Paralela Patriciu – Hagi
(Acest comentariu a fost postat partial la articolul din Adevarul al lui Dinu Patriciu intitulat „Sculati-va din somn”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Sculati-va_din_somn_7_475222476.html)
O țară nu se conduce precum o companie. Altfel Bill Gates ar fi devenit de mult Președintele SUA iar Dinu Patriciu nu ar fi avut concurență pentru ocuparea demnității de Prin Ministru al României.
Istoria de până ieri încearcă a ne transmite că sistemul cel mai puțin rău de conducere politică a unei țări este sistemul democratic.
Economia de azi ne învață că modul cel mai performant de conducere a unei companii este managementul creator. Imaginat de o minte vizionară și construit în jurul ei.
În democrație selecția e un mecanism cu combustie numerică, care nu ține cont de IQ.
În managementul creator decizia este încredințată, aproape totalitar, creierului cel mai promițător. Alegerea o face un grup restrâns, format din elita domeniului, pe criterii de performanță și calități profesionale dovedite.
De când s-a apucat să scrie editoriale politico – economice, domnul Patriciu ține parcă morțiș să ne demonstreze, cu zâmbetul său paradoxal, fie că nu ințelege, fie că nu vrea să accepte dihotomia conducerii prezentată mai sus. Aureolat de rezultatele excepționale obținute cu Rompetrolul, pare a-și fi descoperit plăcerea (sau suficiența?) de a-i ricana pe toți încercând un transfer de know how fără ajustări, dinspre bussiness spre politică: ce știți voi? Ascultați la mine cum ar trebui procedat!
Eu unul îl ascult cu mare atenție și încerc să-l iau în serios. Mărturisesc însă că, uneori, mi-e foarte greu. Ca de pildă atunci când, referindu-se la politica autohtonă, susține:
„Nu-și dau seama că nu se mai uită nimeni la ei (la politicieni, n.a.). Când personajul care se bucură de cea mai mare încredere are un sfert din voturile românilor, când pe omul cel mai puternic din stat îl cred 1 din 10, iar pe primul ministru 1 din 14, e evident că toți ceilalți le spun „žHai sictir, măi băieți! Mai duceți-vă și acasă!” Vor altceva. Vor niște oameni serioși care știu pe ce lume se află, ce ar trebui făcut să ne fie tuturor mai bine”.
Acest raționament dezvoltat de domnul Patriciu se dovedește complet eronat când este aplicat politicii din România. El demonstrează un tipar de gândire care îl ține pe autor captiv, în paguba adevărului și, până la urmă, a mai binelui.
Tiparul de gândire la care mă refer este unul preluat din lumea binară și nemiloasă a afacerilor: ești bun rămâi, nu ești bun, pleci. Tertium non datur.
De ce este eronat acest raționament aplicat politicii din România? Pentru că aici tertium datur est și el s-ar formula astfel : „Nu ești bun, rămâi. Ceilalți pot fi și mai răi”.
Demonstrația, dacă mai e nevoie, ne-o furnizează nemiloasa realitate. Ceea ce domnului Patriciu i se pare evident, cum că ceilalți, imensa majoritate, le-ar transmite politicienilor care ne conduc „žHai sictir, măi băieți! Mai duceți-vă și acasă!”, nu se confirmă. Românul „majoritar” care-l vede pe domnul Băsescu spunându-i că Boc e bun, care-l aude pe domnul Boc spunându-i că Anastase e corectă și care-l citește pe domnul Patriciu spunându-i că Antonescu e dictator, raționează cam așa: dacă toți ăștia îmi zic că-s beat, apoi să mă culc nițel că poate, când m-oi trezi, voi avea parte de vremuri pe care le-oi înțelege.
Cu truisme de genul ” Înseamnă a avea un sistem legislativ flexibil și sisteme administrative eficiente. Înseamnă a avea sistemele de consultare și interpretare care să îți permită să iei decizii în timp real. Înseamnă transparență și comunicare”, părem a ne plasa în plin episod „Mondenii” când antrenorul Hagi dă indicații de mare preț unor puști din echipa străzii: „Să dați gol, cum zic, ca să fie bine, să nu fie rău”.
Domnul Patriciu ar trebui să reflecteze la cazul Hagi; dacă, iată, nu-i suficient să fi fost un jucător genial ca să devii și un antrenor pe măsură, poate că, tot așa, nu-i suficient să fi fost un afacerist de succes ca să deții soluții de politician de calibru.
https://www.conteledesaintgermain.ro/paralela-patriciu-hagi/06-05-2011PolemiceAdevarul,Bill Gates,Dinu Patriciu,Hagi,management,mondenii,prim ministru(Acest comentariu a fost postat partial la articolul din Adevarul al lui Dinu Patriciu intitulat 'Sculati-va din somn', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Sculati-va_din_somn_7_475222476.html) O țară nu se conduce precum o companie. Altfel Bill Gates ar fi devenit de mult Președintele SUA iar Dinu Patriciu nu ar fi...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Dinu Patriciu este un liberal, fara doar si poate. Inconsistent, cade intre dogmatic si revolutionar (liberal dogmatic asta e chiar trist!). Cariera lui politica e la fel de surprinzatoare, fidel principillor (cel putin la nivel declarativ) insa dispus aventurilor politice si combinatiilor surprinzatoare. Cariera politica continua echivoc, intre tandreturi cu puternici ai zilei si pretentii de guru, neacoperite prin cine stie ce prestatii publice sau private.
Performanta omului de afaceri este destul de greu de decelat in realitate. Faptul ca ruleaza mari sume de bani intr-un domeniu guvernat de international, cum este petrolul, nu spune de fapt foarte multe. Talentul este cert, dar suficient pentru a-l categorisi ca geniu antreprenorial si mesia economic? Vanzarea Rompetrol sugereaza intr-un fel lipsa de incredere in ceea ce ar fi trebuit sa fie modelul clasei business romanesti. Am o puternica suspiciune asupra celor care fac afaceri cu statul. Mai mult, aspura celor care NU SE POT OPRI in a face afaceri cu statul, asta te arunca in categoria Umbrarescu si Casuneanu. Spre deosebire de anteriorii, Dinu si-a platit scump relativa independenta politica, si asta trebuie apreciat!
Esecul trustului de presa este e rol. O investitie care nu aduce, dupa mine, nici dividende monetare si prea mici dividende culturale, datorita partizanatului recent si lipsei unor talente reale si proaspete.
Megaliberalismul unui om care a facut si face afaceri cu statul mi se pare suspect. In definitiv mari medii liberale, cel britanic si cel american, sunt si ele pline de paradoxuri si au zone etatizate substantial, DAR BINE GESTIONATE. A vorbi despre virtutile pietii libere cand lipsa celui mai elementar bun simt economic a dus la prabusirea economiei globale, este un pic de sfidare. In plina criza, cand discrepanta intre economia comunista romaneasca si cea globala e la maxim, a lasa totul pe sema competitiei inseamna de fapt prabusirea brumei de industire ramase, fara echivoc. Iar proslavirea statului minimal, fara sa explici sistemele private de pensii si sanatate, cu capcanele si inechitatile lor este lipsa de onestitate. Fara doar si poate avem nevoie de liberalism, dar un dram de realism trebuie injectat in ecuatie. In Statele Unite exista subventii seminificative, iar armata finanteaza zone mari din industrie. Nu mai vorbim de China si Germania, protectioniste si etatiste. Si atunci de ce victorie a liberalismului vorbim ? Nu pui un diabetic sa participe la triatlon!
Omul public Patriciu este insa mai atragator. Singurul dotat cu certe valente intelctuale, stie sa vorbasca si are cultura. Sustine cultura prin reviste cu substanta, ofera burse, cand alti manganti isi zodesc popularitatea achizitionand cluburi de football sau avand aventuri cu starlete. Imaginea de magnat care isi foloseste banii pentru cause nobile (numarul burselor este considerabil!) si pentru emnaciparea tarii il pune insa in alta categorie. Departe de opulenta publica stridenta si de modernism, Patricu pare (si probabil este) concentrate pe jocul financiar. Un imbold remarcabil intr-o societate in care cea mai mica scadere a cifreide afaceri trebuie urgent compensata de noi compromisuri cu bugetul statului.
Opiniile Contelui difera de ale mele: conducerea unei tari este destul de asemanatoare cu conducerea unei mari corporatii (ce-I drept, nu avem NICI UN ROMAN care sa se califice la categoria asta). Insa Dinu Patriciu este o persoana la fel de nepotrivita sa vorbeasca despre asta ca si restul clasei politice. In rest, despre Patriciu, cu drag”¦
Sa trecem aceasta disputa intr-un plan superior: Ce calitati ar trebui sa aiba presedintele tarii, sau orice lider politic marcant ? Am avut trei tipologii diferite, Iliescu, Constantinescu si Basescu. Cum ar trebui sa fie urmatorul?
Ce cred eu:
Trebuie sa aiba o viziune despre Romania viitoare. Romania este acum intr-o tranzitie mult mai profunda decat suntem dispusi sa recunoastem. Emigratia, surparea economiei si incapacitatea de a include paturi largi de populatie in mecanisme economice modern (vezi proportia de agricultura de subzistenta). Inamicii traditionali ai Romaniei sunt vocali, si doresc sa foloseasca in propriul interes noua restructurare europeana inerenta. Ce se intampla acum e doar varful icebergului, Europa se va coagula sau va dispare in fata marilor imperii modern, gen SUA, China, T urcia si Federatia Rusa.
Trebuie sa aiba o noua atitudine. Pendulam intre „am facut ce am putut” si „ce stiti voi ca sunteti prosti”. Intre o atitudine de diletant si una de vataf. Mare parte din esec provine din lipsa oricarui proiect politic de anvergura, ulterior integrarii euroatlantice si europene. E greu sa explici ceva ce nu exista. Paradoxal, succesul constant al actualului presedinte provine de la modul excelent de comunicare, partial nativ, partial Indus de fortele din umbra care il sustin. O comunicare excelenta nu este un substitut pentru o minima onestitate si respect fata de alegator, care s-a deteriorat semnificativ.
Echipa spune totul. Suntem in continuare captive unor personaje firate in anii „™80 si „™90. Alternativele sunt niste tineri ambitiosi, dar de obicei lipsiti de substanta. Pacatul fundamental pe care il vad este modul in care este perceputa politica, si anume ca un mod de imbogatire rapida si atat. Clasa politica este impermeabila, iar conditiile de intrare sunt de oicei sumele cotizate in campaniile. Atat vreme cat nu se va separa businessul personal de cel public, nu avem sanse de insanatosire.
Am scris doar cateva randuri, incercand sa ating ce cred ca este esential. Sper sa va incite!
Bonus – avem nevoie de prim minsitru SI de presedinte, sau doar un LIDER MAXIMUS e suficient ?
Draga Luc,
apreciez omul care inoata contra curentului, dar nu si contra ratiunii. In primul rand, nu stiu unde ai vazut un „cult al florii de crin”. Contele insusi si-a experimat destul de transant opinia ca Antonescu nu e vreun Bratianu, in timp ce portocalii vad in Basescu Mesia. Mai mult, prin Antonescu se asteapta sa se revina la o modesta normalitate, nu la „modernizarea statului” sau la „sfanta lupta” contra coruptilor.
Esecul politic lui Traian Basescu e perfect vizibil, de mari proportii si periculos pentru tara (Traian Basescu ESTE presedintele Romaniei). Acest lucru nu este infirmat de sustinatorii sai, dar cand adversarii politici il prezinta si cer actiune sunt „antidemocrati” si „de rea credinta”. Cine este insa de rea credinta? Cand in mod democratic sustinem inlocuirea unui lider incapabil si mitoman cu altul, brusc incepe circul, desi e normal democratic ca un lider prost sa fie inlocuit de altul, ceva mai bun. Sa nu ne mintim: Basescu a fost mai bun ca Geaona, iar Antonescu e mai bun decat Basescu. Traian Basescu penduleaza intre omniprezent presedinte jucator si presedinte absent. E foarte distractiv cum un presedinte, caruia i se proroceste letargia politica isi acuza adversarul ca e „chiulangiu”, si are tupeul sa il numeasca „bidon gol”, cand propriile actiuni politice S-AU DOVEDIT total lipsite de substanta si insuflate complet din exteriorul tarii, fara o minima introspective sau adaptare.
„Democratic” este sa ramana Traian Basescu, omitand esecurile lui si subliniind MARILE pacate ale opozitiei. In prim plan este terfelirea unui tip decent, desi nu foarte talentat, Crin Antonescu. Asta ma transforma intr-un fan aproape neconditionat al lui Crin antonescu, fiindca EXACT asa ma simt tratat de actualul partid. Cu nimic mai bun decat PSD-ul anilor 2000 sau PSDR-ul anilor „™90.
Miza „ramanerii” Lui Traian Basescu este in mod clar castigarea alegerilor de PDL prin metode neortodoxe, gen vot in plic si mai vechea galeata sau chil de zahar. Cred ca acest lucru este foarte periculos, duce la tensiuni civile mari. Metoda victoriei „administrative” in policitica a fost patentata in Romania interbelica si a dus la lipsa de legitimitate politica si rascoale.
Ca persoana, te apreciez, insa de fiecare data cand faci politica regurgitezi teme centrale. Poti mai mult. Aici sunt persoane care iti vor aprecia eforturile!
Stiu si eu ce sa zic,piticule…?
Uite,aici se ascunde tot shpilul:in timp ce tu te declari „aproape fanul neconditionat al lui Crin”,eu nu sunt fanul neconditionat al nimanui.
Imi place ca ai reusit sa captezi chintesenta postarii mele.Exact despre asta era vorba,despre transformarea inexorabila a unor tipi decenti si cu mintea acasa in „fani neconditionati”…
Te rog nu da citate contextuale. Am explicat clar ce ma face fan al lui Antonescu – modul urat in care este tratat. Pana la alegerile prezeidentiale mai e o eternitate, deci il comentez pe Antonescu din punct de vedere al statutului sau de sef al opozitiei.
Personal mi se par suspecti oamenii „care nu sustin pe nimeni”. Fetele batrane ale electoratului, ascund de obicei simpatii tainice si relatii murdare. Nu o lua personal, faptul ca iti raspund inseamna ca te apreciez.
erata: „…ale unei noi generatii…”
Atasamentul unora fata de mirosul si culoarea florii de crin devine pe zi ce trece tot mai induiosator.Pe masura ce parfumul devine tot mai strident,iar petalele tot mai labartate si mai acaparatoare,in mod straniu,oameni dealtminteri decenti si cu mintea acasa,se lasa tot mai usor sedusi,cu simturile anesteziate si judecatile critice suspendate.
In legatura cu articolul dlui Patriciu,lucrurile sunt clare,dupa parerea mea.Doar cineva care-si introduce nasul prea adanc in cupa florii,gadilat suav pe la nari de miresme si fire de polen,poate stramba din nas.As paria un buchet mare de crini proaspeti,legat cu panglica galbena si ornat cu trei bulbi rosii de trandafir in varf,pe urmatorul enunt:daca din paragraful citat din articolul dlui Patriciu ar fi lipsit doar referirea voalata la Crin,totul era OK.Enuntul „mai duceti-va si acasa!” ar fi fost valabil,romanul „majoritar” nu s-ar mai fi culcat(pe o ureche)in asteptarea unor vremi mai bune,dl Patriciu redevenea prizabil,iar bietul Hagi nu ar mai fi fost tarat cu anasana,din ratiuni stilistice discutabile,intr-un caz cu care n-are nimic a face.
Judecand dupa vitejia si cerbicia ocrotitorilor florii de crin,ai zice ca-n Romania bantuie azi o pesta ciudata,o ciuperca,ceva, ce ameninta specia respectiva,de-ai zice ca frumosul crin este amenintat cu extinctia.Asa cum o ciuperca malefica s-a cuibarit in padurile de stejar romanesc,amenitand sa ne lase in cateva zeci de ani fara unul dintre simbolurile noastre nationale.
Nimic mai fals.Asistam cu totii la un fenomen interesant.”Intelectualii lui Basescu” se pregatesc sa capituleze definitiv in fata aplombului,devotamentului neconditionat,lipsei de scrupule a unei noi generatii,respectiv „intelectualii lui Antonescu”.
Iertati-mi franchetea,stimati comeseni,dar incartiruirea intelectuala a neo-intelighentiei supuse cultului florii de crin tinde sa devine mult mai indigesta decat ceea ce mitraliati zilnic pe acest blog in directia asa-zisilor „intelectuali ai lui Basescu”.