Scorul acestui articol
[Total: 32 voturi. Media: 3.9]

România este, totuşi, o ţară NATO! Poate fi considerată ca un portavion precum USS Ford sau Eisenhower, dar nu de apă ci de uscat. Şi nu la buza fâşiei Gaza ci fix peste gard de Ukraina şi de Republica Moldova.

Dacă pe timp de pace marile puteri ne considerau secundari, periferici şi neinteresanţi  acum, în vremuri cu turbulenţe şi ameninţări din toate direcţiile, am fost reevaluaţi: suntem preţioşi, buni de prima linie, cu rol strategic.

Astfel, miza alegerilor din România – 2024 a crescut enorm şi s-a internaţionalizat.

În ultimele săptămâni, la noi, s-au înregistrat evenimente care indică limpede că au fost puse în mişcare mecanisme electorale grele.

Marcel Ciolacu îl depăşeşte ca ubicuitate pe Traian Băsescu din vremurile lui efervescente când demola gherete şi stârpea câinii vagabonzi. Ciolacu e peste tot: şi la Tel Aviv, şi la Kiev, şi la dejun cu Olaf Scholz şi la negocieri cu Bruxelles-ul şi în parlament cu Legea Pensiilor şi pe Stadionul Naţional la victoria cu Elveţia…

Nicolae Ciucă ne anunţă, chipurile răspunzând la o întrebare a ziariştilor, că dacă PNL îi va cere, el nu va putea refuza o candidatură la preşedinţie. Sună a angajament, dar şi a spirit de sacrificiu.

Mircea Geoană aruncă şi el buzduganul în direcţia Cotroceniului, prin lansarea unei cărţi – program cu un titlu mai mult decât străveziu: „Bătălia pentru viitorul României. Gândurile unui român la vârful NATO”.

George Simion dimpreună cu AUR cresc aproape neverosimil în sondaje. Deşi nu a declarat până acum răspicat că ar avea de gând să candideze el, personal, la preşedinţie, Simion a anunţat în repetate rânduri că AUR va propune un candidat propriu pentru Cotroceni.

Toate aceste lansări la apă nu sunt întâmplătoare. Şi nu reflectă un impuls de moment al respectivilor ci existenţa, pentru fiecare dintre ei, a unei susţineri superioare. Care, în termeni de superputeri, s-ar putea numi SUA, Germania, Franţa, Rusia.

Au fost puse la treabă şi instituţiile de forţă. Buzatu, Cherecheş, vameşii de la Calafat şi Sculeni, clanul Caranilor nu reprezintă altceva decât semnale electorale: atenţie, au început manevrele, comanda la noi!

Dar cea mai spectaculoasă mişcare din acest registru de prepoziţionări în vederea celor patru rânduri de alegeri de la anul este, de departe, scoaterea de la naftalină şi activarea dosarului vaccinurilor. Doi guguştiuci şi o porumbiţă au fost trimişi în judecată de DNA pentru “derizoriul” prejudiciu de 1 miliard de euro produs prin achiziţionarea a 50 de milioane de vaccinuri inutile.

Miza acestei mişcări nu o reprezintă nicidecum banii (care, oricum, nu vor putea fi recuperaţi) ci USR-ul, care, dintr-un motiv abscons, trebuie scos definitiv din cărţi.

Spun “abscons” pentru că, totuşi, un partid în cădere liberă, care la alegeri va avea sub 10%, nu ar trebui să stârnească temeri în marii strategi interesaţi de România. Şi atunci?

N-am amintit deloc, până acum, de preşedintele Iohannis. Şi de teama lui viscerală de răzbunarea Laurei Kovesi. Se tot zvoneşte că această doamnă abia aşteaptă să i-o “întoarcă” celui care a demis-o de la conducerea DNA. Şi, de asemenea, se zvoneşte că dânsa ar putea fi candidata USR la preşedinţia României. Lucru pe care domnul Iohannis, aflat încă la butoane, vrea să-l evite cu orice preţ. De aceea, compromiterea totală a USR prin întoarcerea împotriva sa a sloganului “DNA să vină să vă ia” ar pune-o pe doamna Kovesi în imposibilitate de a reprezenta, ca zeiţă a dreptăţii, un partid dovedit corupt.

Cum se vede, păpuşarii externi ai alegerilor de la anul din Romania au început încă de pe acum pregătire terenului pentru preferaţii lor. Defrişează buruienile incomode din cale şi testează posibile soluţii prin care să conducă pe viitor România în direcţia pe care o vor dicta.

Dacă USR-ul a fost deja împins pe tobogan, mai rămâne de rezolvat George Simion cu AUR-ul său (aflat, se zice, ca şi tezaurul României în mâinile Moscovei). Părerea mea este că va fi o nimica toată, pentru nişte structuri de forţă atât de bine antrenate în malversaţiuni de Traian Băsescu, să-l anihileze pe Simion astfel încât votanţii lui, deloc puţini în momentul de faţă, să rămână fără obiectul susţinerii lor.

Sunt convins că, în 2024, România îşi va alege liderii pentru viitorii ani nu direct, prin voinţa la urne a populaţiei sale, ci prin proxi-uri evident “bine intenţionate”. Subteranele politice şi diplomatice deja lucrează asiduu la acert proiect şi vom asista din ce în ce mai des la producţii spectaculoase ale caselor de filme DNA şi SRI.

USR e pe tobogan, se pregăteşte AUR!

Întrebarea este: câţi păpuşari externi sunt, pe cine susţine fiecare şi care se va impune? Toţi aceştia având interese strict egoiste este greu de presupus că vor sprijini aceleaşi persoane şi aceleaşi angajamente. Prin urmare putem să ne aşteptăm că vom asista la manevre contradictorii vizând politicieni de notorietate cum ar fi Clotilde Armand sau Nicuşor Dan, Nicolae Ciucă sau Rareş Bogdan, Gabriela Firea sau Diana Şoşoacă.

Deocamdată observăm că Ciucă a scăpat spectaculos de guralivul Câţu, că Iohannis savurează din plin compromiterea USR şi că Mircea Geoană vine tare pe turnantă.

Suntem însă doar la început de cursă. Cum Ciolacu şi Geoană aleargă, deocamdată, pe acelaşi culoar, s-ar putea ca, la un moment dat şi la un ordin ferm venit de la păpuşarul şef, unul dintre ei să se retragă în favoarea celuilalt. Întotdeauna marii scenarişti au pregătite soluţii de rezervă.

Până una – alta Florin Câţu, Vlad Voiculescu şi Cătălin Drulă sunt jalnicii momentului. Exemple perfecte de victime ale efectului de bumerang. Loviţi direct în moalele capului de propriile lor arme de altădată.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2023/11/catu-voiculescu.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2023/11/catu-voiculescu-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeDNA dosarul vaccinurilor,Florin Catu,prejudiciu 1 miliard,punere sub acuzare,Vlad VoiculescRomânia este, totuşi, o ţară NATO! Poate fi considerată ca un portavion precum USS Ford sau Eisenhower, dar nu de apă ci de uscat. Şi nu la buza fâşiei Gaza ci fix peste gard de Ukraina şi de Republica Moldova. Dacă pe timp de pace marile puteri ne considerau secundari,...Blog politic si polemic