Scorul acestui articol
[Total: 59 voturi. Media: 4.3]

 

Războiul Dragnea „“ Grindeanu m-a lăsat indiferent până ieri. Nu am scris nimic (până ieri) despre acest război pentru că eu scriu doar atunci când un resort interior mă împinge, când ceva mă incită, mă enervează sau mă entuziasmează peste limita comodității de spectator.

Nu scriu nici la comandă, nici dintr-o disciplină autoimpusă, nici pe baza unui program la capătul căruia să se afle vreun obiectiv căruia m-aș fi dedicat.

Din punctul acesta de vedere sunt un răsfățat. Scriu ce vreau, când vreau și numai după ce depășesc o anumită temperatură interioară. Așa se explică faptul că uneori public și două articole pe zi, alteori trec săptămâni întregi fără vreo postare.

M-am tot întrebat zilele acestea de ce mă lasă rece subiectul Dragnea „“ Grindeanu. Răspunsul pe care mi l-am dat, pe care însă nu-l consider complet acoperitor și cu atât mai puțin definitiv, este că ambele personaje în discuție îmi inspiră neîncredere. Chiar mai mult, antipatie. Și Dragnea și Grindeanu transmit, cu fiecare ieșire publică, mesaje subliminale de șmecheri în misiune. De oameni care vor să lase mereu impresia că știu mai mult decât spun și că spun (când se îndură să spună ceva) nu ca să ne informeze corect pe noi, cei atenți la ei, ci ca să obțină beneficii personale în lupte personale.

Brusc, azi dimineată, după ce am citit presa electronică, am simțit că nehotărârea mea începe să cristalizeze precum o ceață deasă care, sub efectul unui val de frig, se așterne, promoroacă, pe pământ, eliberând vederii realitatea din proximitate.

În principal, două ziceri mi-au creat această aplecare într-o parte, această dumirire, dându-mi combustia necesară pentru a scrie rândurile de față:  una a lui Cristian Tudor Popescu, alta a Ralucăi Prună.

CTP a declarat la DIGI 24 (unde altundeva?): „Înainte de a fi lămuritoare și este, această apariție a lui Grindeanu e uluitoare. E o surpriză, nu credeam într-o asemenea transformare. Acum câteva luni a apărut un Panda – Grindeanu – era un urs dezarticulat, bun să fie mutat cu sforile de colo colo, mai dărâma ceva prin jur, dar incapabil de o mișcare proprie. Ce am văzut acum e un street-fighter politic”.

Raluca Prună a declarat pentru HotNews (pentru cine altcineva?): „Sorin Grindeanu e o surpriza neasteptata. Bun, e din PSD si a acceptat sa fie proxi-ul lui Dragnea. Dar cine se gandea cand 300.000 de oameni adunati la Victoria ii cereau sa plece ca Grindeanu are vreo fibra morala?”

Faptul că acești doi grotești propagandiști (CTP și Raluca Prună), injectați cu sadismul și disprețul față de drepturile omului secretate de Monica Macovei, se pronunță atât de tranșant, aproape identic la nivel de exprimare, în favoarea lui Grindeanu (cel pe care, până acum două săptămâni, îl considerau egalul în nemernicie al lui Liviu Dragnea) mă umple de scârbă. Nu doar față de ei, care nu mai sunt o surpriză pentru mine, ci și față de Grindeanu, care, insistând în discursurile sale gongorice din ultimele două zile pe cât de pesedist rămâne el, nu face decât să lovească PSD-ul, prin acești aliați de conjunctură, în punctele sale cele mai sensibile.

După declarațiile recente ale lui Grindeanu și încolonările care au urmat, înțeleg acum de ce a fost necesară descotorosirea rapidă de el: pentru că devenise, de mai multă vreme, un cal troian în cetatea pesedistă. Un cal troian care iată ce purta în burtă: tefeliștii cu diez, cetepei și ralucuțe.

În acest caz, bravo Dragnea că ai avut curajul să-l dai jos pe Grindeanu înainte de a fi prea târziu.

Și, apropo de consecințe: vă mărturisesc, pentru că am simțul umorului, că aș dori ca moțiunea de cenzură a PSD să nu treacă. Tare m-ar încânta spectacolul unui guvern condus de Grindeanu și Ponta și sprijinit, cu sfântă mânie antipesedistă, de PNL, USR și PMB.

Vă puteți imagina o înfrățire de troacă mai potrivită?

Acolo, cu râturile amirosind sandalele romane ale lui Ponta, laolaltă, într-o perfectă concordie, Băsescu, Nicușor Dan și Cristian Bușoi.

Contele de Saint GermainEditorialeCristian Busoi,Nicusor Dan,sescu  Războiul Dragnea '“ Grindeanu m-a lăsat indiferent până ieri. Nu am scris nimic (până ieri) despre acest război pentru că eu scriu doar atunci când un resort interior mă împinge, când ceva mă incită, mă enervează sau mă entuziasmează peste limita comodității de spectator. Nu scriu nici la comandă, nici...Blog politic si polemic