de imbecili.
De la revoluție încoace nu ni se vorbește decât despre nevoia de reformă. Schimbare, înnoire cu orice preț. Și am văzut ce înseamnă, adesea, acest „cu orice preț”: un preț exagerat, care, de multe ori, nu merită.
Să-i înlocuim pe ceaușiști și securiști! Perfect! Orice om normal la cap È™i-ar fi dorit asta. Dar cu cine?
Și aici a intrat în funcțiune, pentru prima oară după revoluție,  „žschema”. Erau primele luni ale înnoitorului an 1990. Pe străzi se striga „žPunctul 8 de la TimiÈ™oara”, „žfără nomenclaturiÈ™ti”, „žlustrație”. Dar de undeva, din grotele unde se chirciseră de furia poporului, au ieÈ™it la treabă manipulatorii de profesie È™i au început să È™uiere, fără chip, ca vocea unui sfat al înțelepților:
„žNu contează cu cine îi înlocuim! Important e să-i înlocuim. Oricine ar veni în locul lor nu poate fi mai rău decât înainte”. Astfel, sub pretextul nevoii de urgență, au reuÈ™it să impună renunțarea la criterii.
Așa i-am acceptat pe Iliescu, Bârlădeanu, Marțian, Brucan, Băsescu. Eșalonul doi al răului de care încercasem să ne descotorosim.
Spre ce au condus aceștia țara? Cumva spre meritocrație? Cumva spre onoare, patriotism, bunăstare? Spre recâÈ™tigarea demnității naționale?
Unde suntem azi, în anul de grație 2016?
Să privim o clipă fructele arborelui nostru conducător, aflate pe una dintre cele mai viguroase ramuri ale puterii actuale din România: justiția.
Laura Kovesi „“ fiica celui mai longeviv procuror șef comunist, Ioan Lascu;
Livia Stanciu „“ fost procuror ceaușist;
Monica Macovei „“ fost procuror ceaușist, fiica nomenclaturistului comunist Vasile Gherghescu, decorat de Nicolae Ceaușescu în decembrie 1971 cu Ordinul Steaua RSR, alături de marii securiști Iulian Vlad și Nicolae Pleșiță;
Raluca Prună „“ Minstrul Justiției, fiica fostului ofițer MAEÂ ceaușist, Vasile Prună, demascat de Mircea Răceanu ca securist ce a făcut poliție politică.
Să continui?
Au trecut 8 luni de la tragedia de la Colectiv. În fața unei lovituri atât de brutale È™i nedrepte bucureÈ™tenii au ieÈ™it în stradă în primul rând dintr-o solidaritate generică. Aveau nevoia să-È™i demonstreze că nu sunt chiar atât de neputincioÈ™i în fața sorții. Un vinovat trebuia să existe È™i, după două zile de protest curat, acesta a fost identificat È™i numit: clasa politică, peste măsură de coruptă. S-a cerut primenirea ei din temelii.
Excelent prilej pentru oculții din subterane de a recidiva. De a murdări È™i confisca, prin aceleaÈ™i manipulări ca în 1990, protestul popular spontan. De a scoate din nou la produs „žschema”. Cu cele două caracteristici câÈ™tigătoare ale ei, decurgând una din cealaltă: urgența schimbării È™i lipsa timpului de a impune criterii. A apărut astfel, peste noapte, „žguvernul de tehnocrați”.  Ca È™i când ar fi fost o emanație a străzii, o întruchipare a voinței populare.
În realitate, nimic din ceea ce ar fi însemnat o selecție riguroasă, întru binele comun al țării, nu s-a produs. Diverse grupuri de interese, pilotate de servicii secrete sau de ONG-uri dubioase cu comandă prin satelit, È™i-au propus clientela. Cu singurul scop de a avea reprezentanți cât mai obedienți (nicidecum valoroÈ™i, dacă ne gândim la dărăpănata doamnă Guseth înlocuită în extremis de revărsata doamnă Prună) la masa raptului național.
Voința poporului? Pretext!
Interesul național? Marotă!
Chiar să fie întâmplător faptul că fosta rețea de procurori È™i nomenclaturiÈ™ti ceauÈ™iÈ™ti îÈ™i dă întâlnire azi, la vârful țării, prin aceste progenituri cinice care par mai degrabă a îndeplini misiuni cazone, de comando, decât planuri de guvernare competentă?
Èšara asta, din păcate, nu a încetat după 1989 să fie terenul de joacă È™i de experimente antipopulare ale găÈ™tilor de oprimatori comuniÈ™ti È™i securiÈ™ti ce rezistă istoriei mai ceva decât buruienile la grindină.
Schimbare da, dar cu criterii! Nu la repezeală, nu cu orice preț È™i nu cu oricine. Mai ales nu cu vlăstare de „žfoÈ™ti”.
Pentru că altfel vom rămâne tot ruÈ™inea Europei, tot cobaiul Americii, tot învinsa penibilă a Albaniei.
Apropo de meciul cu Albania: vă mai amintiți cum a fost „žales” actualul preÈ™edinte al FRF?
Încă un exemplu, dacă mai era nevoie, despre cum e înțeleasă È™i practicată „žschimbarea” în România.
Și unde duce, mai devreme sau mai târziu.
P.S. Amicilor care se vor grăbi să mă acuze că aÈ™ avea nostalgia unui Mircea Sandu sau Mitică Dragomir le spun doar atât: n-ați înțeles nimic!
https://www.conteledesaintgermain.ro/pretul-schimbarilor-cu-orice-pret/22-06-2016EditorialeBarladeanu,Basescu,Brucan,Cristina Gusth,FRF,Iliescu,infrangerea cu Albania,Ioan Lascu,Laura Kovesi,Livia Stanciu,lustratie,Marțian,Mircea Raceanu,Mircea Sandu,Mitica DragomirPunctul 10 de la Timisoara,Monica Macovei,Nicolae CeauÅŸescu,Ordinul Steaua RSR,Raluca Pruna,tragedia de la Colectiv,Vasile Gherghescu,Vasile Pruna Suntem o țară paralizată de inerții. De inerții statice, nu dinamice. Adică nu ne putem urni din mentalitățile comunistoide de a trata națiunea ca pe o turmă de imbecili. De la revoluție încoace nu ni se vorbește decât despre nevoia de reformă. Schimbare, înnoire cu orice preț. Și am văzut...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Cateodata nu ma regasesc deloc pe blogul asta. Suna a o intrunire a UKIP la o bere, doar ca in centrul Bucurestiului si nu al Londrei. Strainii si agenturili sunt de vina si daca nu ar exista ar trebui inventate. Aceleasi epitete le aud: „trepadusii de Bruxelles”, „colonie”, si altele asemenea. UK macar a ales sa ia taurul de coarne si sa transforme smiorcaitul la televizor intr-un referendum: pretul schimbarii cu orice pret ramane a fi calculat in anii ce vor urma.
Exista insa o raza de lumina pentru bocitorii de profesie. Daca UK pleaca Franta si Germania dau semnale serioase ca vor un club mult mai restrictiv: teritoriile pe care le avea Charlemagne si atat. Daca nu-i vrem noi pe trepadusii de Bruxelles e una, daca nu ne vrea Bruxellul e insa putin diferit, s-ar putea sa se lase cu consecinte, nu doar tanguieli.
Intelegerea din 2004 suna cam asa: Romania isi desface piata produselor europene si respecta regulile Buxellului si castiga in schimb libera circulatie. Intelegerea era un drum cu doua sensuri bineinteles, dar nu se astepta nimeni sa invadeze produsele romanesti pietele europene nici sa imigreze in masa francezii la Bucuresti. A fost o intelegere dorita mai mult de Romania decat de restul UE, nu a fost nevoie de nici o forta oculta care s-o impuna. Dar se pare ca nu mai e de actualitate.
Cine crede cu adevarat ca Romania e o colonie, ca este folosita pe post de hartie igienica de Bruxelles si Washington nu are decat un lucru de facut : sa infiinteze si/sau sa sustina un partid care sa ceara precum UKIP iesirea din UE ca sa ne eliberam de Bruxelles, si din NATO ca sa ne eliberam de Washington. Daca nu o face inseamna ca e ipocrit.
Bon… e drept că unii băÈ™isti-neosecuriÈ™ti nu se regăsesc pe blogul ăsta… È™i sunt tot mai mulți în ultimul timp. Normal, nu e profilul lor, e doar ținta! Ä‚È™tia baga permanent strâmbe de genul „voi ați vrut să fiți regulați de ue È™i nato deci mucles!”, „sunteți săraci pentru că vă mâncați între voi”, „nu v-a invitat nimeni în Europa” È™i alte astfel de platitudini voit demobilizatoare È™i pregătite în prealabil în laboratorele marca Soros. AÈ™ vrea să vă întreb, totuÈ™i, ce vă ține legați de blogula ăsta? Sau dacă e ordin, cu placere?
Noi suntem un grup care ne regasim aici în proporție de 100%, de mult timp, È™i îi mirosim pe cei alde tine de la distanță. Cere-i comandantului tău să te mute pe alt obiectiv, că pe ăsta ai fost deconspirat È™i râd recruții de tine! Hehehe! Garfield, motanu de pe acoperiÈ™
Motane, nu cred,
Poate ma insel dar cred ca ma regasesc in modul de a gandi al detinatorului blogului la fel de mult ca tine. Poate chiar mai mult. Nu erai tu cel care copiase platitudinile lui Cristoiu ca „demonstratie” a hotiilor de la alegerea lui Johannis ? „Complexe de barbati mici ai citit” ?
Indiferent ce ai spune tu sau altii pe blogul asta, daca chiar simtiti ca e asa de rau in UE ar trebui sa aveti sange in instalatie sa faceti un partid care sa militeze pentru iesirea din UE. Nici PSD, nici vreun alt partid de azi nu doreste asta, foloseste UE doar ca sa aiba pe cine da vina pentru propriile greseli.
Te demobilizez eu motane ? Din contra, te incurajez sa nu te mai bocesti ca o precupeata si sa faci ceva, daca crezi cu adevarat ca UE e problema.
Tocmai pentru că România este o colonie nu ai cum sa initiezi… nimic. În trei secunde sistemul securist de face albie de porci, violator în serie, ahtiat după rățuÈ™te mici È™i… s-a terminat partidul. 😀
UK poate da tonul, restul devine domino. N-o face UK, o va face Podemos in Spania. Italienii concureaza si ei. Securistii ceausisti integrati in securismul european, iar s-au lipit de castigatori la spartul… târgului.
Acolo, in compartimentul Radu” nu se fac exercitii de logica? Sau, ca de obicei, va limitati la lectia sofismului. Si daca nu te regasesti pe blogul asta, de ce te chinui? Esti masochist, sau comentariile negative iti maresc diurna? Elementar: daca nu te simti binevenit, sau nu intelegi sensul discutiei, nu te baga in vorba. Mai degraba incerci sa tii locul ocupat pentru campania electorala din toamna, cand Nicusor Dan da proba de foc. Sau ai nevoie de idei pentru campanie ca programul partidului oricum vi-l fac altii.Poate ca n-ai observat: nu comenteaza toti participantii toate subiectele, oamenii au bun simt si cand n-au ce spune, citesc si se abtin.
P.S.In legatura cu Brexitul, nu e nicio surpriza. Perfidul Albion a luat toate avantajele din UE, inclusiv niste decizii de instante care le permit sa faca la ei in tara ce alte tari n-au voie, dar vine valul si n-au chef sa ia parte la impartirea refugiatilor. Mai e si Calais-ul…Dar asta e o alta tema, probabil viitoare. Citeste si vino atunci…
Radule, nu vreau sa te laud de fata cu toti baietii, dar esti … varza! Da’ varza rau!
Nu ne va da nimeni afara diu UE, tocmai din cauza pentru care ne-au primit. Si anume pentru ca aici e de supt, la greu. Pai cine e atit de prost incit sa zica: „mersi, nu-mi (mai) trebuie!”?
Adu-ti aminte ca, in toiul crizei, Romania a imprumutat 20 miliare de iepuroi. Pai ce prajiturica au primit niste baieti care chitaiau dupa niste cash, n-o sa uite toata viata lor.
Cit despre fantasmagoria cu partidul independentei, motanu ti-a raspuns sec si de necombatut. Trebuie sa fim ascultati zi si noapte, chiar si-n veceu, nu din cauza teroristilor, care n-au si n-au avut niciodata nimic cu Romania, ci pentru ca, daca maninca pe vreunul pielea, (cred ca Ponta si Voiculescu sint doua exemple) sa se poata lua masuri eficiente si la timp, pentru scarpinarea lui!
Capisci?
asa ca, intr-adevar, aici maninci solda statului, de pomana. Nu reusesti decit sa te faci de ris!
Dar poate a inceput sa-ti placa…
Augustine,
Uite eu va indemn negru pe alb sa faceti partid pentru iesirea Ro din UE. Nu veti avea sprijinul meu, eu nu consider ca UE e problema ci ca e solutia, dar raman „on the record” ca cea mai normala actiune, cea mai democratica daca vrei, e sa faci un partid care sa schimbe o politica pe care o consideri proasta. Oricine considera ca intrarea Ro in UE a fost paguboasa are dreptul si datoria chiar sa sustina un astfel de partid.
Acuma astept sa fiu facut violator in serie, arestat, ascultat in veceu si ce mai vrei tu de securisti, licurici si care or mai fi.
Care UE?
:)))))))))))))))
Balada Mioritei ne-a definit bine ca popor : contemplativ, fatalist, perdant, nu avem o mentalitate de invingatori ci totdeauna de invinsi, se vede bine la fotbal, avem mereu dupa instalarea ciumei rosii un amestec de securism cu sinecurism, avem un sistem PCR(pile, cunostinte, relatii)extrem de persistent, odraslele nomenclaturii comunisto-securiste, niste nulitati cu aere, au preluat puterea dupa 89, nu ne-am respectat niciodata valorile nationale si marii patrioti, primii s-au putut afirma doar in vestul european, mai ales in Franta, ceilalti au sfarsit rau, asasinati, deportati, marginalizati, o tara in care alogenii si-au batut joc de romani si de tara, dupa cum au vrut, conducatorii au avut si au inca multi o mentalitate de slugi, in prezent ale Washingtonului si Bruxelles-ului si ale corporatiilor, un guvern asa zis de tehnocrati nu poate fi impus de strada, ce a impus strada ca schimbare este doar o parodie, dar nu a fost suficient, o gramada de alte nenorociri s-au abatut asupra tarii (o nenorocire nu vine niciodata singura), da pe plaiurile mioritice calamitatile naturale se impletesc armonios cu cele umane, o tara in care hazul de necaz e consolarea vesnica pentru aceste calamitati!!
Subiectul pus in discutie e foarte actual si necesita o analiza atenta fiindca suntem de acord acum ca nu am evoluat corect ca tara dupa 1990, cauzele fiind complexe. O analiza care imi place s-o recitesc de fiecare data e cea facuta de maestru Octavian Paler in unul din ultimele articole publicate, iat-o:
„””Asa cum toate cauzele unui destin se afla in copilarie, tot ce se intampla azi in Romania isi are originea in anul „™90. Mai exact, in „žfesenism”. Iar cand spun „žfesenism” nu ma gandesc la FSN si la rolul jucat de el in discreditarea asteptarilor noastre din decembrie „™89. Ma gandesc la isteria euforica si, pe alocuri, fanatica rezultata din imensa usurare nervoasa provocata de fuga lui Ceausescu. Fiindca fara acea isterie sincera n-ar fi fost posibil nimic din ceea ce FSN-ul a reusit: sa impinga un entuziasm national in deriva, in confuzie, intr-un „žrazboi romano-roman”, si, apoi, intr-o pluto-democratie.
N-am zis intamplator „žisterie sincera”. Sunt convins ca acei compatrioti care l-au agresat pe Ion Ratiu in campania electorala din „™90, undeva prin provincie, au fost sinceri. Dupa cum, sincere vor fi fost si pamfletele publicate in presa impotriva „žpapionului” sau. Presupun ca sinceri au fost si cei care au facut din Coposu un capcaun. Si sincere au fost, sunt convins, si doamnele din Bucuresti care i-au aplaudat pe mineri in iunie „™90, de pe trotuare, si le-au dat flori. In urma unui articol anti-FSN, pe care l-am publicat in ianuarie „™90, in „žRomania libera” (se chema „žIluziile au durat numai o luna”), am primit, saptamani in sir, mii de scrisori, cele mai multe injurioase. Si, din cate imi amintesc, toate injuraturile mi-au parut sincere. Nu i-am banuit deloc de ipocrizie pe cei care ma admonestau: „žCe aveti cu d-l Iliescu?” Dupa cum n-am suspectat de ipocrizie ziarul „žAzi”, oficiosul de-atunci al guvernului, cand a publicat, pe prima pagina, o lista (pe care figuram si eu) de intelectuali indezirabili, sugerandu-ni-se sa ne luam talpasita din tara.
Comunismul fusese o „žcolectivizare a ipocriziei”. La venirea tancurilor rusesti, partidul comunist roman nu avea nici o mie de membri. In decembrie „™89, numara milioane (ilustrand avertismentul din cronici ca nu omul e „ždeasupra vremurilor”), dar ma indoiesc ca au fost multi romanii care au crezut, cu adevarat, in ideologia oficiala. Azi se petrece un fenomen invers, pe care l-as numi „žprivatizarea ipocriziei”. Am indoieli ca membrii si simpatizantii partidelor care se infrunta in „žpluralismul” politic autohton sunt animati de convingeri, reale, de stanga sau de dreapta. Se confrunta, cred eu, nu doctrine, ci interese, de moment sau de perspectiva, de grup sau personale. Aventura oportunista a Partidului Democrat intre „žstanga” si „ždreapta” e mai mult decat semnificativa.
In schimb, „žfesenismul” a fost un fenomen, pe cat de contagios, pe atat de sincer. La fel de sincer cum a fost peronismul in Argentina. Tocmai de aceea el ar merita sa fie explicat, nu aruncat in uitare. Fiindca nu s-a intamplat prea des in istoria noastra sa existe o pasiune sincera, de asemenea proportii. Oricat de bine ar fi fost organizate culisele care au produs FSN-ul, istoria postdecembrista n-ar fi aratat cum a aratat fara isteria fesenista care a reusit sa rupa pana si unele casnicii si prietenii vechi. Pe „žfesenism” a contat si Miron Cozma cand a venit cu minerii sa-i ia la bataie pe „žgolanii” care indraznisera sa fie de alta parere decat FSN-ul. Pe „žfesenism” au contat toti greii de azi din PSD si din PD, fie ca i-au lins umbra lui Iliescu, pentru a parveni la adapostul ei, fie ca au strigat, ca Basescu, din spatele lui Roman „žPetrica, esti cel mai bun”. De „žfesenism” au profitat toti cei care ar trebui sa treaca azi pe la DNA ca sa dea explicatii. Ma intreb, in trecere: ce-ar fi fost Hrebenciuc sau Mitrea fara stupida, dar sincera isterie fesenista?
Azi, nimeni nu mai vrea sa-si aduca aminte ca minerii n-au starnit doar groaza si stupoare. Multa vreme dupa „žexcursia” minerilor, s-au perindat pe la TVR diversi „žbuni romani” care le-au dat dreptate. In prezent, nici PSD, nici PD nu mai sunt dispuse sa consimta ca se trag din FSN. Vrand sa uite paricidul, PSD pretinde ca rudele lui sunt in strainatate, la Internationala Socialista! Iar PD a luat de la garderoba haine de dreapta! Ambii fii legitimi ai FSN-ului isi compun o identitate falsa dupa ce nu s-au jenat sa profite de „žfesenism” cum a profitat Hitler de „ždemocratie”.
Dupa douazeci de ani, logic ar fi sa avem o democratie adolescentina, capabila de elanuri romantice. Dar democratia noastra e, deja, senila. Nu mai produce decat populism grosolan si dezgust. „žFesenismul” a epuizat, s-ar zice, in psihologia romanilor, ultimele resurse de pasiune. Nu ne-a mai lasat decat sansa de a alege intre negatie (ca in „™96 si in 2004) si lehamite. Pe ruinele lui, escrocii sunt depasiti doar de canalii, iar pleava de stanga se lupta cu pleava de dreapta.
Dar ce-a fost, la urma urmei, „žfesenismul”? Un „žcomunism rezidual”? Eu, unul, n-am vazut nimic melancolic, nimic pasiv, in fanatismul celor care nu admiteau obiectii impotriva FSN-ului. Teama, instinctiva, de o libertate prea mare, cu care nu eram obisnuiti? Deprinderea de a vedea istoria dintr-o perspectiva paternalista? Sau o dovada ca nu eram pregatiti ori, poate, nici apti (deocamdata) pentru democratie? Imi e greu sa dau o explicatie precisa. Pot spune cu certitudine doar atat: daca regimul oligarhic de azi a fost pus la cale de cineva, acel „žcineva” n-a fost un idiot. A banuit ca putea miza pe prostia noastra.”””
Parerea mea personala despre subiectul in discutie: cei care au construit o tara (nu ma numar printre ei) si au platit cu viata uneori pentru obiectivele de realizat au fost pusi la zid prea brutal in 1989 de catre niste neica nimeni sustinuti puternic de afara fiind flamânzi si frustrati de lipsa de libertati, cei pusi la zid nefiind neaparat vinovati pentru esecul economic al regimului, bazat pe o ideologie falimentara. De aceea, acestia se razbuna pe societate de 25 de ani si va mai dura, prin relatiile lor, rude, urmasi, etc fiindca ei au fost de buna credinta de fapt. Pana nu ne vom reconcilia intre noi si nu vom analiza obiectiv trecutul comunist vom naviga in ape tulburi, restul e teorie”¦
„acestia se razbuna pe societate de 25 de ani… fiindca ei au fost de buna credinta de fapt.”
Mai, ciumete securist, ia o gură de aer, calmează-te È™i clarifică-ți ce vrei să transmiți.
Odraslele securisto-comuniste fac exact ce au făcut È™i înaintaÈ™ii lor, acumulează avere fără măsură È™i fără merit, pe scurtăturile croite de sistemul securist.
ciumete format la Baneasa, n-ai inteles nimic din ce am scris eu, ai mintea incetosata…
Nu sunt de acord cu asemenea raspuns! S-au ridicat multe probleme care merita dezbatute. Imi aduc aminte de primele zile si luni dupa revolutie. Acum, dupa 26 de ani pot spune ca buimaceala este unul dintre epitetele care poate defini starea poporului.
De curiozitate am urmărit disputa È™i impresia mea este că securistul nasu1111 a intervenit cu termenul „ciumete”, scos direct din tolba pupinbăsistului inept care postează pe cotidianul sub pseudonimul „rătăcit în tranziție”.
Ciumete, am citat din tine, cum să afirmi că n-am înțeles eu, ciumete securist? 😀
P.S. Bagă brânză!!!
Cand era vorba de Basescu nu erai de aceeasi parere… tztztz 🙂 Ala putea fi schimbat cu oricine, doar sa fie schimbat mai repede.
Ai dreptate. Asta inseamna ca m-ai citit cu atentie. El era pentru mine raul superlativ.
Lucrul care iti scapa este ca eu nu urmaream un scop egoist. Pur si simplu ma preocupa soarta romanilor. Deci si a ta.
Basescu nu avea ce cauta in politica mare nici dupa canoanele cele mai securiste. Cu el s-a deschis usa candidaturilor penale (pe bune, nu scremute la drum de seara)la orice, pentru ca te sustine un nene de la ambasada, sau de la Bruxelles pe banii romanilor si cu proptele securiste murdare. Asta fusese contrabandist impuscabil pe vremea cand era si securist si nomenclaturist, beneficiar al „odiosului regim”, deci, dupa toate canoanele si legile Basescu nu exista in politica reala. Doar Romania a trebuit sa-l suporte si sa-l faca precedent periculos pentru urmatoarele fantose de Cotroceni. Scuze! M-am enervat.
Dupa aproape zece ani la tine e imediat? Mai incearca….
Suntem tara condamnata sa n-avem nostalgii. Toate popoarele au voie sa-si „aminteasca” vremurile glorioase si sa suspine dupa ele. Noi, nu. Pentru ca, daca Stefan – „curvarul ala”, daca Tepes „un tortionar, crud, bestialul evului mediu” (de parca era vreunul mai „bun” in perioada aia, Brancoveanu „a furat si de la romani si de la turci si ce mare branza a facut pentru tara? Martiriul?! Suntem libercugetatori (mai putin cand profitam de „afacerea moastelor”, Cuza? Un pachet de pacate, ce mai conteaza ca poporul il iubea si ca a impins civilizarea Tarilor Romane cu un secol inainte? Am vrut rege, de fapt ei au vrut, astia cu vesnica reforma (suna ca termenul de „casare” si probabil asa e) au hotarat ca-i avantajeaza, asa cum i-a avantajat sa schimbe monarhia cu ciuma rosie, nu inainte de o mare tradare, pentru ca fiecare „reforma” a incepe cu tradarea si executia unui patriot (cu multe pacate, poate, dar un mare patriot), fie ca e Brancoveanu, Cuza, Antonescu sau Ceausescu. Despre marii nostri carturari ce sa mai spunem?! Niste unii, cam „de stanga”, care nu i-au citit pe PaTapievici, Liiceanu, Plesu si Cartarescu si sigur nu i-ar fi publicat nimeni in Dilema. Si mai erau si patrioti, deci „cadavre in debaraua istoriei”.Dar, tu, popor roman n-ai voie nici sa te gandesti la vremurile in care alor tai le era putin mai bine.
Pentru ca gandesc si actioneaza ei pentru tine. Tu trebuie sa te supui. De la venirea trepadusilor de Bruxelles este explicita porunca: romanii trebuie sa se supuna! Sunt altii, prea bine platiti pentru asta care gandesc pentru ei. Si atat. Grija noastra de romani e doar sa dam bani si sanatate si viata si sa avem rabdare sa-si faca efectul „reforma”, care se schimba si se reformeaza de cate ori se schimba guvernarea, doar banii pe care-i cer sunt mai multi si tara tot mai putina.
P.S. Pe vremea regretatului odios aparusera „culmile” a orice, un fel de rasu-plansu, marca inregistrata romanesca 100%. Si era una, culmea nesimtirii: sa te c_aci in fata usii omului si sa suni sa-i ceri hartie igienica. Suntem in situatia in care ne cer hartia, ca restul au executat pana acum…