Personajul Cristian Sima
Facultatea de matematică a Universităţii Bucureşti a fost, pentru mine, o lume în lume. Cu şase luni înainte de admitere mă pregăteam să dau la medicină. Deşi făcusem realul la un liceu de mate – fizică, deşi ajunsesem la olimpiada de matematică până în faza pe ţară, mă trăgea aţa spre medicină. Aţa o mânuia un unchi al meu, chirurg care făcuse minuni în timpul războiului şi care, într-o seară memorabilă (pentru mine) mi-a spus: “nepoate, nu există fericire mai mare decât să salvezi viaţa cuiva”.
Nu mai ştiu exact cum am uitat de acele vorbe şi am cotit-o spre ceea ce urma să devină destinul meu. Venisem la Bucureşti, la bunica, pentru câteva zile în vacanţa de primăvară. Într-una din plimbările mele visătoare prin centrul capitalei, am trecut pe lângă o clădire a cărei măreţie mi-a dat un fior. Era “Universitatea Bucureşti” străjuită, vizavi, de statuia lui Mihai Viteazu. “Mamăă! La ce-ar trebui să fiu student ca să învăţ şi eu aici?” – m-am întrebat. Şi, dând puţin ocol, am văzut undeva sus, pe un colţ al clădirii, sub un felinar ca în schiţele lui Nenea Iancu, placa ce răspundea întrebării mele: “Universitatea din Bucureşti, Facultatea de matematică şi informatică”.
Asta e – mi-am zis. Şi asta a fost.
intrarea în lumea miraculoasă de care vă vorbesc s-a produs câteva luni mai târziu, în momentul în care, din balconul amfiteatrului Spiru Haret unde ne înghesuisem mai mulţi candidaţi să aflăm ce brânză am făcut la admitere, mi-am auzit numele strigat la “admişi”. Mai departe totul a fost ca un fel de “Alice în ţara minunilor”.
Profesori celebri, fiecare cu legende care ar merita ecranizări, ne-au învăţat tehnica de a vedea mai departe şi mai clar decât credeam noi că putem: Grigore Moisil, Gheorghe Mihoc, Caius Iacob, Miron Nicolescu, Ciprian Foiaş, Solomon Marcus, Octav Onicescu…
Doar un culoar ca un tunel între simboluri şi două uşi de lemn masiv despărţeau Facultatea de matematică de Facultatea de litere. Acolo, la nici 100 de metri de noi, predau alţi monştri sacri: Zoe Dumitrescu Buşulenga şi Ovidiu Drimba. Cursurile lor erau adevărate spectacole la care ne întâlneam, de fiecare dată cu teama că nu vom găsi locuri în amfiteatru, studenţii de la mate, geografie şi de la celelalte facultăţi din templu.
Toate aceste amintiri m-au invadat ieri, citind interviul pe care l-a acordat pentru GSP.ro personajul Cristian Sima. Termenul “personaj” vă asigur că nu are nimic peiorativ în el de data asta. Cristian Sima, pe lângă titlurile academice şi performanţele profesionale excepţionale, care l-ar recomanda deplin pentru titulatura de “remarcabil matematician român” este şi un povestitor fascinant. Complet dezinhibat, fără a-şi impune bariere protocolare, are o lanternă extrem de precis focalizată spre elemente dintre cele mai interesante din lumea stranie pe care a generat-o în jurul lui.
Am citit pe nerăsuflate interviul său care pe mulţi moralişti, pudibonzi, eticieni s-ar putea să-i irite.
O să săriţi pe mine acum: “Ce faci, îl ridici în slăvi pe unul care a debutat prin bisniţă, s-a imbogatit prin înşelătorii şi a culminat, în prodigioasa lui carieră de broker, prin scheme Ponzi care l-au făcut să fugă din ţară ca să-şi scape pielea?”
Rămân la părerea mea: este un interviu eveniment pe care, dacă nu-l citiţi, veţi avea numai de pierdut.
Câteva extrase:
Despre politicienii de azi:
“Și în Statele Unite, nu vedeți că s-a ajuns să se voteze între un nebun și un senil? Păi, hai să comparăm, puteți să-i comparați pe Biden, Kamala Harris și Trump cu Kennedy, Nixon, Eisenhower, Truman? Puteți să-i comparați?! La discurs, la umor, la ce vrei. Totul se duce de râpă pentru că economicul domină, iar economicul și-a zis: „Hai că pe politicieni ăștia îi manipulăm ușor”.
Despre democraţie:
“România, dacă vrea să schimbe ceva, trebuie să înceapă cu educația! Și aici cred că democrația nu-i bună pentru români. Pentru că noi am fost o întreagă istorie sub stăpâni sau sub tătucă. Aduceți-vă aminte ce se spunea pe vremea lui Nea Nicu: „Ne-a dat nea Nicu, ne-a luat nea Nicu”. Era un tablou agățat sus, pe perete, să știm pe cine înjurăm. Noi nu ne implicăm. Noi nu vrem. Democrația nu-i bună. Dovadă e cine ajunge la putere. Un om de calitate n-are ce să caute în politică la noi, care e o cloacă.”
Despre inteligenţa artificială:
“Da, sunt multe pericole. Sunt și oportunități. Viitorul e al inteligenței artificiale. Tot ce se face e extraordinar de bine. Problema e că o să avem un șoc mare cu o grămadă de oameni care își vor pierde locul de muncă. Și asta într-un timp foarte scurt! Adică într-un an, doi, vom avea niște date-șoc. În schimb, mai țineți minte problema aia cu Parlamentul? ChatGPT nu știe să o facă. Iar probleme de-alea de logică foarte grele de clasa a 5-a sau a 6-a, ChatGPT-ul nu știe să le facă. Dacă îi dau, în schimb, cea mai complicată integrală, s-ar putea ca Sima să nu mai știe să o facă. Dar ChatGPT ți-o fumează. Deci mă înțelegi? Problema e unde e scânteia. Nu vă așteptați ca inteligența artificială să-ți descopere teoria relativității.”
În această oribilă perioadă de campanie electorală în care tema de casă este “prin ce trucuri noi să minţim mai eficient turma”, în acest aer irespirabil al exhibării morţilor din dulapuri şi al cosmetizării mizeriei cotidiene, când mi-a pierit orice chef de a mă mai elibera prin scris de atâta poluare informaţională care ne întinde capcane, iată că mai apare câte o “scânteie” (vorba intervievatului) unde nu te aştepţi.
O invitaţie la gândire neconvenţională şi la exprimare francă.
Iată, ca desert, cum defineşte Cristian Sima jocul la bursă: „La Bursă se întâlnesc oamenii cu bani cu oameni cu experiență. La sfârșitul zilei, ăia cu experiență pleacă cu banii și ăia cu banii pleacă cu experiența”.
https://www.conteledesaintgermain.ro/personajul-cristian-sima/13-09-2024https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/09/Facultatea-de-matematica-500x313.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/09/Facultatea-de-matematica-150x150.pngEditorialebursa,Cristian Sima interviu,Facultatea de matematica,matematicieni celebri,schema Ponzi,Universitatea BucurestiFacultatea de matematică a Universităţii Bucureşti a fost, pentru mine, o lume în lume. Cu şase luni înainte de admitere mă pregăteam să dau la medicină. Deşi făcusem realul la un liceu de mate – fizică, deşi ajunsesem la olimpiada de matematică până în faza pe ţară, mă trăgea...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:
Domnule profesor, atenția mărită:
„Într-un parlament, fiecare membru are cel mult trei dușmani. Arătați-ne că orice astfel de parlament se poate împărți în două camere, astfel încât în fiecare cameră, fiecare membru să aibă cel mult un dușman.”
Acu să vă vedem!
Cel mult înseamnă și zero, nu?
… nascut in 1970 …
Uitandu-ma la tot ceea ce se intampla astzi in invatamntul romanesc si prin ce trebuie sa treaca copii, pot sa spun ca imi este dor de invatatoarea mea din clasele I-IV, d-na Sihota Cornelia. Imi este dor de diriginta din gimnaziu, profa de matematica, d-na Elena Serban.
Imi este dor de profesorul de muzica din a V-a care din pacate nu imi ai amintesc cum il cheama, insa mi-a ramas si azi in memorie bucuria ca care venea la ore carand dupa el un pickup si niste discuri cu Bach, Chopin, Mozart si in timp ce ascultam acea muzica ne explica fiecare pasaj cu un entuziasm extraordinar.
Imi este dor de profesorul de sport din gimnaziu, un om cu mustata a la Tiriac, foarte dedidact meseriei si care stia sa se faca foarte apreciat de toti elevii.
Imi este dor de dl. Deac, profesorul de desen, de umorul lui deosebit.
Imi este dor de d-na Stanomir, diriginta din liceu, cea mai distinsa persoana pe care am intalnit-o vreodata.
Imi este dor de profu’ de matematica, dl. Dragoi, un dascal pur si simplu genial.
Acestia sunt doar o mica parte dintre profesorii extraordinari pe care i-am avut ca elev. Din ignoranta mea nu mai retin numele tuturor, desi acum constientizez ca ar fi trebuit.
D-ul Geoană declară (citesc acum) că are tot respectul, repet tot respectul pentru fenomenul LBSQ…si alte litere.
Intr-o tara in care 90% gandesc altfel.
Vrea sa fie presedinte.
Uneori se intampla sa fi lipsit de sens si de ratiune, chiar prost. Asta te poate ajuta sa te bucuri mai tărziu de clipele cand esti destept si inteligent.
Dacă vei fi vreoadată destept si inteligent!
In cazul de față zero sanse.
PS Legat de dl. Sima cu ani in urmă l-am ascultat si eu …cu gura căscată chiar!
Mai tarziu dupa ce a dat Țeapă pană si d-lui Daniel Dăianu specialist financiar de mare clasă , m-am dumirit:
Sima este omul potrivit in sistemul potrivit(capitalist)…Ce-i drept in vremurile cand se construiau baraje , nu teorii de dus cu preșu, Sima ar fi fost un specialist de clasă….că n-avea de ales! :))
Eu aștept să tokenize și alte repere ale istoriei noastre recente, cum ar fi:
Vila Lac 1 și 2, palatul de pe Modrogan , hotelul psd-istilor de pe Ion Ionescu și alte locuri grele unde s-a scris istoria! Adică locurile se curvasareala politică și de alta natura( inclusiv homosexuala) în care ni s-a ales traseul care ne-a adus în acest moment si punct de răscruce al existenței! Puteți să râdeți de alarmismul meu( nu sunt Casandra) dar eu asta simt! Mai ales acum când am citit ca corpul de ingineri al armatei americane studiază efectele și impactul pe care un război nuclear l-ar avea asupra estului Europei și vestului Rusiei!
Ca de, suntem carne de tun!
Dar nu mai contează! Comentatorii de top, deontologii și hamsterii o vor lua în mâna! O voi lua și eu! Singura mea dorință este ca ei să o ia în mâna înaintea mea așa ca un fel de poetic justice pentru faptul ca au fost fani vaccinare și fani actorul ratat!
Dar o sa vedem! Poate nu va fi așa și îmi voi cere iertare!
Sau nu!
Mda, a transmis esențialul, ești lacom, ai ceva bani sau bunuri? Perfect, te voi ajuta să-i pierzi cu eleganță, extrem de elaborat și foarte sofisticat, contra unui comision.
„Inclusiv firma mea cu asta se ocupă, tokenizează viitorul. Larry Fink, de la BlackRock, a spus că totul va fi tokenizat, adică și viorile Stradivarius, și tablourile de Rembrandt, orice. Practic, oricine va putea să cumpere o milionime aparte dintr-un tablou. Nu vă gândiți la NFT-uri. Gândiți-vă la orice obiect de pe lumea asta, palat, Veneția, ce vrei, îl împărțim în centimetri pătrați și începem să îi vindem/cumpărăm.”