Scorul acestui articol
[Total: 28 voturi. Media: 4.3]

Motto

Manele, manenele, manele,

Frumoase ca visele mele…

 

Spre deosebire de alte influenţe care degradează comportamentul normal al acestui popor, manelizarea sa nu vine din exterior ci din interior. Dintr-un interior profund şi definitoriu. Avem în genă văicăreala, şmechereala, genunchii moi şi mâna întinsă. Manelele nu sunt altceva decât un folclor al săracilor clădit pe incultură, pe sentimente primare, pe făcut bani fără şcoală, pe texte de grotă şi refrene tânguioase.

Cornel Nistorescu a scris un editorial amar despre iluştrii noştri fotbalişti care au sărbătorit victoria asupra Elveţiei printr-o baie de manele. Citez un scurt paragraf:

Chestiune de gust, dar și de educație. În văzul lumii-cu imnul, la chef – cu miorlăială balcanică. Presupun că unii ascultă aceeași muzică și acasă, ba și în cască, la pregătirea fizică. O țară la vedere și alta în particular, în privat. Defilăm cu muzică patriotică și petrecem cu muzică țigănească”.

în tot circul care s-a iscat după fuga şi prinderea lui Cătălin Cherecheş eu văd acelaşi manelism ca la petrecerea fotbaliştilor. Acelaşi apetit pentru ieftin şi derizoriu, pentru “să-mi distrez creierii capului” cu suferinţă eventual sângerândă, dar a altuia, cu vai – vai-uri de dragoste şi inimă albastră, dar ale altora, cu chiuituri însoţind emoţii de doi bani despre bani.

În primul rând că acest subiect, prin impactul lui asupra vieţii noastre de zi cu zi, nu depăşeşte relevanţa unui fapt divers. Încă un grangur condamnat care a scăpat poliţiei române. Mare brânză! Fapt banalizat prin repetiţie.

Dar nu! Ziarele freamătă, internetul vuieşte, televiziunile sunt pline de poza lui Cherecheş cu sânge pe faţă şi cămaşa ruptă. Sânge, ce excitant!

Ăsta-i poporul! Asta cere, asta i se dă! Ratingurile bat recorduri şi nu mai interesează pe nimeni de războaie sau legi care ne sărăcesc. Circ şi pâine, mare adevăr!

În al doilea rând lipseşte aproape complet judecata cumpătată şi încercarea de a înţelege lucrurile dincolo de trendul impus de media.

Toţi îl umplu de flegme pe Cherecheş: hoţ, laş, mincinos, golan. Bine că l-au prins, excelent că l-au bumbăcit poliţiştii germani şi i-au golit buzunarele de lovele şi legitimaţii. Bine i-au făcut! Aşa-i trebuie! Să înfunde puşcăria până zicem noi stop, ha-ha-ha şi hi-hi-hi!

Dar, după această emoţie de posesor de capră privind cu pizmă în ograda vecinului, ar trebui, totuşi, reflectat şi la modul în care minunata noastră justiţie l-a condamnat pe primarul băimărean. Chiar aşa să-ţi baţi joc de tine, tu justiţie cu lăudători înalţi, încât să accepţi ca acest om să fie condamnat de o judecătoare care depusese cu doar câteva săptămâni înainte un denunţ împotriva lui?

De fapt, ştie toată lumea de istoria cu soacra lui Cherecheş, cu mama judecătoarei, cu tentativa de mită ş.a.m.d. O incompatibilitate mai flagrantă decât aceasta aproape că nu se poate imagina. Şi totuşi… Auzi, că în aprilie 2024 ar fi intervenit prescripţia. Şi? Nu există proceduri excepţionale, de urgenţă, ca să se iasă onorabil dintr-o astfel de situaţie? Dar dacă judecătoarea murea? Procesul era compromis?

Cătălin Cherecheş a mai fost condamnat şi arestat în trecut. Se pare că, atunci, pe nedrept. Ştie deci pe pielea lui şi cât de “oarbă” poate fi justiţia română şi ce minunate condiţii de detenţie oferă statul român. Nu exclud deloc că gestul lui disperat, de a fugi cum a fugit, ar fi putut fi provocat şi de o frică uriaşă. De groaza de a mai trece odată prin iadul temniţelor noastre.

Să nu uităm, totuşi, că în puşcăriile româneşti mor cu zile nu doar amărăşteni lăsaţi de izbelişte de toată lumea, dar şi persoane cu notorietate şi posibilităţi, teoretic, de a-şi face detenţia mai uşoară. Amintesc doar de Dan Adamenscu, de Dan Mustaţă, de Rudel Obreja.

Aşa că să o lăsăm mai moale cu jubilaţia că infractorul a fost prins şi va putrezi în închisoare. Eu sper să nu se întâmple aşa. Sper să aibă parte de o rejudecare, dreaptă, a procesului. Şi abia după aceea, dacă va fi găsit vinovat, să suporte consecinţele.

Să te bucuri de suferinţa altuia fără vreun motiv temeinic, doar aşa ca să ţi se pară spectacolul mai palpitant şi viaţa ta mai împlinită nu este deloc un semn de bogăţie lăuntrică. Dimpotrivă, prefigurează un jalnic deşert.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2023/11/chereches.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2023/11/chereches-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialecapturat in Germania,judecator incompatibil,manele chereches,procesMotto Manele, manenele, manele, Frumoase ca visele mele…   Spre deosebire de alte influenţe care degradează comportamentul normal al acestui popor, manelizarea sa nu vine din exterior ci din interior. Dintr-un interior profund şi definitoriu. Avem în genă văicăreala, şmechereala, genunchii moi şi mâna întinsă. Manelele nu sunt altceva decât un folclor al...Blog politic si polemic