Scorul acestui articol
[Total: 94 voturi. Media: 4.5]

 

Aburul sărbătorilor ne-a făcut pentru câteva zile să credem că anul politic 2019 ar putea fi unul mai normal decât cel care tocmai s-a încheiat. PreÈ™edinția Consiliului Uniunii Europene părea multora un bun prilej de armistițiu național. Mai mult chiar, un colac de salvare a țării de la autodistrugere prin antagonizare È™i intoleranță.

Din păcate s-a dovedit încă o dată că ne amăgim punând speranța înaintea realismului. Deîndată ce Cotroceniul  a început să dea mesaje națiunii, a devenit clar că preÈ™edintelui Klaus Iohannis îi pasă de interesele României È™i ale românilor exact cât îi pasă È™i de respectarea Constituției. Adică deloc. Singurul gând cu care s-a hrănit în tot acest răgaz de sfârÈ™it de an, răgaz asociat simbolic naÈ™terii speranței, a fost unul masturbatoriu, preocupat exclusiv de satisfacerea propriului ego aflat în permanentă erecție: să-È™i atace È™i să-È™i distrugă adversarii politici prin orice mijloace, doar – doar o mai pune mâna pe un mandat de preÈ™edinte. Fie È™i peste o țară făcută țăndări.

Nu un mesaj de unire, nu un mesaj de mobilizare, nu un mesaj de mândrie națională, cum se obiÈ™nuieÈ™te la fiecare început de an. Doar smetii, strâmbe È™i acea privire tulbure de batracian, vâscoasă ca o leÈ™ie,  disprețuitoare ca un piÈ™at cetonic slobozit în capul impertinenților ce îndrăznesc să pretindă un preÈ™edinte puțin mai normal la cap, puțin mai drept, puțin mai român. „žLuați de-aici, cu spumă, să vă săturați! Îmi pasă mie de Constituția voastră de sclaveți, de instituțiile vostre de retarzi exact până la Alexandria sau Dorohoi! Fac ce vreau în țara asta È™i nu dau socoteală nimănui! Hast du verstanden? Nu vă convine? Suspendați-mă!”.

Un popor întreg a ajuns la exasperare: ce e de făcut cu smintitul ăsta? Cum îl oprim?

Iar politicienii puterii, care chiar ar trebui să răspundă la întrebare, o scaldă principial în emisiuni de maximă audiență. Spre exasperarea moderatorilor È™i a celor de-acasă care aÈ™teaptă de la ei măcar o promisiune: Îl suspendați? Îl atacați la Curtea Constituțională? Îl acuzați de înaltă trădare? Îl declarați în incapacitate temporară de a-È™i exercita atribuțiile de serviciu? Aveți vreo altă idee mai bună pentru a riposta? Sau îl lăsați să scufunde țara de tot, că aÈ™a îi place lui, să se joace de-a războiul cu vaporaÈ™ele de hârtie tricoloră torpilate de scuipați lansați printre dinți?

AnaliÈ™ti, politicieni, jurnaliÈ™ti de top, toți se învârt în jurul  acestor variante de ripostă enunțate mai sus. DeÈ™i e clar că niciuna dintre ele nu garantează succesul. Ba, dimpotrivă, toate par a fi mai degrabă păguboase decât avantajoase în actualul context.

 

De aceea m-am gândit să propun eu o soluție pentru scăparea țării de toanele acestui zărghit. O soluție indirectă, poate cinică, însă fezabilă dacă acceptăm că doamna Pippidi nu se înÈ™ală atunci când afirmă că „žalianța PSD „“ ALDE nu are puterea dar are banii”.

Păi dacă alianța are banii (È™i-i are, fiind la guvernare), atunci să racoleze de urgență 30 de parlamentari de la opoziție (ar avea, slavă Domnului, ce să le ofere: funcții, finanțări de proiecte în circumscripțiile lor, locuri eligibile pe liste etc.), È™i să ia È™i puterea. Pe bune!

 

Pentru ca manevra aceasta să-l oprească din derapaje pe Klaus Iohannis mai trebuie, musai, ceva: ca cel puțin 20 din cei 30 de racolați să fie de la PNL. Căci PNL fiind acum locomotiva lui politică, o dezertare în masă de-aici nu doar că ar È™ubrezi partidul dar ar fi È™i un semnal devastator pentru întâiul haÈ™tagist. Cu locomotiva politică trasă pe linie moartă, cu majoritatea ostilă din Parlament întărită până la limita a două treimi, domnul Iohannis ar înțelege mai repede decât ne-a obiÈ™nuit în alte ocazii cât bine i-a făcut aroganța È™i cât de aproape a ajuns funia suspendării lui de par.

 

După o astfel de dezertare în masă din propria armată, garantat se va disciplina instant.

 

Procedura de suspendare, pe care acum o vede în roz È™i încearcă să o provoace È™tiind că puterea are doar o majoritate fragilă în Parlament, îi va apărea brusc în culori gri, penitenciare. Iar È™ansele cuceririi unui nou mandat vor mai putea fi întreținute doar în imaginația sa È™i doar cu halucinogene. Cât despre protejarea doamnei Carmen în fața procurorilor, ce să mai vorbim? Se È™tie că aceÈ™tia merg cu învingătorii. De ce È™i-ar mai risca pielea pentru unul ca el?

 

Racolarea a 20 de parlamentari PNL nu e deloc irealizabilă. Șansele mari de succes ale unei astfel de miÈ™cări derivă nu doar din oferta generoasă de foloase directe pe care un partid aflat la guvernare le poate oferi  celor pe care vrea să-i atragă de partea sa ci È™i din detaliul, extrem de important, că li se poate propune respectivilor È™i opțiunea ALDE.  Adică prezervarea calității de liberal. Pentru confortul lor etic, dar È™i pentru cum vor apărea  în ochii electoratului după o astfel de miÈ™care, posibilitatea de a nu fi acuzați că sunt traseiÈ™ti È™i că È™i-au trădat doctrina pentru care au fost aleÈ™i poate cântări decisiv.

Dacă mai adăugăm la argumentele de mai sus faptul că Liviu Dragnea s-a dovedit un maestru în astfel de reconfigurări de trupe, de „žtransferuri de succes”, aproape că putem paria pe învingător.

Alianța PSD „“ ALDE dispune în acest moment de momelile cele mai îndrăgite de parlamentarii aflați la sfârÈ™it de ciclu electoral È™i care nu întrevăd un nou mandat. Spre deosebire de partidele din opoziție care pot oferi, în schimbul racolării, doar promisiuni în cazul că lucrurile ies bine, un partid la putere care mai are în față cel puțin un an de guvernare poate oferi ceva mult mai convingător: certitudini.

AÈ™adar, vânt prielnic pe schema asta. Doar să vrea È™i Liviu Dragnea.

De ce n-ar vrea? Iată cel puțin un argument: ca să nu dea prea multă putere ALDE È™i, implicit, lui Tăriceanu.

***

Planul lui Klaus Iohannis este să saboteze cât mai mult posibil guvernul în exercitarea preÈ™edinției Consiliului UE È™i, la cea mai mică eroare a acestuia, să asmută toți susținătorii lui de la  Strasbourg împotriva PSD „“ ALDE. De aceea este imperios necesar ca tandemul Dragnea  -Tăriceanu să rămână unit, să nu joace la aÈ™teptare È™i să atace cât mai curând. Să încerce a prelua inițiativa înainte ca preÈ™edintele să lovească el decisiv. Asta, după părerea mea, ar însemna cel mai târziu până la sfârÈ™itul lui martie 2019. Ar securiza astfel È™i preÈ™edinția europeană È™i alegerile europarlamentare din luna mai din România pe care, cu un PNL mai sărac cu 20 de parlamentari, alianța le-ar putea câÈ™tiga detaÈ™at.

Soluția propusă de mine nu elimină È™i nu împiedică în niciun fel alte tipuri de inițiative. Important este  să se facă ceva concret, să fie sancționat cât mai rapid È™i cât mai sever stilul obstrucționist adoptat de domnul Iohannis în războiul său cu țara. Se poate acționa pe mai multe planuri, în paralel. Totul este să se bată în cuie un plan de luptă È™i să se dea ordinul de atac.

Eu mai am cel puțin o idee de cum l-ar putea pedepsi Liviu Dragnea pe Klaus Iohannis pentru ieÈ™irile lui în decor, din ce în ce mai aberante. Această idee se bazează pe valorificarea ingenioasă, cu bani puțini È™i multă disciplină de partid, a unuia dintre atuurile principale ale PSD în raport cu orice alt grup politic din România: rețeaua sa, excelent organizată, de filiale teritoriale È™i numărul mare de membri activi din întreaga țara.

Dar, despre asta, într-un alt articol.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/01/Iohannis-Dragnea.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/01/Iohannis-Dragnea-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialealianta PSD - ALDE,Alina Mungiu Pippidi,Carmen Iohannis martor,derapaje Iohannis,hastag rezist,presedintia Consiliului UE,racolare parlamentari,republica procurorilor,sabotarea guvernului Dancila  Aburul sărbătorilor ne-a făcut pentru câteva zile să credem că anul politic 2019 ar putea fi unul mai normal decât cel care tocmai s-a încheiat. PreÈ™edinția Consiliului Uniunii Europene părea multora un bun prilej de armistițiu național. Mai mult chiar, un colac de salvare a țării de la autodistrugere...Blog politic si polemic