Scorul acestui articol
[Total: 6 voturi. Media: 4.7]

E clar că nu mai ştim de noi. Părem a fi în pielea noastră, cu capul la purtător, când, de fapt, am ajuns nişte biete marionete, nu pe aţe ci pe şine, cărora le dictează traseul un acar IT-ist dintr-un dispecerat tapetat cu monitoare.

Scoaterea din joben a lui Călin Georgescu este o prestidigitaţie mai mare decât apariţia fulminantă a AUR la alegerile anterioare.

Mă enervează încercările analiştilor neamului de a explica raţional iraţionalul. Că poporul, adică, s-a săturat, că a vrut o schimbare, că problemele lui sunt neglijate, că politicienii sunt hoţi şi tot aşa, o listă interminabilă de banalităţi puse pe seama sa, ca şi cum poporul l-ar fi ales pe Călin Georgescu şi nu o mână nevăzută care face jocuri pe care noi încă nu le înţelegem.

S-o spunem răspicat: poporul român habar nu are cine e Călin Georgescu. Câţiva maniaci ai informaţiei politice (printre care mă număr şi eu) au mai auzit cât de cât de acest domn marcat de o puternică amprentă legionară, dar atât! Un ciudat într-o galerie de excentrici, un individ preocupat mai degrabă să nu se vadă decât să se vadă, să nu se audă decât să se audă, să nu se vorbească de el decât să fie popularizat.

Şi, brusc, o hipnoză în masă marca Tik Tok, apoi un rezultat pe care nimeni, dar absolut nimeni, nu l-a anticipat. Nici măcar casele de pariuri, de obicei un barometru mult mai precis şi mai credibil decât sondajele de opinie. La casele de pariuri Călin Georgescu avea, înainte de ziua de ieri, cota 100. Adică spre imposibil. Şi, totuşi…

Cine crede că peste două milioane de români l-au votat, pe bune, firesc, pe acest porumbel cenuşiu al confuziei generale, înseamnă că e un foarte bun mediu pentru hipnoză.

Eu nu cred deloc aşa ceva.

Recunosc, însă, că nici nu am o explicaţie a trucului folosit care să mă mulţumească pe deplin. Cu atâtea instrumente miraculoase de trucat realitatea de care dispun în prezent serviciile secrete gen AI, reţele de socializare, softuri ultraperformante de jonglat cu voturile după bunul plac al celor care le administrează, orice scamatorie electorală pare posibilă.

Bănuiala mea, însă, este că ieri am asistat la un experiment condus dintr-un centru de comandă ocult, bicefal, care a încercat să joace şi pentru tabăra progresist – globalistă şi pentru tabăra suveranistă. Cu scopul principal de a pune la colţ partidele tradiţionale, cu structuri în teritoriu mai solide şi mai greu de manipulat.

Planul acestor forţe oculte nu cred că a fost să se ajungă la această finală extremă între globalişti şi suveranişti. Ceva, însă, nu a funcţionat cum trebuie; anumite motoare s-au ambalat prea tare şi experimentul a scăpat de sub control. Pur şi simplu a deraiat spre ceea ce avem acum.

Cât despre centrul de comandă bicefal, sunt două ipoteze de luat în calcul: sau cele două capete au conlucrat sau a fost o luptă de putere reală între ele.

Dacă au conlucrat înseamnă că învingătorul în turul doi este deja stabilit şi, ca să se evite o escaladare a ostilităţii între susţinătorii lor, n-aş exclude ipoteza ca unul dintre candidaţi să se retragă în favoarea celuilalt.

Dacă, însă, între cele două capete ale balaurului este o luptă de putere autentică, atunci ne putem aştepta la un tur doi cu sânge pe pereţi şi cu alianţe de susţinere dintre cele mai surprinzătoare.

Mă gândec că n-ar fi exclus ca rezultatul alegerilor prezidenţiale din România să-l inspire pe Donald Trump în găsirea rapidă a unei soluţii de pace în Ukraina. Din moment ce Ungaria love Putin şi, acum, România începe să love Rusia, mă gândesc că Trump ar putea satisface lăcomia de influenţă a lui Putin acceptând să-i dea o autoritate mai mare în aceste două teritorii care îl iubesc, în schimbul acceptării unei Ukraine mai puţin ciuntită.

Doamne fereşte! Sper să mă înşel!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/11/tiktok.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/11/tiktok-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialealegeri case de pariuri,Calin Georgesc,Lasconi,prezidentiale Romania,pro-rusia,TiktokE clar că nu mai ştim de noi. Părem a fi în pielea noastră, cu capul la purtător, când, de fapt, am ajuns nişte biete marionete, nu pe aţe ci pe şine, cărora le dictează traseul un acar IT-ist dintr-un dispecerat tapetat cu monitoare. Scoaterea din joben a lui Călin...Blog politic si polemic