Partidul – buric
Mă simt ca într-un regim de ocupație, cu guvernanță străină.
Regimul de la Vichy mi se pare, până la un punct, un bun termen de comparație pentru ce se petrece acum în România. Instaurat după armistițiul franco „“ german din iunie 1940, Regimul de la Vichy a guvernat Franța până în 1944 împărțind-o în două zone: una sub ocupație direct germană, cealaltă sub control francez dar executând ordinele Berlinului. Infamul nume asociat acestei pete (sic!) din istoria mândrului Cocoș Galic este Petain. Generalul Philippe Petain. Iar termenul care, de la el, a devenit supranumele livrării tării pe tavă unei alte puteri  este „petainisme”.
Și România este împărțită azi în două zone: Å¢inutul Secuiesc și restul țării. Cum nu-i așa? Dar n-au acceptat chiar guvernanții noștri, prin pravoslavnică pasivitate, de conivență cu Laszlo Tokes și cu Kelemen Hunor, această segregare?  Consființită, nota bene,  prin deschiderea unei reprezentanțe a Å¢inutului Secuiesc la Bruxelles?
Nu mai este un secret pentru nimeni că maghiarizarea așa numitului Å¢inut Secuiesc, de la deromânizarea dramatică a populației din zonă și până la generalizarea administrării tuturor treburilor comunității în altă limbă și cu alte priorități decât cele naționale, a înregistrat în ultimii ani o accelerare fără precedent în direcția dobândirii autonomiei totale.  Putem spune, așadar, că, într-un fel, Å¢inutul Secuiesc este, în comparația propusă la inceput, echivalentul zonei sub ocupație germană a Regimului de la Vichy.
Cealaltă zonă, sub control românesc (să zicem), este restul țării. Pecinginea portocalie a cuprins-o, a sufocat-o, a mutilat-o, a redus-o la tăcere, cu o eficacitate demnă de renumele Milițiilor de la Vichy. Echivalentul „petainismului”, a devenit „băsismul”, Â un termen deja consacrat, al cărui sens, binecunoscut românilor și resimțit dramatic pe propria piele, concurează în maledicțiune cu „ciuma lui Caragea”.
Comparația nu se oprește aici. Generalul Petain era francez dar nu interesele francezilor le apăra prin autoritatea ce-i fusese dată ci tot interesele ocupantului german. De ce? Pentru că puterea sa era în mâinile acestuia.
Tot astfel, puterea lui Traian Băsescu e în mâinile UDMR-ului. Adică a ungurilor. Mai trebuie cuiva dovezi că România de azi e victima paradoxului „5% mai puternic decât 95%”? Mă îndoiesc!
Și paralelismele ar putea continua. L-a avut Petain pe Celine? L-a avut! Iată că îi are și Băsescu pe Mihăieș, pe Tismăneanu etc.
Dar să revin la paradoxul 5>95. Nu doar opoziția (49%) este pusă în imposibilitatea de a face ceva, cât de puțin, din ce-și propune, măcar proporțional cu jumătate din procentele ei din parlament, dar nici partea puterii din care excludem UDMR-ul (46%) nu e în stare să-și promoveze proiectele majore. Și toate astea din pricina că UDMR (5%) spune „nem”. Doresc  guvernanții portocalii (PDL + PUNR) regionalizare, vot prin corespondență, revizuirea Constituției? Doresc! Nu că s-ar gândi la binele țării, știm cu toții la binele cui se gândesc,  dar doresc? Doresc!  Pot? Nu pot! De ce nu pot? Priviți spre 5%! Priviți buturuga mică.
Sunt unii care la acest punct mă vor mustra: „ai tu ce ai cu udemeriștii, îi critici și când fac lucruri bune. Uite, în cazul ăsta, când blochează legile pe care le-ai pomenit, toate gândite pentru fraudarea alegerilor, nu ar trebui să le mulțumim”?
Nu dragii mei, nu avem de ce să le mulțumim. Nu o fac pentru noi ci strict, egoist, cinic, consecvent, pentru ei. Â Puțin le pasă de noi. Â Cu acele legi adoptate opoziția ar face, să zicem, Â doar 40%. PDL, prin urmare, s-ar putea chiar dispensa, la limită, de povara alianței cu UDMR (dezastrul suprem pentru Uniune). Oricum, forța de persuasiune (ca să nu zic de șantaj) a UDMR ar fi, în acest scenariu, redusă aproape la zero. Avantaj cine? Dezavantaj cine?
Dacă, fără acele legi, opoziția va face 49%, în ce barcă credeți că se va poziționa UDMR? A, nu știți? Păi atunci priviți situația actuală și veți avea răspunsul.
Am mai spus-o și o repet: singura mișcare inteligentă și câștigătoare a opoziției, în conjunctura politică actuală, este pornirea unei ofensive fără menajamente împotriva UDMR-ului. Fiecare zi ce trece, fiecare nou eveniment cu deznodământul arbitrat de UDMR, ne demonstrează falimentul politicii de cocoloșire de către opoziție a acestui partid „“ buric.
Târgul pentru șefia senatului a mai arătat o dată predilecțiile strategilor udemeriști. Nu i-a interesat a doua funcție în stat, cu valoarea ei mai mult ornamentală. Au cuplat imediat la suculenta propunere de a prelua SGG: acolo sunt informațiile și banii. Iată ce-i seduce atât de mult la putere pe acești băieți cu musteața întoarsă semeț în sus, iată vânatul lor preferat: informațiile și banii. Exact în ordinea asta, credeți-mă!
Noi îi facem să se simtă buricul pământului, noi le alimentăm fantasmele revizioniste. Vrem revenirea la normalitate? Să începem atunci prin a lua lupa de pe ei, prin a-i readuce la dimensiunea lor reală: 5%, nu 95%!
https://www.conteledesaintgermain.ro/partidul-buric/29-11-2011EditorialeCiuma lui Caragea,Generalul Petain,Kelemen Hunor,Laszlo Tokes,presedintia senatului,Regimul de la Vichy,SGG,Tinutul secuiesc,Traian Basescu,UDMRMă simt ca într-un regim de ocupație, cu guvernanță străină. Regimul de la Vichy mi se pare, până la un punct, un bun termen de comparație pentru ce se petrece acum în România. Instaurat după armistițiul franco '“ german din iunie 1940, Regimul de la Vichy a guvernat Franța până...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainRelated Posts
Comentarii prin Facebook:
@CSG Esti multumit de comentariul lui nea @Lucifer? […]
Nu este prima oara cand el isi permite sa atace in acest mod poporul roman. Dar in halul asta inca n-a ajuns:,,Avem în noi microbul/virusul anarhiei,ceva în ereditatea noastră este de tip slavon,de mujici bețivi și mitomani,fără simțul devenirii istorice,dar răi,cârcotași,leneși și ciorditori(hoț ar fi prea mult spus pentru acest popor”¦).În fine,oare cum a rezistat acest non-popor în istorie?!” Doar fiinte gen patapievici ar putea fi in stare sa-si faca nevoile pe acest incercat popor. Oare acest Lucifer sa fie patapievici? Nu cred, din moment ce spunea nu de mult ca este om politic, chiar PARLAMENTAR!!! Oare din ce partid face parte individul???
Ar fi foarte simplu să urlu nu numai împotriva ungurilor ci împotriva tuturor minorităților asiatice-unguri,evrei țigani-ba,prin extensie împotriva tuturor minorităților din România.Fiindcă,aș putea zice,România este condusă de minoritarii portocalii care ne-au vândut finanței mondiale,de minoritarii maghiari aserviți unei puteri străine și ostile,de minoritarii din parlament adevărate oficine de spionaj,de minoritarii evrei aciuiți prin BNR,media și bănci,etc.Ca să nu mai vorbesc de țiganii cei romi care ne-au făcut de râsul Europei.Dar nu vreau să spun nimic despre minoritari,ci despre noi,românii.Fiindcă NOI nu știm să ne conducem singuri,n-am știut niciodată în istoria noastră să ne conducem,am fost conduși totdeauna din exterior sau de către alții.NOI SUNTEM DE VINÄ‚ pentru viața pe care o avem.Avem în noi microbul/virusul anarhiei,ceva în ereditatea noastră este de tip slavon,de mujici bețivi și mitomani,fără simțul devenirii istorice,dar răi,cârcotași,leneși și ciorditori(hoț ar fi prea mult spus pentru acest popor…).În fine,oare cum a rezistat acest non-popor în istorie?!
[…] Jignirea suprema adusa este chiar in ultima ta intrebare retorica:,,În fine,oare cum a rezistat acest non-popor în istorie?!” In ultimul timp ai adus tone de jigniri poporului roman. Azi, de 1 decembrie, ce ai de zis?
http://luptadeclasa.wordpress.com/2011/11/30/e-tara-ntreaga-iar-in-sarbatoare/
Prietene cu singe albastru si nemuritoare faima,
iti multumesc din inima pentru generozitate si amicitie. Si da, ai dreptate, defectul de a fi lipsiti de solidaritate ne va pierde, mai devreme sau mai tirziu. Ce traim acum nu e decit preludiul unui dezastru iminent, noi sintem azi precum petrecaretii de pe puntea de lux a Titanicului, care dantuiesc in vreme ce aisbergul se apropie letal de vas.
Noi astia, citiva, adversari ai „casei de Orania”, scriem, construim texte si edificam scenarii. Nu avem nici arme, nici specialisti in lovituri de stat nu sintem. Pe scurt, sintem victimele perfecte ale unui sistem din ce in ce mai pervers si performant de aneantificare sufleteasca.
Nu, nu, nu suntem victimele perfecte. Victimele perfecte sunt cei care, inainte de executie, saruta mana care va lansa glontul. Ceea ce nu e cazul nostru.
Va veni o vreme, cand probabil timpul va fi abolit, cand vom privi la ce traim acum ca la un film in care nimic nu mai poate fi dat inapoi si va trebui sa decontam in fata propriilor constiinte. Va fi vremea revansei noastre fata de cei care azi ne iau la tinta cu sange rece.
Dragă Conte, și dragă Clerc:
– ce’ați prefera dacă ați cere o pâine: una întreagă, dar temeinic muiată’n…că.cat, sau numai o jumate dar curată?
Bineînțeles că întrebarea e pur retorică. Ca atare nici nu mai aștept răspunsurile voastre, și trec la a doua:
– ce’ați prefera: o Românie a anilor 1900, sau pe cea reîntregită, adicătelea de azi, dar temeinic muiată’n…că.cat, adică condusă de cele mai jalnice neamuri proaste ce s’au putut perinda pe aceste pământuri?
Draga Melos,
ma bucur c-ai iesit din starea contemplativa si ca mai bati si pe la usa asta. Acum, c-ai spart gheata, sper sa-ti faci partie…
Prietene Melos,
as prefera cit de mult se poate, adica o Romanie normala, intreaga, democratica si prospera, cu minoritati cointeresate intru binele comun si cu o majoritate toleranta dar vigila, cu lideri politici si de opinie lipsiti de perversitate si dedicati cauzei nationale.
Stiu, este infam de enorm, dorinta mea este suprarealista,
Insa daca n-am emigrat la vreme, ce naiba sa fac? Speranta, chiar aia timpa, moare, ca de obicei, ultima…
In fond, ce ne-am face fara gindire magica si fara recursul la proiectie?
Si totusi… istoria, indiferent ce-ar zice unii si altii, este repetitiva, cei mari si tari se prabusesc, totul se face pulbere. O fi Basescu un tartor demonic, or fi portocalii si aliatii de strinsura niste bezmetici penali, dar totul trece, n-or fi vesnici. Nici comunismul n-a fost, nici capitalismul nu pare sa fie. Important e sa fim pe-aproape cind o sa inceapa balul. Pe-aproape si in forma, ca la Budapesta, în 56… Ai-ai, cum se mai clatinau baietii in streang si ce veselie era pe strazi…
Excelenta,
este, intr-adevar, o sensibila tema de meditatia faptul ca un partid de 5-7 % face si desface jocurile politice, frecvent impotriva intereselor majoritatii. M-am gindit si eu la asta – si nu o data. Situatia, oricum am intoarce-o, e anormala, ba chiar frizeaza patologicul.
Intii, juridic si ideologic, acest partid nu este… partid, ci asociatie civic-culturala. Eu inteleg ca drepturile minoritatii maghiare trebuie aparate si reprezentate, dar una-i una, alta-i alta. Daca e stat de drept, atunci hai sa respectam cu totii Constitutia si legile. Daca nu, nu.
Apoi, e demn de admirat felul in care partidul ungurilor isi joaca sansele, de multe ori la cacealma si santaj. Ca orice minoritari, ei sint uniti si actioneaza solidar, la fel ca un grup de comando organizat militar (in mare, la alta scara, asa face si PDL-ul, mai degraba o legiune romana decit un partid democratic, promovind trasaturi ca supunerea oabla, fidelitatea irationala, executarea prompta si autosacrificiul, daca partidul sau seful o cere). Prin contrast, majoritatea romaneasca este amorfa, dezinteresata si masochista, fixata in prezent si ignorind cu suicidara deferenta viitorul. Dupa 1996, cu exceptia lui 2008-2009, UDMR a fost mereu la guvernare. Inseamna oare asta ca sintem toleranti si democratici ori ca dinsii sint administratori performanti? Ei, as! Nu, inseamna ca a fost nevoie de votul lor in parlament. Sigur ca normal ar fi fost ca aceasta situatie sa nu se permanentizeze. Cum spuneam, lipsa de solidaritate, ratiune civica si luciditate politica a corpului electoral roman e raspunzatoare pentru aceasta atipica situatie. In fond, Franta si Grecia nu recunosc prin Constitutie existenta minoritatilor. Si au pricinile lor, desi e vorba de societati tolerante, dispuse la integrarea alterului.
E mult adevar in ce afirmati d-vostra, conte, cit priveste nevoia de a iesi din acest cerc vicios si politicianist. Opozitia, ca tot nu are ce face, minoritara fiind, ar trebui sa asalteze sentimentele cunoscute ale electoratului transilvan. Cel care i-a adus la putere pe portocalii si care acum sufera, la fel ca romanii ceilalti. In definitiv, cui pe cui se scoate. Si lasa, uneori putina opozitie nu strica nimanui, cred.
La fel, nu vad de ce ar fi mai buni maghiarii decit restul corpului politic. Aaah, fireste, par mai civilizati, se imbraca mai bine, arata altfel, vorbesc cu mai multa grija, sint mai diplomati. Efectul comportamentului lor politic e insa la fel de nefast pentru comunitate ca si acela al camarazilor costoboci. Ei doar mimeaza mai bine normalitatea si democratia. Dau mai frumos la capitolul impresie artistica. Uitati-va ce se petrece in sanatate, in cultura, la mediu. Uitati-va la maniera in care se prezinta comunitatile lor din teritoriu. Sa fie pe-acolo paradisul si sa nu fi observat noi?
Insa pentru o pedagogie istorica este nevoie de solidaritatea majoritatii. Minoritarii sa se aleaga la fel ca toata lumea, iar ideea de medie reprezentativa sa fie aceeasi pentru toti. De ce pe x sa-l voteze 80 000 de oameni, iar pe y, 2500, ca in parlament greutatea votului celor doi este aceeasi? Nu e nici logic, nici moral.
Cu onesta admiratie,
Jose Luis Clerc
Draga Clerc,
Am o rugaminte in legatura cu formula de adresare: hai sa ne tutuim, ca asa-i in jungla stafiilor (cum altfel sa-i spun internetului cu dimensiunea asta a lui virtuala?). Formulele pe care le folosesti ca deschidere au farmecul lor, incercand sa-l aseze langa noi si pe cel al carui nume l-am imprumutat ca nick, dar, personal, ma simt stanjenit cand imi sunt adresate, chiar daca inteleg foarte bine substratul ludic care le genereaza.
Comentariul tau reuseste pe alocuri sa completeze textul meu, mai taios decat gandurile mele, cu o nota de eleganta si de imblanzire a asperitatilor. Din pacate, „solidaritatea majoritatii” de care vorbesti, nu este chiar una dintre virtutile noastre, ca romani. Si atunci eu unul simt nevoia de a cauta solutii alternative, remedii.