Politică externă și diplomație (2)
Au trecut mai mult de 10 ani de când de politica externă a României se ocupă un singur om. Și se ocupă pornind de la o premisă fundamental  greșită: că politica externă se poate face ca și politica internă: pe bază de bătut cu pumnul în masă, de persiflat oponenții, de mutat pionii cu dosare dintr-o parte în alta a rezervațiilor parlamentare,  de vândut minciuni ambalate frumos pe post de adevăruri solide.
Spun că premisa aceasta este fundamental greșită deoarece ea pierde din vedere o realitate de Animal Planet: trăim într-o lume în care cel mai puternic decide, în care  țările sunt împărțite, precum boxerii, pe categorii. Poți fi, în țara ta, șmecherul șmecherilor, Dumnezeu pe plantatie, Ceaușescu, ori Saddam ori Gadhafi. Când ajungi dincolo de graniță poți constata (dacă nu ai fost în stare să-ți dai singur seama, până atunci) că încadrarea de acasă trebuie uitată. Reprezinți o țară de categoria mijlocie – mică (hai să fiu generos)  și doar în cadrul acestei categorii ai dreptul să te lupți și să ceri tratament egal.  A încerca să te așezi cu forța la masa supergreilor, că ai văzut tu  un loc liber, ca in tramvai unde semnele de rezervare sunt puse doar pentru proști, înseamnă, pe termen scurt, chicoteli,  întoarcerea spatelui, sarkozisme de arătat obrazul. Pe termen lung insă te costă fuga investitorilor din țara ta, neadmiterea în Schengen, cumpararea gazului metan la cele mai mari prețuri din Europa.
Dacă disputele din politica externă s-ar tranșa prin capete în gură, date la propriu, atunci am fi, probabil, foarte performanți; ni s-ar cere, de ce nu?, să asigurăm chiar președinția ONU. Din păcate însă pentru noi, ele se tranșează prin închideri de robinete, prin relocări de investiții, prin uși trântite în nas.
Cu o politică externă condusă precum politica internă, nu e de mirare că rezultatul a fost, și la extern ca și la intern, un eșec total.
Cu rușii, dar si cu chinezii, în postura tânțarului care încearcă să sperie elefantul bâzâindu-i la ureche  „păzea, eu sunt anofel”. Cu olandezii, ca si cu nemții, francezii ori finlandezii (ce, într-un fel, i-au împuternicit pe primii să-i reprezinte în problema Schengen) în postura lui Prigoană gata să-l oprească pe Messi scoțându-și proteza de la picior și aruncând cu ea după minge. Cu toate casele regale, în postura de șef peste regi: Cioabă și Hagi.
Ca și cum nu ar fi fost de ajuns o politică externă dictată de un singur om și fundamentată pe orgolii și țâfne, a trebuit ca și diplomația să-și piardă însușirea definitorie, aceea de a promova atitudinea „¦ diplomatică. A sesizat cineva vreun rol de retușeur, de atenuator, de îndulcitor , de nuanțator al necugetărilor prezidențiale asumat de miniștrii noștri de externe și de luxuriantele lor aparate de învelit în poleială frustrările cotroceniste?  Dimpotrivă! Domnul Baconski escalada prin comentarii, aparent provocate de reporteri, întărâtarea ursului slav, domnul Diaconescu se complăcea în a întârzia depunerea scrisorilor de acreditare de către ambasadorul Olandei la București.
Această cuplare dintre o politică externă gândită de un bătăuș neîmblânzit de cultură și o diplomație fără personalitate și vocație, nu doar că a izolat România în plan internațional dar a făcut-o să fie percepută și ca o țară imprevizibilă, condusă de toane.
Acum, când la București s-a produs o semi-schimbare, ce ar fi în folosul României?
Să înfățișeze străinătății o continuitate în practicile președintelui de a reprezenta el și numai el România la Bruxelles, deci să transmită mesajul că, în zona asta, toate sunt ca înainte, că schimbarea nu a ajuns încă până aici? Să prefere, adică, a ține cont de sloganurile portocalii care confundă interesat încremenirea în rău cu stabilitatea, și să-i facă acest hatâr președintelui, de a-i lăsa lui mandatul pentru Bruxelles?
Sau mesajul să fie: „gata, s-a terminat cu urechismul, cu jocul la cacialma  și cu domnia bunului plac, discutați, în fine, cu cine trebuie. Nu doar cu puterea legitimată de alegerile din 2008 dar și cu aceea ce va fi legitimată de alegerile din 2012. Prin urmare, vă invităm respectuos să rezolvăm împreună tot ceea ce e de rezolvat”?
Cred, fără vreo ezitare, în superioritatea acestei din urmă atitudini. Iar pe aceia care nu sunt de acord cu mine îi invit să reflecteze la următoarea întrebare: cam câți dintre liderii ce-și reprezintă țările la Bruxelles vor deplânge, la o adică, absența președintelui nostru de la Bruxelles și cam câți vor aplauda înlocuirea sa de către primul ministru? Și nu mă refer, atenție, la percepțiile subiective, bazate pe educație și afinități (situație în care scorul ar putea fi de-a dreptul zdrobitor), ci doar la judecăți reci, pragmatice, prin prisma beneficiilor politice globale.
https://www.conteledesaintgermain.ro/politica-externa-si-diplomatie-2/14-05-2012EditorialeAnimal Planet,Baconski,Ceausescu,Cioaba,Cristian Diaconescu,Europa,Gadhafi,Hagi,Messi,ONU,Prigoana,SaddamAu trecut mai mult de 10 ani de când de politica externă a României se ocupă un singur om. Și se ocupă pornind de la o premisă fundamental  greșită: că politica externă se poate face ca și politica internă: pe bază de bătut cu pumnul în masă, de persiflat...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
MONICA MACOVEI INCERCA SA ACOPERE PRIN „VOCALIZE” RELATIA SA CU MAREA CRIMINALITATE ORGANIZATA- SI CU „TIGARETA II”.
(RELATIA VIKTOR BOUT- TRAIAN BASESCU- TRAFIC DE ARMAMENT; continuare)
Monica Macovei ar face bine sa-si tempereze vocalele „puseuri procuroristice” si sa-si foloseasca energia pentru a-si pune mental, in ordine, episoadele relatiei sale cu marea criminalitate organizata (de exemplu, parte a trocului tigari- armament) si momentele in care, dupa Operatiunea „Tigareta II”, facea vizite la sediul Grupului International de Protectie si Paza (GIPP)- aflat, in epoca, pe strada Turbinei nr. 21- cartierul Floreasca, Bucuresti.
Monica Macovei ar trebui sa se abtina de la puseuri „procuroristice” si sa afle ca „zgomotul” nu distrage totdeauna atentia (sau, nu distrage atentia tuturor) de la implicarea celor carora vrea sa le acopere faptele penale de imensa gravitate (in cazul de fata, doreste sa distraga atentia de la Traian Basescu dar si de la diversi ofiteri- acoperiti sau nu- implicati in operatiuni de mare criminalitate transfrontaliera, de exemplu, in Operatiunea „Tigareta II”).
Mult mai grav pentru Monica Macovei, in mod direct, este ca puseurile sale „procuroristice” foarte zgomotoase nu pot nici acoperi, nici distrage atentia de la legatura pe care a avut-o ea insasi, in 1998, cu Operatiunea „Tigareta II”.
Inca de la inceput, Monica Macovei ar trebui invitata sa isi aminteasca, exact, ce cauta, in 1998, DUPA operatiunea Tigareta II, la sediul formei GIPP, din cartierul Floreasca?
Daca Monica Macovei are indrazneala sa nege acele vizite din perioada mentionata- sau daca incearca sa „acopere” acest adevar prin noi puseuri procuroristice vocale- o anunt public ca exista persoane care au vazut-o si sunt dispuse sa depuna marturie in acest sens. Ca sa nu mai discutam de faptul ca „unele persoane” stiu- si sunt dispuse sa spuna- si ce se ascundea, de fapt, in spatele acelor „vizite intamplatoare si inocente” ale Monicai Macovei, la sediul GIPP, dupa Operatiunea „Tigareta II”
La sediul (din epoca al) Grupului International de Protectie si Paza (GIPP)- apartinandu-i, formal, generalului Dumitru (Mitica) Iliescu- fusesera aduse, in secret, si descarcate cele 750 de baxuri de tigari „constatate lipsa” (dupa declansarea scandalului si a anchetei in Operatiunea „Tigareta II”) din totalul de 3000 de baxuri descarcate pe Otopeni militar, in noapte de 16/17 aprilie 1998 din avionul IL-76 care, apoi, fusese incarcat cu armament si care decolase catre zonele de conflict.
Remember (pentru Monica Macovei):
In 14 martie 1998, un anumit maior de la UM 0215 retinea la Eforie doua TIR-uri cu tigari sosite pe mare la Agigea si le preda sigilate Directiei Generale a Vamilor.
Importatorul marfii era firma (SRI, acoperita) „Business Woman”.
Proprietarul firmei (in acte) era sirianul Jamal al-Atm avandu-l ca partener pe Gheorghe Florica, fost sef al Garzii Financiare.
Administatorul firmei si creierul contrabandei cu tigari era colonelul activ Gheorghe Dumitrescu, care il avea in legatura pe informatorul Al Atm.
Avocat al firmei era Monica Macovei.
In noaptea de 16/17 aprilie 1998, pe Otopeni militar a aterizat avionul IL-76, incarcat cu tigari. Tigarile au fost descarcate iar avionul, care a fost incarcat cu armament, a decolat catre zonele de conflict.
Traficul armamentului catre zona de conflict era asigurat de Viktor Bout, iar incarcarea in siguranta a aeronavei, gararea, stationarea si decolarea au fost acoperite de Traian Basescu. Avionul IL-17 era operat de compania bulgareasca aflata, formal, sub conducerea lui Rumen Draganov (ofiter al serviciilor)- aflat in coordonarea lui Ioan Talpes, „extensie” GRU si ambasador la Sofia.
Din cele 3000 de baxuri cu tigari existente initial (ca parte a trocului tigari- armament) si descaracate pe Otopeni militar au fost recuperate 2250.
Restul de 750 baxuri au „disparut”- acestea reprezentand, de fapt, „partea” celor implicate in desfasurarea si incercarea de acoperire a episodului de trafic tigari- armament cunoscut ca Operatiunea „Tigareta II”.
Intre beneficiari se numarau si cei care se ocupau de „legendarea” si acoperirea juridica a firmei Business Woman- avand-o ca avocat pe Monica M acovei.
Iata legatura:
La o saptamana dupa operatiunea Tigareta II, cand traficul a fost descoperit, tigarile apartinand firmei (acoperite a SRI) „Business Wiman”, al carei avocat era Monica Macovei, au fost scoase din depozitul Directiei Generale a Vamilor si transferate, in secret, intr-un depozit de langa Capitala de unde au fost introduce „in circuit”, prin asociere cu cele descarcate pe Otopeni militar, pentru a crea o diversiune menita a da impresia ca la Otopeni, in noaptea de 16/17 aprilie 1998, se desfasurase doar contrabanda cu tigari.
Anchetarea trocului tigari- armament- incarcarea armelor in avionul garat in siguranta pe Otopeni militar si decolarea lui catre zonele de conflict- ar fi dus la depistarea implicarii unor ofiteri (acoperiti sau nu) ai serviciilor si direct la Traian Basescu (ministru al Transporturilor- cel care a garantat siguranta gararii, incarcarii si decolarii aeronavei pe si de pe Otopeni militar; TB era vechi colaborator al lui Viktor Bout – ex-ofiter GRU, traficant de armament, cel care a asigurat, si atunci, traficul armamentului catre zonele de conflict).
Cele 750 de baxuri „lipsa” din incarcatura avionului IL-76 au ajuns, in nopatea de 16/17 aprilie 1998 la sediul (din epoca al) firmei GIPP- Grupul International de Protectie si Paza- apartinandu-i, formal, generalului Dumitru (Mitica) Iliescu, unde au fost descarcate. Sediul firmei GIPP (unde au ajuns, in noaptea respectiva, cele 750 de baxuri) se afla, repet, in cartierul Floreasca, strada Turbinei nr. 21 (sediul fiind intr-o casa inchiriata).
Ulterior descarcarii celor 750 de baxuri, la sediul firmei GIPP din strada Turbinei nr. 21, sector 2 Bucuresti au aparut figuri interesante- printre care ofiteri SPP active, cu functii sau insarcinari importante „“ si Monica Macovei.
Dupa ce scandalul Tigareta II a luat amploare, GIPP si-a mutat, discret, sediul. Initial a fost doar demontata firma metalica (avand insemnele si numele GIPP) aflata pe frontispiciul casei (motivandu-se ca ar fi fost daramata de o furtuna). Apoi, discret, au disparut si „locatarii” GIPP (si colaboratorii), inclusiv „obiectele” firmei. Sub aparenta mutarii (pentru care au fost folosite TIR-uri) au fost scoase din cladire si valorificate corespunzator si cele 750 de baxuri cu tigari provenind din Operatiunea „Tigareta II”.
Ar fi interesant de aflat cat de „vocala” ar mai fi Monica Macovei, intru puseuri procuroristice, cand ar trebui sa isi justifice prezenta la firma GIPP- DUPA ce, la sediul mentionatei firme, fusesera descarcate, in secret, cele 750 de baxuri „gasite lipsa” in urma Operatiunii Tigareta II (trafic tigari- armament) desfasurata pe Otopeni militar in noaptea de 16/17 aprilie 1998.
NOI DATE ISTORICE DESPRE IMPARATUL TRAIAN, ELENA DIN TROIA SI DACIA FELIX: http://celmaitareblogdestanga.wordpress.com/2011/09/14/noi-date-istorice-despre-imparatul-traian-elena-din-troia-si-dacia-felix/.
@
A bon entendeur, salut!
TRAIAN BASESCU- VIKTOR BOUT- TRAFIC DE ARMAMENT- TIGARETA II
(deocamdata, doar o scurta completare)
De curand, Monica Macovei a avut un „puseu” (aberant) de procuror.
Daca o incearca nostalgii „procuroristice”, ii furnizez Monicai Macovei un subiect cu adevarat interesant si autentic, legat de marea criminalitate organizata. Il poate recomanda, eventual, „gruparii” Daniel Morar et Cie- ii asigur pe toti ca investigatiile vor scoate la lumina nu doar o infractiune de mare complexitate, dar si implicarea unor pesonaje apartinand zonei de varf a politicii romanesti.
In noaptea de 16/17 aprilie 1998, pe aeroportul militar Otopeni ateriza o aeronava (venind din Bulgaria) incarcata cu tigari. Tigarile au fost descarcate- iar avionul, care a fost incarcat cu armament, si-a continuat drumul catre zone de conflict. A fost o operatiune de mare criminalitate organizata transfrontaliera in care au fost implicati- ca nume rasunatoare- Viktor Bout (ex-ofiter GRU si traficant celebru de armament), Traian Basescu (care a acoperit operatiunea la Bucuresti; TB este un vechi colaborator al lui Viktor Bout in materie de trafic de armament) si Ioan Talpes („extensie” GRU si ambasador la Sofia, in epoca).
Din incarcatura de tigari (descoperita, la scurt timp, in urma presiunii media si a unui denunt) lipseau niste sute de baxuri („partea” celor implicati) carora li s-a „pierdut urma”. S-a spus ca nu au fost gasite nici acum.
Baxurile respective au fost descarcate, in noaptea mentionata, la sediul de atunci al Grupului International de Protectie si Paza (GIPP) apartinandu-i generalului Dumitru (Mitica) Iliescu. Sediul se afla, atunci, in cartierul Floreasca, pe strada Turbinei.
Daca nici dupa aceste completari Daniel Morar et Cie (si Monica Macovei) nu pot stabili relatia dintre Traian Basescu si marea criminalitate organizata (trafic de armament) inseamna ca au nevoie de informatii suplimentare.
Oricand, cu placere!
P.S.
A bon entendeur, salut!
„Nicolas Sarkozy este azi un simbol al politicianului demagog, populist fara limite, total lipsit de valori si scrupule, fara o viziune clara si coerenta, cu grave conceptii autoritare si antidemocratice, exhibitionist si chiar bufon „“ adica un Basescu al Frantei (din pacate replicat si in alte tari europene, daca ne gandim la Berlusconi, Viktor Orban, Boiko Borisov)”, spune Ponta
Nu pot să spun decât că , în urma acestor declarații ale viitorului primministru, a trebuit să țin cu Hollande”¦
Nu va aplauda nimeni – nu la vedere; vor consemna doar revenirea la normalitate a Romaniei.
Iesirea la rampa a lui Iulian Chifu (pe care il credeam om serios, dar pare a fi doar papagal serios) prefigureaza intentia chiriasului de la Cotroceni de a continua pe linia orgoliului sau binecunoscut.
Curaj, gaina, ca te tai ! 👿
Dusmanul dusmanului meu este prietenul meu.
Contadictorie – a fost intotdeauna politica de externe a Romaniei.
Multiplele interese de grup sau zonale , de casta sau economice au facut ca de-a lungul istoriei Romania sa fie inconsecventa si sa piarda excelente oportunitati .
Dar sa nu contabilizam acum insuccesele .
Tara noastra a avut relatii stranse si puternice influiente cand cu Inalta Poarta , cand cu Moscova , cu Parisul si iata acum cu Bruxelles-ul .
Fiecare perioada a avut motivatia vremurilor si Romania a trebuit , de nevoie , sa se plieze dupa evenimentele zbuciumate ale batranului Continent.
Sa nu ne opunem , deci , trendului acestei vremi si , mai degraba , sa profitam din plin aducand in Romania relatii economice si politice sanatoase , civilitate si mult dorita mentalitate pozitiva . Nu-i asa ?