Scorul acestui articol
[Total: 207 voturi. Media: 4.9]

 

…adică a capului în nisip È™i a mersului pe burtă.

Cam asta practică vajnicii noÈ™tri conducători în ceea ce ei numesc politică externă: tehnica fofilării È™i a sustragerii.

Sunt seduÈ™i  de avantajul handicapului de a fi mici: să treacă neobservați È™i să fie taxați la prețul pauÈ™al al neglijabilului.

Uneori mi se face dor de puțină nebunie. De o imprecație în limba noastră rară la adresa vorbitorilor de limbi universale.

Cam cum a făcut Băsescu cu Macron: „žUn marxist nenorocit. În loc să consolideze relația cu SUA, sună la Putin„.

Nu neapărat că ne-ar băga cineva în seamă. Dar asa, de răcoreală, să se înregistreze undeva, în subconÈ™tientul subconÈ™tientului, că existăm.

M-am săturat să tot fim tratați ba ca mămăligi, ba ca legume. Adică flasci È™i fără calorii care să-i împovăreze cu colesterolul lăcomiei pe cei tentați să ne devoreze. NiÈ™te cărniță ne-ar prinde bine la imagine, cu un os la mijloc în care, măcar teoretic, cine încearcă să ne muÈ™te să aibă teama că È™i-ar putea rupe dinții.

Până la urmă, marii noÈ™tri voievozi È™i-au creat piedestalul prin neînfricare, prin È™uieratul flamurii cu cap de lup, prin vorba demnă, neechivocă È™i unificatoare de neam.

Vom muri cu zile, ca măgarul lui Buridan, cu aceÈ™ti politicieni incapabili de a alege ce e mai bine pentru țară când evenimente globale majore ne vâjâie pe la urechi. Ca acum, cu Iranul.

Ei cred că o poziție ambiguă ar fi soluția optimă. AÈ™a că din cap spun că da, pe buze că nu. Când SUA cere o implicare mai consistentă a NATO în acest conflict din Orientul Mijlociu clătinăm, muțeÈ™te, capul pe verticală. Iar cu buzele, pe la Munchen sau Bruxelles, È™optim Germaniei È™i Franței ce vor ele să audă. De-asta nu contăm, de-asta nu ne bagă nimeni în seamă. Nu îndrăznim să È™ocăm prin personalitate, spirit de inițiativă È™i combativitate patriotică.

Până la urmă, deasupra tuturor acestor probleme planetare, România mai are È™i propriile ei interese depinzând de marii jucători. La americani vizele È™i o mai mare implicare economică aici, la nord de Dunăre, la UE intrarea în Schengen È™i renunțarea la ideea unei Europe cu două viteze.

N-am auzit de vreo negociere a acestor interese cu ocazia demersurilor recente de poziționare. E adevărat că, în general, capul plecat sabia nu-l taie. Dar la fel de adevărat este È™i că cine nu riscă, nu câÈ™tigă.

Ungaria, Polonia, nu s-au sfiit să înfrunte, punctual, tendințele hegemonice ale SUA È™i UE, atunci când interesul național le dicta astfel. Noi ne sfiim neîntrerupt! Am devenit apostolii muțeniei È™i plecăciunii.Tocmai de aceea ele au obținut mult mai mult decât România în materie de drepturi È™i recunoaÈ™tere internațională.

Ai noÈ™tri lideri sunt mieluÈ™ei cu marii jucători planetari, în schimb sunt adevărați prădători pe plan intern. Să elimine, să destituie, să desființeze, să extermine. Atâta È™tiu. Comportament de gangsteri periferici È™i primitivi.

Măcar de-ar extirpa în acest elan demolator intern nu doar pe duÈ™manii lor politici ci È™i clanurile de interlopi care au crescut în toate județele țării ca niÈ™te metastaze înfiorătoare. Căci nu e doar Oltenia cu renumitul ei trafic de carne vie. Este È™i TimiÈ™ul cu traficul de case, este È™i Dobrogea cu traficul de arme, este È™i Clujul cu traficul È™i consumul de droguri, È™i, dacă am lua la citit anchetele jurnalistice din presa locală, am vedea că oamenii oneÈ™ti nu mai au loc în țara asta de clanuri, clici, găÈ™ti, coterii ori cum or mai fi fost denumiți exponenții acestui cancer invaziv.

Dacă tot s-au împăcat cu gândul că pe plan extern nu contăm, liderii noÈ™tri È™opârloÈ™i ar trebui să arate că măcar aici, între hotare, există È™i funcționează cu un oarece folos. Să facă ceva, de exemplu, pentru a epura societatea românească de jegurile interlope care au eutrofizat-o, lăsând-o fără oxigen.

Cazul Caracal demonstrează că nici vorbă de astfel de ambiții. Este incredibil cum, în acest scandal, protejarea rețelelor de proxeneți, a clanurilor de trafic de carne vie a devenit pentru cei mai înalți guvernanți români o prioritate de interes național.

PreÈ™edintele, când i-a fost de folos pentru campania electorală, a intervenit fără niciun fel de scrupule să ceară demisia procurorului È™ef al DIICOT. Deci nu se pune problema că l-ar preocupa să evite acuze de eventuală ingerință în actul de justiție. Acum însă, ales fiind, È™i-a tras din nou pe ochi oblonul indiferenței față de abuzurile incalificabile pe care procurorii le fac pentru a duce acest caz într-o fundătură. Nu-l interesează, nu-l scandalizează modul în care DIICOT, acest parchet considerat de elită, se face de râs cu fiecare zi de investigație în plus care trece.

Martori cheie nu sunt audiați, fapte strigătoare la cer privind legătura cu traficul de ființe vii rămân neinvestigate, se distrug probe, principalul acuzat È™i rudele lui se bucură de precauții È™i răsfăț în vreme ce familiile – victimă sunt hărțuite È™i umilite… Totul ca È™i cum un ordin foarte înalt le-ar fi interzis oficialilor din această anchetă să-È™i facă meseria cum ar trebui.

Procurorul Dan Voinea a găsit o explicație plauzibilă acestor comportamente aberante: clanul care a acționat la Caracal funcționează, pe sute de milioane de euro, de ani de zile. Pentru ca această mega-afacere să meargă strună, în ea au fost atraÈ™i È™i cointeresați mai toți È™efii locali din procuratură, poliție, politică. Șefi care acum se opun din răsputeri aflării adevărului. Iar influența lor e uriaÈ™ă, ajungând chiar până la conducerea centrală a țării, până la foÈ™ti miniÈ™tri È™i magistrați de rang înalt. De-asta s-a instaurat diversiunea generalizată È™i omerta!

Până la un punct pot să înțeleg această încrengătură È™i efortul disperat al membrilor ei de a muÈ™amaliza totul, de a-l scoate unic vinovat, țap ispăÈ™itor, pe Dincă.

Ceea ce însă îmi depăÈ™eÈ™te puterea de înțelegere este cum de reuÈ™eÈ™te banda asta de nelegiuiți să-l anihileze chiar È™i pe preÈ™edinte, chiar È™i pe primul ministru al țării. De ce nu se implică Klaus Iohannis (căci de la Ludovic Orban nu am nicio aÈ™teptare)  în destructurarea muÈ™uroiului? De ce, într-un caz cu atâta tragism, ecou È™i emoție publică, nu miÈ™că nici măcar un deget în direcția înfăptuirii justiției adevărate?

Eu nu cred că tentaculele acestor nemernici care le-au răpit È™i traficat / ucis pe Alexandra È™i Luiza au ajuns să-l murdărească È™i pe Klaus Iohannis. Ceea ce bănuiesc, însă, mai ales după solicitarea oficială a FBI ca familia lui Dincă să fie disculpată de DIICOT, este că preÈ™edintele Iohannis susține muÈ™amalizarea cazului Caracal la cererea SUA. Probabil că zvonurile cu implicarea soldaților americani de la Deveselu în aventuri sexuale cu fețițe furnizate de clanul Dincă nu sunt fabulații ci au un miez de adevăr ce trebuie, cu orice preț, împiedicat să iasă la lumină.

Asta ar fi de reținut, în concluzie: politica struțului È™i a È™opârlei nu caracterizează doar comportamentul în plan extern al demnitarilor români ai momentului. Această politică se aplică È™i în gestionarea treburilor interne ale țării, iar cazul Caracal demonstrează dramatic cât de profundă este imoralitatea celor ce pretind că ar apăra statul de drept, lupta anticorupție È™i justiția liberă din România.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/01/strut-500x335.gifhttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/01/strut-150x150.gifContele de Saint GermainEditorialecazul Caracal,clanul Dinca,complicitatea lui Iohannis,conflictul din Iran,hegemonie SUA si UE,magarul lui Buridan,politica strutului,soparla,trafic de carne vie  ...adică a capului în nisip È™i a mersului pe burtă. Cam asta practică vajnicii noÈ™tri conducători în ceea ce ei numesc politică externă: tehnica fofilării È™i a sustragerii. Sunt seduÈ™i  de avantajul handicapului de a fi mici: să treacă neobservați È™i să fie taxați la prețul pauÈ™al al neglijabilului. Uneori mi se...Blog politic si polemic