Oaspeți pe blog: @cris
Â
Uneori, articole publicate pe acest blog stârnesc comentarii remarcabile, care aÈ™ vrea să fie citite de cât mai multă lume. Cum este prezentul comentariu al doamnei doctor ce se semnează @cris, doamnă căreia vreau să-i muțumesc pentru că, la cât de solicitată este de profesia domniei sale, îÈ™i mai găseÈ™te, totuÈ™i, timp să ne viziteze È™i chiar să intre în dialog cu cei prezenți aici.
Avem de-a face cu un mic eseu, transmis ca răspuns la articolul meu recent despre C.T. Popescu È™i Gabriel Liiceanu, articol intitulat „žGrimasele urii”.
„žConte, aveti nedumerirea si revolta omului absolut normal in umanitatea lui care incearca sa inteleaga cumva, pre limba sa omeneasca, neomenescul altuia. Daca imi ingaduiti, fac o descriere mult mai putin, hmmm, normala, mai pre limba lor, a caracteristicilor lor:
Elie Wiesel: „Opusul iubirii nu e ura, ci indiferenta. Opusul artei nu e uritenia, ci indiferenta. Opusul credintei nu e erezia, ci indiferenta. Opusul vietii nu e moartea, ci indiferenta.„
In cazul acestor oameni nu e vorba de ura, ca un om viu interior sa urasca un om viu, pentru dumnealor oamenii sunt doar obiecte, iar dumnealor, in nesimtirea lor, nu au emotii profunde, nu au sentimente. Vorbim de narcisism, adica de un egoism extrem, cel grandios, in care propria persoana e perceputa ca fiind buricul pamintului, unicul, supremul, indreptatit la orice, iar ceilalti oameni sunt sau slugi sau dusmani (obiect, gunoi „“ vedeti tirada aceea a lui Liiceanu despre stirbi). Emotiile lor se opresc la suprafata pielii si a neuronului date cu Clinique sa nu aiba riduri, nu au nevoie de iubire ci de adulatie si placere, asa cum au nevoie si de indivizi pe care sa proiecteze propriile micimi (au nevoie de „portrete” maleabile care sa le absoarba uritenia, ca un portret al lui Dorian Gray, drept care gasesc inclusiv tinte pe care le intretin, dar si distrug, ritualic de-a dreptul). Aceasta incompetentza a emotiilor profunde/sentimentelor ii face lipsiti de orice urma de empatie: nu au niciun fel de perceptie a personalitatii reale, emotiilor, nevoilor ori drepturilor altora, acestia sunt perceputi ca obiecte ( „drepturile omului sunt un lux” „“ va amintiti? e o manifestare de narcissism nu doar de gindire comunistoida) carora poti sa le faci orice rau, nu conteaza, caci doar sunt obiecte, dispozabile. Aroganta in a folosi alti oameni ca pe niste dispozabile e extrema „“ ei sunt papusarii. Desigur au pe undeva bine ascunsa constiintza propriei nemernicii, in consecinta sunt dependenti, ca drogatii, de admiratia altora, de putere, de privilegii, de cult al propriei personalitati daca e posibil (Hitler, Mussolini, cei mai teribili sefi ai unor secte), asa cum un drogat e dependent de ceea ce il face sa uite propria mizerie si sa se simta „bine”, iar pentru acest drog sunt capabili de orice mizerie ori crima chiar, complet indiferenti la citi oameni ranesc. Multi sunt fermecatori, carismatici, si mint cu o dezinvoltura extraordinara, au un tupeu paralizant pentru orice om normal „“ vezi basescu. Desigur au si capacitatea sa mimeze grija pentru altii, mimeaza principiile morale, mimeaza onorabilitatea, mimeaza emotia. Sunt si „contagiosi”, creaza intregi societati dupa chipul si asemanarea lor, formate din narcisisti si obiecte (slugi/dusmani), metastazeaza ca un cancer si transforma viata tuturor in iad pentru propria placere „“ cum e posibil sa atraga oameni normali in aberatiile lor? hmmm, vedeti experimentul lui Milgram despre cit de usor le este oamenilor sa fie convinsi ca ce fac e corect, ca nu au nicio responsabilitate si ca altii nu sufera in urma actiunilor lor, ori pe cel de la Stanford al lui Zimbardo (gardieni si prizonieri) ca sa intelegeti mecanismele unor orori ca holocaustul, Rwanda ori Abu Ghraib, cartile si conferintele unei Margaret Singer pentru psihologia sectara, discutiile despre omul masa ale unui Ortega y Gasset sau Hoffer ca sa fie clar ce soi de oameni sunt permeabili la narcisism.
Acesti oameni nu urasc, un om care uraste e capabil in aceeasi masura de iubire, ei nu sunt capabili de niciuna, ei doar dispretuiesc, pe sine in strafundurile lor si pe ceilalti pe care ii considera doar unelte, compensatii pentru propria micime si pentru avansarea propriei persoane. La ei, desigur, ranchiuna e la fel de obsedanta ca dorinta de admiratie, dar nu e ura. Bref: tinichelele nu stiu ce e ura. Ura se simte, iar ei sunt, la propriu, ne-simtiti. Indiferent cit de inteligenti ar fi „“ parca de la Socrate ne vine ideea ca inteligenta si morala sunt lucruri complet diferite, inteligenta e un instrument pe care il poti folosi la fel de eficient/eficace in actiuni bune sau rele. In cazul narcisistilor, inteligenta doar le potenteaza dorinta de admiratie si capacitatea de a face rau; in ce priveste moralitatea nu sunt imorali ci amorali”.
https://www.conteledesaintgermain.ro/oaspeti-pe-blog-cris/08-05-2017Editoriale@cris,Elie Wiesel,Eric Hoffer,experimentul lui Milgram,experimentul lui Zimbardo,incompetenta a emotiilor profunde,indiferenta,Margaret Singer,narcisism,oaspeti pe blog,Ortega y Gasset Uneori, articole publicate pe acest blog stârnesc comentarii remarcabile, care aÈ™ vrea să fie citite de cât mai multă lume. Cum este prezentul comentariu al doamnei doctor ce se semnează @cris, doamnă căreia vreau să-i muțumesc pentru că, la cât de solicitată este de profesia domniei sale, îÈ™i mai...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Conte, promisesem aceasta discutie de ceva mai mult timp, multumesc ca mi-ati dat prilejul sa imi implinesc promisiunea.
Nu stiu daca are legatura cu profesiunea mea – ma numiti doctor-, desi poate ca nu am ales-o asa degeaba; nu sunt psihiatru, dincolo de a da o pastila insa, consider intotdeauna ca a intelege contextul unui pacient si lua seama la problemele sale, gindurile sale, mediul sau, e important – nu tratam obiecte ci oameni (stiti ce instrument formidabil am la indemina pentru familiile celor cu Alzheimer’s si pentru cei care trebuie sa aiba grija de acestia profesional? Un tur virtual, omul obisnuit este pus in situatiile in care ajunge cineva cu Alzheimer’s cu tot cu incarcatura emotionala inerenta – va asigur ca nu ati rezista, nu am vazut pina acum macar un singur om, chiar profesionisti, sa iasa din acest tur altfel decit cutremurat, subsemnata inclusiv. Sunt multe momentele in care mi-as dori sa pun pe unii oameni intr-un asemenea tur virtual – pe domnii Pislaru si Voiculescu in situatia de a intelege ce inseamna sa ai Down, sau sa ai grija de un copil cu sindrom Down, de pilda, ori pe acel imbecil de sef al corpului de control al lui ciolos abia sa-si traga sufletul pe caldarim ca pestele pe uscat si sa nu se zbata nimeni sa-i faca resuscitare, ca asa a zis, ca nu se face resuscitare pe caldarim, in consecinta vedem nu mai tirziu de o luna de la raportul sau acea scena oribila cu un fotbalist cazut pe teren, Ekeng, care moare in timp ce partenerii sai in loc sa porneasca resuscitarea imediat se plimba pe gazon cu miinile in cap, histrionic, daca tot vorbim de psihopatie, ca sa arate cit sufera ei, nu muribundul. Pe scurt asta le-as spune: Mergeti, o suta de metri macar, in pantofii, pielea, ochii, mintea celui pe care va grabiti sa-l bateti cu pietre, e din partea mea cea mai buna protectie impotriva neomeniei… legea talionului pre limba mea.) Revenind la subiect: Cred ca in ce ma priveste e mai degraba o cautare interioara, nevoia de a intelege …cine a mai citit blogul stie ca am o aversiune profunda fata de procesele politice din anii de pruncie ai comunismului, sa spunem ca..le privesc extrem de personal. Daca mi-l pomeneste cineva pe brucan ca dizident si profet democratic ii pun la dispozitie articolele dumnealui din Scinteia anilor 48-50, oameni din cei pe care ii infiera cu ardoare tinind isonul nevestei procuror sunt singele meu, deci e foarte personal( CTP-ului ce sa-i pun? articolele dumnealui din 90 cind „infiera” la gazeta de perete miscarea de la Universitate?, pe atunci era IMGBist si miner convins – am fost la Universitate, e foarte personal, nu ma poate impresiona domnul Iliescu in niciun fel, dar credeti-ma ca mi-e sila de oportunismul reformat si mizantrop al unui CTP) – colcaie Romania de brucani „de dreapta”, „anti-ciuma-rosie”, brucani de rit nou, plecati pe bursa soros eventual, tehnocrati, liberali, profeti ai statului de drept si democratiei facuti pe puncte, „de stinga”, „de dreapta”, noi, dar la fel de pernicioase ca punctele comuniste…vai Doamne. .
Romania nu ne-a dat vreodata, victime, calai si indiferenti sau inocenti, ceea ce se numeste closure, capacitatea de a ne explica ce s-a intimplat in istoria noastra recenta si a ne impaca intre noi si cu noi insine – un basescu clamind nu stiu ce sentinta a comunismului e un bilci, mda, un eufemism caci e de-a dreptul un scuipat in fata, sa arunci unul-doi tortionari in inchisoare e un leucoplast marunt, zbircit si tardiv, peste o rana imensa care gilgiie inca de singe si minie, dar pe care unii o si folosesc ca sa creasca in continuare viermi despotici de tipul basescu ori al procurorului portocala si stapinei sale chiovesi, revolutionari de ocazie gen badita si chirila si „aristocrati” de tinichea gen udrea, iohannis, turcan, voiculescu sau ciolos, intr-o ipocrizie intolerabila. In aceste conditii cum putem merge mai departe? Cum sa crestem din noi insine, cum sa evitam ca oameni si natie repetabilitatea unor tragedii? Poti fugi de Romania geografica, de cea din tine niciodata – am eu o teorie ca judecata de apoi nu e cu cineva suprem exterior, fiindca scrie ca la judecata de apoi „nu te poti ascunde nici in gaura de sarpe”, ori singura persoana de care nu te poti ascunde in final esti tu insuti-, noi nu ne-am facut aceasta judecata de apoi a totalitarismului cu noi insine, am dat cu festeleul, acum cu mop-ul, peste, reciclam permanent aceeasi apa tulbure, murdara, si ne consideram botezati intr-un fals ortodoxism democratic, adica lepadati de „satana” totalitarismului si pur statdreptisti.
*******
Un alt psihiatru drag mie in omenia lui greu pusa la incercare, Viktor Frankl: Daca ingaduiti, special pentru doamnele care au dat mesajele de mai sus, dar si pentru oricine nu e dispus sa abdice in fata neomeniei si nonsensului orice nume ori # ar purta. Nu prea am tangenta cu filmulete frumoase cu citate, acesta insa e un contrast care se potriveste povestii unui Frankl. A-i citi gindurile avind ca fundal imaginile de la Dachau e o lectie in sine. A alege cum raspundem la ceea ce ni se intimpla este acea libertate pe care nimeni nu ne-o poate lua, si nu ar trebui sa o cedam, nici in cele mai cumplite circumstante, spune el, avind in minte nu confortul biroului ci camerele de gazare de la Dachau. Cu atit mai mult daca abdicam de la aceasta libertate de dragul unor like-uri, a aprobarii altora, daca alegem uniformizarea intru marota zilei, „dreapta’, „tineri frumosi si liberi”, „coruptia”, „penalii”, sau ce tichie de margaritar se va mai fi scornind, in dauna noastra ca persoane si a celor care ne sunt victime-obiect, daca acceptam sa fim transformati in orice fel in marionete si megafoane ale vreunui interes, e semn de profunda si greu de reversat mediocritate in functia noastra cea mai importanta, de oameni.
https://www.youtube.com/watch?v=93Btgj-0xbM
Apropo de turul virtual, ca instrument. Există două categorii de subiecți pentru acest tur: empaticul, care are capacitatea de a se substitui, până la un punct, celui în suferință È™i indiferentul (opusul a tot ceea ce este uman, cum ne-ați citat din Wiesel) care nu înțelege suferința decât ca lecție pe propria piele. Aveti perfecta dreptate că atunci când viața îi obligă la respectivul tur virtual pe cei din a doua categorie, există o È™ansă să-i trezească la realitate (vezi Udrea È™i Bica după experiența penitenciară).
Unul din putinele mesaje de omenie in atita neomenie a fost cel al judecatoarei Garbovan, de Paste, discutia aceea surprinzatoare despre cei doi talhari. „Nu cei considerati drepti au fost primii care sa constate o nedreptate facuta la judecata altuia, ci a fost un raufacator cel care, avand parte de o judecata dreapta, a constatat nedreptatea facuta in judecata altuia.” – cu indemnul de a da ascultare celor care au decis sa vorbeasca acum si nu pur si simplu a-i discredita.
Din pacate s-au inventat si alte tipuri de raspuns in aceste situatii, dincolo de cele doua pe care le enuntati. Nazistii in lagare, comunistii in conditii ca experimentul Pitesti, au creat, intr-adins, un alt monstru: omul in suferinta devenit el insusi tortionar – Frankl vorbeste, in Omul in cautarea sensului vietii, despre cei mai cruzi tortionari din lagar, CAPO, cei selectati chiar dintre prizonieri. O a doua inventie, nazista, comunista, acum de Romanie „statdreptista”, e denuntatorul.
Nu stiu in ce masura exista fenomenul tortionarului in inchisori acum in Romania, dar cert l-ati vazut, diluat, pieptanat, modernizat, nitelus abstractizat, in cel putin o situatie – categoriile sociale umilite deja si in suferinta, grabite sa bata cu pietre alte categorii la fel de nenorocite, sub indemnurile unui basescu in anii sai de glorie 2010 – 2012. Era ceva atit de inspaimintator ca scala de aplicare, incit m-a facut sa spun atunci ca Romania a ajuns un experiment Pitesti, mai rafinat putintel dar experiment in masa. Si vedeti efectele si acum, caci nu doar tefelistii se grabesc sa arunce piatra, printre ei sunt inclusiv oameni care ei insisi au trecut prin situatii dificile.(Sa diluez eu insami eticheta de experiment Pitesi modernizat, sa-i spun „partide de ciugulit” – dupa scena respectiva din Zbor deasupra unui cuib de cuci, in care pacientii sunt asmutiti de o asistenta sa isi chinuie companionii de suferinta. La noi vedeti partidele de ciugulit in aer liber, eventual cu facebook si telefonase licurici, nu in ospiciul lui Ken Kesey si Milos Forman). Prea putin vedem acel dostoievskian „Ajuta-ma Doamne sa fiu demn de suferinta mea” – o fi „sovietic”, te pomeni, de ne temem atit de aceasta, am uitat ce inseamna demnitatea ???? Exista sindrom Stockholm, la noi e sindrom Basescu: vedeti antibasisti de an 2010-2012 care acum vorbesc basesceste, turcesti cu rucsacul in continuare in spinare, fals pocaiti, zbierind la Victoriei pentru statul de drept, si, mai grav, crezuti si aclamati,sau pe cei care se suparau ca doamna Chiovesi a fost resapata de ponta+basescu deveniti fanatici chiovesi (sindrom Chiovesi sa-i spunem?) Avem ghitisme si pontisme, acum draganisme de cotet, cum le numiti. Avem de toate cu prisosinta, numai bun-simt nu. Raminem cu o propensitate spre tatucisme aberante – lucrez la definirea sindromului Iohannis, LOL, si am material cu prisosinta: „my army” spune … scuze, particular doctorilor e ca au momente in care se exprima frust, fiindca vad prea multi oameni in fundul gol si cu maruntaiele deschise in viata lor, probabil: am avut un raspuns reflex: „my ass”, echivalentul romanescului hai sictir,ia te uita unde se renascuse Eu supremul paraguaian al lui Roa Bastos, tocmai la treicoceni in deal.
****
Sa respiram adinc… nu stiu de dumneavoastra dar am si eu metodele mele de a compensa asemenea incursiuni in „estetica uritului”. Vorbeam mai ieri cu un bun prieten acum in Canada: Ce faci? Merg la piata sa iau flori pentru gradina si ascult o conferinta a lui Dan Puric, imi spune, dupa care ne pierdem in vreo doua ore de discutii…semn ca si omenia e la fel de rezistenta si fara limite geografice ori de alt fel, sau chiar mai rezistenta si persistenta decit lipsa sa, si ca exista si o altfel de Romanie, oriunde se afla. Sau fiindca tot vorbim de puscarii, implineam si noi tipologia cu puscariasele care sunt eliberate si inca zabovesc doua ore in fata portilor puscariei, ca mai au sa-si spuna ceva, si in loc sa strivim lanurile versi de ovaz de care pomeneste Frankl (faptul ca ti s-a facut rau nu-ti da dreptul sa faci rau, ii spune el celui care il besteleste ca iesit din lagar nu indrazneste sa calce in picioare niste fire de ovaz) plantam citeva. Simbata si duminica, acum, promit sa imi spal gindurile in gradina: nimic nu vindeca mai bine decit mirosul de pamint proaspat – am niste rasaduri de rosii romanesti pe care le cresc de vreo 6 saptamini in biroul personal printre carti si muzica si pe care vreau sa le plantez. (gradinarii din Citadela lui St Exupery care nu se vazusera de o viata si isi raspund in scrisori indelung tacute si gindite: „in aceasta dimineata si eu mi-am ingrijit trandafirii”)
Inca o data, multumesc pentru ca mi-ati ingaduit sa-mi exprim nedumeririle, omenesti…Cu tot dragul…
Mai pe scurt respectivii nu sunt intelectuali in definitizoa data de Chomsky intelectualului
In opinia lui Chomsky intelectual nu e cel care la cate pagini a memorat i-au crecut pe spate pene de papagal ci cel care in mod onest in timpul sau liber si fara ca sa urmaresca nici-un castig materiala evident se intreba si chiar si propune niste raspunsuri la intrebarea divina : cum sa facem ca sa le fie si altora mai bine ?
Cum sa inmultzim painea si vinul ?
https://en.wikipedia.org/wiki/Intellectual
actualii „intelectuali” marca Liichenu care invadeaza mainstream media in intrega lume au fost descris de acelasi Chonsky ca drept :”The Intellectuals are specialists in defamation, they are basically political commissars, they are the ideological administrators, the most threatened by dissidence.”
https://chomsky.info/19670223/
„With respect to the responsibility of intellectuals, there are still other, equally disturbing questions. Intellectuals are in a position to expose the lies of governments, to analyze actions according to their causes and motives and often hidden intentions. In the Western world, at least, they have the power that comes from political liberty, from access to information and freedom of expression. For a privileged minority, Western democracy provides the leisure, the facilities, and the training to seek the truth lying hidden behind the veil of distortion and misrepresentation, ideology and class interest, through which the events of current history are presented to us. The responsibilities of intellectuals, then, are much deeper than what Macdonald calls the „responsibility of people,” given the unique privileges that intellectuals enjoy.”
or http://www.aaronsw.com/weblog/intellectuals
„When I think of intellectuals, though, I don”™t really think of Hollywood producers or politicians or even newspaper columnists. But the people I do think of seem to have something else in common. They don”™t just love thinking, they love language. They love its tricks and intricacies, its games, the way it gets written down, the books it gets written into, the libraries those books are in, and the typography those books use.
Upon reflection this makes perfect sense. Language is the medium of thought and so it”™s no surprise that someone who spends a lot of time thinking spends a lot of time thinking about how to communicate their thoughts as well. And indeed, all the intellectuals that come to mind write, not because they have to or get paid to, but simply for its own sake. What good is thinking if you can”™t share?
This contrasts with how intellectuals are commonly thought of „” namely as pretentious elitist snobs. But real intellectuals, at least in the sense I”™m using the term, are anything but. They love nothing more than explaining their ideas so that anyone who”™s interested can understand them. They only seem pretentious because discussing such things is so bizarre.”
Ei nu iubesc in prese si nu urasc in presa ei profeseaza ei sunt :
comisari politici
specialisti in defaimare
administratori ai puritatzii ideologice
Nici n-ai zice ca acasta cartea care i-a descris pe pitzifenici atat de corect a fost scrisa in 2002 ca o colectzie de ziceri si rostiri ale lui Chonsky referitoare la intelectualii din USA si nicidecum la al nostru Liichean
Nu e de mirare ca pentru respectiva gasca intelectualul maxim este unul care atunci cand merge pe strada de considera inconjurat de o maree de patibulari si doreste sa reserve folosirea limbi romane exclsiv pentru injuraturi.
Da, definitzia lor maxima este Basisismul adica URA RANCHIUNOASA si ISTERICA.
De aceea ca putzin context si o referire la clasici nu strica niciodata nu de alta da nu noi am descoperit intelectualitatea „utila” cu fise la serviciile secrete si butoane de control sigure atent listate si indosariare.
Si doar el da uite pana si unul ca Krugmann e descries frumos depre ecosistemul inchis in care functzioneaza acesi „comisari politici , specialisti in defaimare si administratori ai puritatzii ideologice” depsre care voi vorbtzi atat de parca ar conta si respectivii ar fi vii si ar putea decide ceva de capul lor si nu ar fi doar nsot emutzunace intorshi cu cheitza de altzii.
Doamna @Cris tocmai a dat o definiție amplă psihopatului.
Poate ca nu am inteles eu bine mesajul, dar a considera un grup de persoane drept obiecte si a arata dragoste fata de altii si ura fata de inca altii sunt trei sentimenete foarte compatibile dupa parerea mea. Exemplul cel mai clar: o mare parte din populatia SUA pana la sfarsitul razboiului civil. A avea sclavi (in termenii definiti de lege) nu era altceva decat o dovada clara ca puteai considera un grup mare de persoane (negri) ca fiind niste obiecte, care pot fi cumparate, vandute, batute si omorate. Pe de alta parte nimeni nu poate spune ca stapanii de plantatii nu aveau sentimente ca ceilalti oameni, de ura si dragoste fata de ceilalti semeni ai lor (albi).
Am sa las pe altii sa adauge ganduri mai la obiect, eu as vrea sa spun doua vorbe despre alegerile din Franta: cred ca are dreptate in mare masura Marine le Pen in discursul sau de acceptare a infrangerii: alegerile au fost intre patrioti (le zice ea, nationalisti le-as zice eu) si globalisti (le zice ea, europenisti le-as zice eu). Scorul final nu a fost strans ca in UK sau SUA si pentru ca Marine a mostenit un partid si un nume de familie cu rezonante xenofobe, rasiste, si chiar anti-patriotice (pro-Vichy). A mostenit, nu zic ca e ea xenofoba, etc.
Si inca ceva: Emmanuel Macron e pro-european, nu incape nici o discutie. Dar o Europa diferita de cea de azi, una care e descrisa destul de bine in cartea lui: „Revolution – C’est notre combat pour la France.” O Europa cu doua sau mai multe cluburi si care se va separa(spun eu asta) mai mult sau mai putin acolo unde se separa Vestul de Est inainte de 1990. El mentioneaza o tinta de 10 ani pentru toate schimbarile astea, adica doua mandate prezidentiale. Ce inteleg eu ca propune deci pentru Estul Europei si deci Romania: sa dam frumusel timpul inapoi si in 2027 sa ne regasim la stadiul la care eram inainte de 2007: cu o relatie „speciala” fata de UE, dar in afara ei.
Am impresia ca tot asta viseaza si Merkel. Suna ca un pre-aviz ca in zece ani sa parasim locuinta si sa ne gasim un alt aranjament. E mai bine decat UK, care nu are decat doi ani, dar in final tot acolo vom ajunge. Pentru mine ar fi o imensa deceptie. Pentru altii ar fi o oportunitate !
De acord, Radule, cu cate zici, cu o mentiune: relatia speciala cu UE a Romaniei va fi tot de colonie, dar in absenta minimelor eforturi pe care le face UE in prezent in directia estului (nu doar romanesc). Adica, sunt deja stapani pe parghiile (resurse, utilitati, bancare) locale, nu mai au nevoie sa pretinda ca va fi bine pentru toti. Si arsi si cu banii luati. D-l Macron este pro-bancher. Nu il intereseaza UE sau francezii, ci protejarea intereselor celor care l-au urcat pe tronul francez, sa faca echipa cu d-na Merkel.
Exemplul pe care il oferi referitor la relatia dragoste-ura-indiferenta nu il pot lega de sensul cuvintelor d-nei, in principal pentru ca exemplul tau face referire la momente diferite in istoria sociala (e ca si cum mi-ai spune ca, daca pe la 1900 era in regula sa retezi mana hotilor in UK, si in prezent e in regula). Oamenii de atunci aveau efectiv alte conceptii despre viata. Bune sau rele, le incadram in momentul istoric respectiv, altfel incurcam reperele. Ca exemplu, armata romana a lui Cezar (conform marturiilor scrise ale ilustrului conducator) a omorat in jur de 1 milion de gali in razboaiele galice – si vorbim despre un razboi pornit de Caesar pentru a-si plati datoriile. Gandindu-ne la populatia de atunci, cuvantul genocid nu este deplasat. Dar judecand cu setul de valori prezent. Pentru ca atunci exista alt set de valori, pe care eu, infipt in realitatea mea, nu il pot aproba. Insa toti faceau la fel, de la greci pana la chinezi. A vorbi despre cetatenii usandezi ai sfarsitului anilor 1800 – inceputul 1900 legat de ceea ce spunea d-na doctor inseamna sa transpui un set de valori ale momentului in alt set, impropriu lor. D-l Basescu sau CTP nu au crescut cu ideea inoculata/educata ca exista sclavi care sunt ceva mai prejos decat oamenii obisnuiti. Si-au format aceasta parere. Dar, ca sa vorbesc folosind limbajul d-nei, este o rupere a fiintei. Este similara militarilor care au fost la razboi si au ajuns la batranete. Multi dintre ei ajung sa fie bantuiti de fetzele celor ucisi. Nu poti ucide pe altii si apoi sa spui ca „datoria” – de patrie sau altceva. Astfel de situatie (extrema) marcheaza fiinta umana. In egala masura, cei gen Basescu isi dedubleaza personalitatea, ascunzandu-se de glasul vreunei firave constiinte (firave, dar constante) incercand prin acumulari repetate si nimicirea celor mai slabi care au ales sa ii calce pe bataturi sa umple un gol al sufletului pe care nu au cum sa il umple. Acest tip de oameni se vor minti pe ei insisi pana cand nu vor mai putea sau nu va mai conta. Insa a-i compara cu stapanii de sclavi usandezi sau de aiurea (ca n-au avut usandezii monopol al sclaviei) care cresteau intr-un sistem de valori si intr-un grup care impartasea acele valori la scara nationala nu se compara cu cei ca Basescu&co., indivizi care, efectiv, au (sau ar trebui sa aiba) alt set de valori. Ei si-au format acele valori. Si, mai rau, le-au impus si altora.
D-na… Cris: permiteti-mi sa imi scot palaria virtuala in fata argumentelor dumneavoastra. Ar mai fi, poate, de discutat legaturi de cauzalitate care i-au facut pe cei ca Basescu si CTP sa apuce pe drumul lor (tineti cont ca Basescu este un executant iar CTP un justificator al executantului, deci situatii diferite, totusi), cauzalitati gen John Perkins, dar intram in alta zona pe care nu e cazul sa o exploram aici. Sarut mainile.
E o conferinta a lui Zimbardo pe care am mai postat-o aici, e titrata si in limba romana – in partea din dreapta jos subtitles. Exista oameni nascuti si evoluind asa, dispozitional asa – bad apples, contextul care creaza asemenea oameni, temporar – bad apple barrel, si sisteme care favorizeaza promovarea, racolarea si transformarea unor oameni normali in asemenea monstri – the bad apple barrel maker. „Omul e om si daca e puternic in ratiunea sa, dar si in omenia sa, nu se poate lasa atras?” – hmmm, citit experimentul de la Stanford, erau studenti de la Stanford si Berkley, Zimbardo a oprit experimentul in putine zile din cauza transformarilor comportamentale la studentii sai dar si ale lui insusi, vasta majoritate a oamenilor sunt permeabili la asemenea transformare. https://www.ted.com/talks/philip_zimbardo_on_the_psychology_of_evil
Doamnele care raspund deasupra au sesizat acest lucru desi nu am vorbit explicit despre brain washing, persuasiunea coercitiva.
Dar nu e nevoie sa va duceti atit de departe cu sclavia – de ce nu va intrebati cum a fost posibil sa existe sclavie in Romania anilor 2000, parca in Arges, la Berevoesti, si nu a fost un singur individ facind asa ceva, ci vorbim de 38 de „stapini”, asociati, si de zeci si zeci de oameni tinuti in sclavie. Cum e posibil ca atitea femei sa fie vindute de clanurile de proxeneti, in/din Romania? Credeti ca un proxenet de acest fel iubeste cu adevarat pe cineva? Credeti ca acel individ care are sclavi in Romania se poarta altfel fata de propria familie, ca nu isi bate nevasta si nu o considera obiect care sa-i asigure perpetuarea? ca nu isi priveste copilul cu un „eu te-am facut, eu te omor”? Ori proxenetul e familist? Nu vorbesc mai sus de un CTP ori Liiceanu din pacate, ci de o tipologie, iata mult mai des intilnita in Romania, extrem de variata si cu accente mult mai violente uneori. Dar vedeti comportamente de acest fel si in alte situatii, ale profesorului care isi chinuie copiii – credeti ca se poarta altfel acasa?, medicul care ridica indiferent din umeri si nu da ajutorul cuvenit unui pacient. Ba il vedeti si la nivel de masa – am inghetat cind am auzit oameni pe care altfel ii stiam la locul lor , la OUG 13 si tefeleii din strada, spunind „pai da, asa femei hoate vor ramine gravide pe banda sa nu intre la puscarie” – chiar credeti ca o femeie e atit, o masina de facut copii? – si am auzit mai multe asemenea aberatii de tip narcissist/antisocial. Sunt necesar toti acesti oameni nascuti asa? Nu, foarte putini dintre ei, un 1-2 %, majoritatea sunt facuti asa. Si atunci e bine sa va intrebati – cum e posibil ca in Romania sa existe o prevalenta atit de mare a unor asemenea situatii care transforma oameni normali in monstri. Ce anume a creat si intretine un asemenea marasm.
In fine mai bine urmariti conferinta, veti intelege mai multe – nu va lasati inselat de usurinta si spectaculosul cu care vorbeste Zimbardo ca sa credeti ca e un oarecare, e profesor emeritus la Stanford, a fost timp bun presedintele APA (Asociatia de Psihologie Americana)
nu cred ca eu sunt cel mai potrivit sa comentez aici, mi se face pielea maciuca cand vad subiecte din astea si cred ca tot ce as putea spune ar fi subiectiv
citisem „odata ca niciodata ” ca exista in filosofia yoga sau chineza o particularitate interesanta a aurei umane compusa in mai multe straturi protectoare ale fiintei umane de culori diferite din ce in ce mai fine unde cel mai fin strat era reprezentat de MORALA persoanei , de unde intelegeam ca o persoana morala este mai rezistenta la boli fiind protejata de acest strat eteric .
Mi-a placut acesta idee si totusi am invalidat-o prin personajul Basescu unde nici 10 Aliodor(i) Manolea nu ar fi putut s-l protejeze de atatea ticalosii pe acest antihrist securist .
Raul se regenereaza prin aceste structuri de servicii speciale tradatoare de tara care inainte de 1989 au umplut puscariile cu martiri iar dupa 1989 ne-au tradat strainatatii ratandu-si pretinsa menire in stil orwelian.
„cum e posibil ca in Romania sa existe o prevalenta atit de mare a unor asemenea situatii care transforma oameni normali in monstri” – raspuunsul meu este scurt, doamna: prin publicitate si lipsa de reguli (chiar si cele, sa le numesc asa, mafiote). Impunand un anumit tipar, infierat, dar permanent, acel tipar devine norma. Ce stiri vedeti pe canalele de asa-zisa informare? Ce calitate au acele stiri? Putem vorbi despre informarea cetateanului sau despre influentarea lui in cazul stirilor cu un gram oarecare de greutate? Nu vorbesc de grosul asa-numitelor stiri care sunt strict o forma fara fond, alunecand elegant pe suprafata subiectului dezbatut (cazuri suficiente de titluri fara legatura cu articolul, mergand pe linia acelui banc ce zicea ca jurnalistii nu-stiu-carui ziar nu au publicat o stire deoarece nu puteau introduce cuvintele de baza ale jurnalismului in prezent, si anume „senzational”, „formidabil” si „n-o sa-ti vina sa crezi”). Oamenii sunt buni si nu prea. Atat timp cat exista un sistem care impune limite de comportament, va exista o oarecare ordine. Pe vremea comunismului (incipient) la noi, cine pupa sovietici ajungea departe. Un Dej plus un Ceausescu mai tarziu, cine pupa rusi ramanea coada, cine pupa PCR ajungea departe. Dupa incheierea acelui moment, cine pupa FSN (PDSR/PSD) era fruncea. Intelegeti ce am descris pana acum? Romania cu un singur stapan (nu neaparat roman). Odata cu d-l Burebista Traian Basescu, unificatorul (si subordonatorul) tuturor serviciilor, se dezechilibreaza balanta. D-l Basescu reuseste performanta sa ne vare in 3 sau 4 juguri simultan (vorbesc de cel usandez, izraelian si cele europene, acolo insa treburile nu sunt hotarate). Daca initial cine pupa Basescu era protejat de atentiile „necrutatorului vultur dresat la Washington” (adica DNA, Neascu Marin), in prezent se produce o reasezare a fortelor fara a avea criterii de conduita. Aliante miscatoare. Nu se stie cine e „deasupra” de aceea nu se pot face planuri de viitor, ca atare anumiti cetateni isi permit gesturi extreme pentru ca stiu ca nu vor fi pedepsiti – pentru ca e nevoie de ei, fara sa inteleaga ca sunt dispensabili. Situatia prezenta e intruchiprea proverbului „rau cu rau, dar mai rau fara rau”. Rezultatul este o republica africana, doamna, minus razboiul civil si bandele inarmate cu Kalashnikov-uri.
salutari 🙂 ce ziceam eu ca EU nu are nici un viitor in actuala constructie si ca singura solutie ar fi un plan Marshall pt Europa de Est si de o rupere de facto in doua a Europei intr-o zona gen Inter-Marium foarte bogata in reusrse si finantata din USA si UK o Uniune de state nationale si restul statele vrestice – un stat orwellian – Federatie Europena . By the way in f. scump timp ni se va oferi minunata cashless society…. Posibil sa nu se ajunga insa la separare. Pentru Romania o integrare in nucleul dur ar fi sfarsitul. vezi si articolul excelent din cotidianul a lui Ilie Serbanescu