Palavragiii tinerei generații
Multă vreme am sperat că salvarea ne va veni de la generația copiilor noștri. Nici tarată de bolile caracterologice ale comunismului, nici deviată spre răzbunare de ură sau resentimente ci doar motivată de o memorie colectivă asupra binelui și răului din perspectiva pățiților lor antecesori.
Prima dezamăgire a constituit-o imensul sentiment de dezinteres al acestor tineri, un fel de blazare ironic „“ superioară, față de tot ce bunicilor și părinților lor le distrusese viața. „Nu înțelegeți nimic din sensul profund al existenței” „“ par ei a ne spune. „Sunteți o adunătură de roboți ancrasați (sau defectați de comunism, cum vă place vouă să vă plângeti de milă) care judecă totul prin prisma depersonalizantă a socialului și politicului, fără nici măcar a bănui că fericirea e ceva menit să fie individual, la purtător și nu un elixir administrat prin reprezentanți”.
Consecința acestei juvenile infatuări: un absenteism masiv la vot în momente de cumpănă nu atât pentru prezentul nostru cât pentru viitorul lor și o viziune fără culori și nuanțe, doar în alb și negru, asupra a ceea ce-i înconjoară. „Toți politicienii sunt la fel, demni de cel mai ruinător dispreț, toți ne mint, toți ne fură, nu merită niciunul atenția și deranjul nostru, cu atât mai puțin votul nostru de încredere”. Anarhică atitudine, de o suficiență sinucigașă pe termen lung, viziunea unei lumi atomizate formată din turnuri de fildeș fără punți între ele, terenul perfect pentru invazii ideologice totalitare.
A doua dezamăgire a venit odată cu apariția, totuși, în ringul politic, a unor tineri combatanți, cu efectele netocite de trecute războaie: Claudiu Crăciun (cu tonifiantul discurs din Parlamentul European), Mihai Neamțu ( cu doctorat în teologie la King”™s College London), Nicușor Dan (cu doctorat în matematică la Universitatea Paris XIII), Remus Cernea (cu absolvirea Facultății de Filozofie a Universității București, fără a susține insă lucrarea de licență).
Un prim lucru pe care il observi imediat la toți cei numiți este o anume abilitate a discursului, deprinsă în universități de prestigiu, viclenia de a-și epata într-o primă instanță ascultătorii. Știu să evite rumegușul limbajului de lemn și să folosească expresii de conspect recent, transnațional, reușind să pară deopotrivă instruiți, emancipați și de bună credință.
Această impresie inițială nu durează însă mult. De îndată ce le dai timp să-și devoaleze nu doar vocabularul și locvacitatea ci și vectorii definitorii de opțiune, începi să descoperi în comportamentul lor public anomalii îngrijorătoare. Mai puțin Nicușor Dan, care pare ceva mai discret și dispus a asculta și alte opinii, toți ceilalți sunt de o opacitate descumpănitoare la tot ce nu-i confirmă, de o intoleranță și un fanatism proprii uniformelor cu epoleți grei de trese. Este evidentă mentalitatea lor de predicator implacabil, rolul pe care și-l autoatribuie de a face prozeliți pentru tezele lor. Nu-i interesează și nici nu sunt capabili de un dialog onest intelectual, de căutare, de descoperire, de progres.
Claudiu Crăciun a optat pentru specializarea în mitinguri de largă respirație și în gesturi de vitrină. Altfel nu se explică (după episodul de succes din Parlamentul European) ce căuta în dirijarea comandoului care l-a pândit pe ministrul Barbu într-o fundătură pentru a-i organiza o ambuscadă, pentru a-l înghionti la intimidare și a-i vandaliza mașina.
Mihai Neamțu s-a autoridiculizat și mai și. Episodul cu funia de usturoi, de la referendumul de anul trecut, dar mai ales intrarea frauduloasă în Parlamentul României pentru a-i arunca lui Victor Ponta în față o pungă cu monezi zornăitoare, sunt adevărate semne clinice de creieraș plecat cu sorcova verzulie la un colindat prematur.
În fine, onctuosul Remus Cernea. Caricatura nonconformismului. Inspirat de un model, Florian Pittiș, cu infinit mai mult har și îndreptățire de a se prezenta lumii într-o postură artistică, Remus Cernea și-a propus să ne amintească de imaginea adolescentului întârziat. Chiar dacă pretinde că se ocupă de lucruri proprii oamenilor mari. Cu părul prins bidinea, batistă eco pentru buzele-i veșnic umede, cu o placiditate uncheșească în a-și susține teoriile prin raționamente nicicând duse până la capăt, din lipsă de argumente, acest parlamentar migrator (dar cu idei cât se poate de fixe) încerca să ne convingă zilele trecute despre îndreptățirea recentelor mișcări anti Roșia Montană de a nu se supune legii privind desfășurarea manifestațiile publice.
După mintea sa, supraîncălzită de coama creață prinsă la spate cu elastic, marșurile săptămânale, blocând bulevardele marilor orașe pe trasee anunțate din timp pe rețelele de socializare, ar fi mișcări spontane și prin aceasta și-ar câștiga dreptul la neautorizare.
Geaba i se livra definiția din DEX a cuvântului „spontan” ( „care apare brusc, pe neașteptate”), geaba i se explica, după modelul instructajelor cu deținuți, din penitenciare, că unde-i lege nu-i tocmeală și că, prin urmare, chiar dacă am accepta, în extremis, că aceste mișcări sunt spontane, legea în vigoare nu acordă nicio dispensă pentru spontaneitate; totul se lovea ca de un zid de replica mecanică a robotului telefonic ce-i ținea loc de discernământ domnului Cernea și ce zădărnicea orice progres: „nu-i așa, nu sunt de acord!”.
Dacă aceștia sunt exponenții noii generații, dacă unor astfel de creiere fixiste și împătimite ar trebui să încredințăm gestionarea zilei de mâine, atunci perspectiva nu e deloc îmbietoare.
Oamenii cu adevărat valoroși vor putea ieși in față numai după ce palavragii și panglicarii ce au ocupat acum scena vor fi trimiși, cu huiduielile publicului, în culise.
Comentarii prin Facebook:
Genial
Review my web blog – esc
Eu am dreptul la vot, dar am pe cine vota ? de asta si absenteismul !!
Exista si specia ” Tăcuții tinerei generații ” ! La fel de periculoasa daca nu si mai periculoasa. Tac si fac.Te trezesti cu ei numiti pe la New York,Milano,Marsilia….la Ministerul cutare,la Cancelaria cea mai importanta,la sefia celui mai profitabil Consiliu de Administratie …Pana atunci te ucid incet si sigur cu intrigile lor,meschinariile lor,turnatoriile si imposturile lor…Mai scot din cand in cand capul in public doar atat cat trebuie sa-i vada cine trebuie. Misuna prin toate partidele precum si prin toata presa din spatele acestora.Semn de rau.Pe oricine as vota l-as nimeri in interese si pe unul dintre acesti multi „tacuți”.Oare acesta sa fie motivul pentru care unii refuza de la un timp sa mai mearga la urne ? Daca o fac n-au rezolvat problema,statul acasa al unora poate sa vina ca un balsam pentru altii apartinand acestei faune transpartinice. Woooou ! Cum ar putea oare scapa lumea pana la urma din trilema asta ? In ce schimbare sa mai credem ?
Serenissime, cum ii crestem, asa ii avem! Daca-s crescuti de Volo, Lipiddi si gasca, asta e!
Claudiu Craciun e totusi altceva, sau poate mi se pare.
Ai dreptate, astora nu le poti incredinta nimic. Iti faci treaba cu ei si le dai un sut in fund.
N-am sa înteleg niciodata pe ce baza selecteaza televiziunile invitatii la tocsouri, unde li se cere sa vorbeasca despre orice. Singura abilitate care ii departajeaza in ochii publicului este aceea de a sti cum sa-l distreze si sa-i spuna ceea ce respectivul public stie deja. Ca urmare, Barbu, urat, saracu’, este perceput ca incoerent iar maestrul Diaconu ca specialist, Gusa ca om politic si Mecinicopski ca medic. Halal surse de informare! Si asta cand nu se minte in fata, trunchiind fraze, mutand vorbe de la locul lor, ascunzand informatii, de ar trebui sa stai toata ziua si toata noaptea comparand ce se spune de la o ora la alta si de la o televiziune la alta! Ca ne mint politicienii, guvernul, mai inteleg, dar mass – media!?
Corect, TAR.
Claudiu Craciun este, pana una-alta, un personaj ce nu se poate alatura tandemului Neamtu-Cernea, macar pentru neinregimentarea lui politica. Eu cred ca e pur si simplu un idealist cu carisma, iar prezenta lui este acum necesara in exprimarea lehamitei fata de intreaga clasa politica. Sa nu uitam ca acesta a fost discursul lui dintotdeauna.
Si, lasand deoparte gestul reprobabil cu tov. Ministru, tre sa recunosti ca omul este absolut scarbos si nu s-a distins, pe vremea cand era in opozitie, decat prin atitudine de slugarnicie si aprobare a sefilor de partid, moderatorilor A3 si a oricui i se adresa. Yesmanul perfect. Se spune ca omul e pe dinauntru asa cum se prezinta pe dinafara. La dl Ministru, greata da pe-afara. Nu scuz astfel gestul baietilor din piata, cu siguranta ca au avut tinta in luneta si coordonatele in epoleti, dar nu e cazul lui Claudiu Craciun.
Excelent din nou!
Felicitări Conte!
Contrapropunere: Geniile tinerei generații (pentru exemplificare Adrian Sorin Mihalache)
Alteța Voastră, nu uitați vă conjur că vârsta È™i experiența de viață (scurtă) nu pot fi înlocuite de diplome.Indiferent unde sunt ele! Despre papagalul de MIHAI NEAMÈšU pot spune că are cel mai oribil profil în opinia mea.Nu fiindcă l-a pupat în cur pe KIORETE BEÈšIVUL ci fiindcă a fost atât de prost să nu observe că a fost folosit drept carne de tun È™i imagine în afară (mai ales la faza cu suspendarea).Apoi când i-a venit È™i lui rândul la răsplată securisto-comuniÈ™tii din PDL È™i-au adus aminte că nu le trebuie tineri cu pregătire.
Eu cred că sunteți mult prea aspru cu CLAUDIU CRÄ‚CIUN!
Acesta în opinia mea este cu mult peste ceilalți trei doar acum l-a prins farmecul străzii È™i al acțiunii…la un moment dat se va sătura de postura de ortac È™i va reîncepe să-È™i valorifice potențialul uriaÈ™….sper să nu fie racolat de Securitatea 4.0 È™i să-l vedem brusc al doilea MARIAN MUNTEANU
Vă cer îngăduința de a mai zăbovi în dreptul acestui Claudiu Crăciun!
Plecăciuni adânci PreaInteligența Voastră!
TARo,
Ca sa fiu si mai explicita, prietenul Moshe Mordechai are o descriere pe cat de plastica pe atat de corecta a dlui Ministru
http://moshemordechai.ro/o-tara-cu-tandara-sarita/
De data asta esti viscerala, ca si Moshe. Nu despre ministrul Barbu este vorba ci despre o huliganeala la care charismaticul Claudiu Craciun a fost sforarul din umbra (cum singur a dat de inteles). Sigur, unii pot uri oamenii care poarta ochelari cu multe dioptrii. Cine stie ce sifon or fi luat in cap cand erau mici. Eu unul ii apreciez discursul domnului Barbu, uneori usor pedant insa mereu inteligent si rostit intr-o limba romana nu doar corecta ci si incurajator de luminata.
Sa califici drept „slugarnic, colportor de banalități, la marginea coerenței”, un astfel de om, absolvent de Sf. Sava si cu doua doctorate prestigioase la activ (totusi), care a fost invitat sa conferentieze (si a facut-o cu succes) in Pennsylvania si Mississippi, la Roma, Paris, Atena etc., mi se pare o judecata de buza prapastiei (ca sa nu zic de periferia „mahalalei”), o descarcare nervoasa scapata de sub control, ce trebuia neaparat sa diabolizeze o tinta cu nume propriu ca sa nu riste a fi incadrata medical.
Descrierea lui Moshe nu mi se pare nici corecta si nici plastica. Este o tentativa de pamflet ratata, in care setea de efecte stilistice, goana dupa guri cascate prin tribuna (poate si ceva parti-pris-uri motivate personal), trag pe sfoara vigilenta dreptului ganditor.
Ti-am dat un like, nepretuite stapan, ca un supus credincios ce-ti sunt, Atotputernicul sa-ti calauzeasca pasii si slova!
E drept ca pe acest Claudiu Craciun nu stii de unde sa-l apuci, si mai ales, nu reusim sa intelegem cum apare el cu orice ocazie in fruntea multimii… desi el zice ca nu, el e de capul lui. Dar merge la Bruxelles sa tina discursuri, apare pe la televiziuni sa rupa inimele adolescentelor in lipsa de… lanseaza slogane cu „aceeasi mizerie”. Pana si motanii maidanezi stiu ca nimic nu e intamplator in Romania, exemplul cu Marian Munteanu fiind destul de sugestiv. Asa se face ca motanu, luptator cu dintii si cu ghearele inca de pe vremea cand Craciun incerca prima tigare in wc-ul scolii, motanu, ca sa zic asa, este ignorat cu desavarsire atat de A3, B1, SRI, SIE etc. Asteptam sa vina si vremea noastra, a eroilor necunoscuti, dar nu stiu cum se face ca se baga mereu astia mici in fatza! hehehe! Garfield, motanu de pe acoperis.☺
@Garfield motanu’:dacă te simți ignorat cu desăvârșire nu ai decât două alternative:să miauni mai tare să te audă lumea sau să dai „mumos” din coadă pe lângă vreun stăpân.Problema pisoilor este că sunt ființe solitare,cine dracu’ a văzut haite de pisici după stilul câinilor?Iar dacă nu ai haită(adică echipă,adică partid,adică gașcă) poți să fii și Einstein și tot rămîi ignorat și ignorant.În final o epigramă:
În politică rămîi
Om de bază
Dacă știi
Ori să sperii
Ori să perii.
Motane,în politică toate pisicile sunt negre!He,he,he!