Scorul acestui articol
[Total: 319 voturi. Media: 4.9]

 

Ne mișcăm ca o găină descăpățânată! Doar din crispări, reflexe și împroșcări.

Suntem cuprinși de năuceala lipsei de creier, ceea ce ne dă, priviți din afară,  imaginea stranie a lucrului de neînțeles.

Ca la grădina zoologică: „așa ceva nu există”!

Doctorii își apără teritoriul săpând tranșee cât mai adânci în calea virusului. Să nu ne găsească tirul ucigaș al acestuia. Morțile din alte cauze nici nu mai contează. Statisticile despre COVID 19  să iasă bine. Ei se gândesc strict la protecția legată de pandemie. Adăposturi, adăposturi, adăposturi! Din punctul lor de vedere, dacă ne-ar ascunde pe toți în văgăuni ermetice până trece pericolul, ar fi perfect.

Doar că o astfel de apărare pasivă, atunci când durata amenințării depășește proviziile din raniță, necesită resurse de reaprovizionare aproape nelimitate și o intendență excelent pusă la punct. Ceea ce, vai, la noi nu este cazul.

Un război, pentru a putea fi câștigat, presupune printre altele și o conducere unică, autoritară. Un comandant suprem. O voce fermă, a ultimei decizii.

La noi, structura de decizie e tricefală. Servicii secrete, președinte, premier. Exact în ordinea aceasta.

Klaus Iohannis nu  e genul conducătorului de oști. De-asta a și fost selectat de cei care l-au propulsat la Cotroceni. Se mulțumește cu luxurianța puterii și nu-și propune să-i încurce pe cei pasionați de practicarea ei. Aceștia, eminențele cenușii din serviciile secrete, îl  conduc exact unde vor, prin dezinformarea informărilor selective. Îi pun la mapa de dimineață doar ce, cât și cum le convine, astfel ca președintele să se considere informat (cum singur și-a descris inapetența pentru adevăr) și să ia exact deciziile pe care ei i le sugerează.

Sistemul acesta de conivență între servicii și președinte a funcționat pe gustul ambelor părți cât timp vremurile au fost normale. Când, însă, a apărut pandemia, lucrurile s-au complicat brusc. Planul politic cinic, ce părea că merge ca uns, acela al pulverizării PSD și acaparării urgente a puterii totale de către președinte și PNL prin organizarea de alegeri anticipate, a devenit, dintr-odată, inactual.

Domnul Iohannis s-a înfuriat peste măsură pe această insubordonare a sorții. Lovit exact în partea sa cea mai gonflată, în orgoliul său de lider infailibil, s-a decis să riposteze. Într-un puseu de mesianism care i-a surprins total la vremea respectivă pe tutorii săi din umbră, a ieșit la rampă să-și facă singur dreptate. Să nege evidența pericolului de pandemie, asigurând țara, poporul și chiar planeta că e vorba doar de „žo banală gripă”. Să-l ascultăm deci pe el și numai pe el, și să nu mai plecăm urechea la intrigile și prăpăstiile cârtitorilor! După nici două săptămâni s-a contrazis singur și a sărit în extrema cealaltă.

Acela a fost momentul în care strategii intelligence-ului au decis să-l lase pe bune, și în văzul tuturor, să conducă această criză după cum îl taie capul pe domnia sa. Era, în evaluarea lor, protecția perfectă în ceea ce-i privește pentru dezastrul care avea să urmeze.

Și a urmat!

Derapajele lui Klaus Iohannis de după acel moment de cotitură pentru conducerea țării  probabil că nu s-ar fi produs în forme atât de stridente dacă l-ar fi pilotat în continuare SRI-ul, cu vulpoii lui buni adulmecători de puls popular și pericole ce mocnesc. Așa însă, pe cont propriu, pe secreții proprii de fiere și diletantism, președintele „žromânilor buni” a comis-o grav și în formă continuată: cu exemplul fals al experimentului COVIT făcut, chipurile, într-o școală din Franța, cu biserica ortodoxă română, cu „žoperațiunea sparanghelul”, cu darea Ardealului ungurilor de către PSD. Și acestea, enumerate, sunt doar câteva exemple de gafe prezidențiale recente, acele erori devenite emblematice, care dau nume și imagine haosului actual, în realitate mult mai vast.

Fără „žcapul” SRI-ului, găina de la Cotroceni a umplut de sânge, în zbaterea ei agonică, pereții stabilimentului. Tot ce înseamnă latură educațională, socială ori economică a crizei, s-a transformat sub prezidențiala sa coordonare într-un ghiveci de confuzie, contradicții și incoerență din care nimeni nu mai înțelege nimic.

Cu concursul agravant al celui de-al treilea pilon al tricefalității invocate anterior, distinsul premier Ludovic Orban, viziunea președintelui Iohannis despre scoaterea țării din marasm a început să prindă contur. Niște năucitoare forme goale, fluide, care se schimbă  de la o zi la alta după cum bate vântul.

La trecerea de la starea de urgență la cea de alertă, republica a rămas trei zile fără cadru legal  de pandemie. Vămile au devenit incubatoare de COVID 19, iar națiunea s-a lăsat prinsă de mirajul relaxării.

Premierul și miniștrii săi făceau ture la Cotroceni, uneori și de trei ori pe zi, pentru ca haosul creat de ei să aibă o marcă și o matcă. Învățământul, viața artistică și sportivă, transportul public, loisir-ul, regulile de bază ale zilei de mâine cu purtatul măștii în public și distanțarea socială, păreau a fi devenit simple teme de colocviu, de analiză pe text, fără soluții ferme de aplicare, pentru că ordonanțele erau incomplete și divers interpretabile. Fiecare ministru avea propriile variante de tranziție spre normalitate, cu excepții, cu proiecții temporale, cu norme de implementare care se băteau cap în cap.

De exemplu tema examenelor din învățământ (bacalaureat, admitere la facultate, absolvire, masterat etc.) a prilejuit interminabile discuții pro și contra ținere, organizare, securizare, încât nici în prezent nu se știe ce și cum va fi. Un termen foarte la modă azi, predictibilitate, e pe cale de a-și pierde orice sens în aceste zile. Nimeni nu are la dispoziție niște minime certitudini pe baza cărora să încerce o elementară organizare a lunilor ce urmează.

Artiștii mor de foame, sportivii sunt scoși din uz de anchiloze, bolnavii cronici nu mai au unde să se trateze, gavidele se întreabă ce rost mai are lupta lor.

Am lăsat la urmă economia. Singura realizare în domeniu pentru guvernanți este exportul masiv de sezonieri. Cel puțin la capitolul ăsta administrația Iohannis „“ Orban se poate lăuda că a salvat câteva sute de mii de amărășteni care, altfel,  n-ar fi avut nicio șansă de supraviețuire în țară.

În rest… doar declarații de bune intenții scornite strict cu gândul la alegeri.

Șomajul tehnic, în forma sa inițială, se încheie la 31 mai. Ce urmează după asta cu șomerii și cu IMM-urile, Dumnezeu cu mila?! Nu auzim decât „žvom face, vom sprijini, vom relansa”. Adică gargară electorală. Măsurile ferme, concrete, promise, așteptate, au rămas învăluite în mister până în ultima clipă.

Programul IMM Invest „“ un truc de doi bani care a dat speranțe întreprinzătorilor și a generat peste 100 000 de cereri de creditare depuse până acum, s-a dovedit total ineficient. Băncile nu au încredere în garantarea de către stat a creditelor promise și folosesc exact aceleași criterii de finanțare ca înainte, încă și mai greu de îndeplinit în prezent din cauza crizei.

HORECA pe butuci! Guvernanții nu sunt îngrijorați de amenințarea efectului de domino. Măsuri zero pentru prevenirea declanșării sale.

O Românie bezmetică! Nimeni nu știe ce va urma!

Cuvântul de ordine al momentului este: „žvom trece și peste asta”! Mie-mi sună cinic și fatalist. Pentru că-mi sugerează „žvoia sorții”. Fără plan, fără gândire, fără responsabilități, fără culpabili.

Cum, cu ce preț și câți dintre noi „žvom trece și peste asta” contează. Deși nu pare a-i preocupa prea mult pe  tricefalii noștri fără cap.

Pe mine, însă, mă îngrijorează peste măsură cum, cu ce preț și câți!

De-asta insist: contează!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/05/Calaretul-fara-cap.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/05/Calaretul-fara-cap-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialebezmetic,calaretul fara cap,conducere tricefala,COVID 19,derapaje Iohannis,guvernul Orban,Horeca pe butuci,IMM Invest,mirajul relaxarii,orgoliosul Iohannis,pandemie,relansare economica,vulpoii de la SRI  Ne mișcăm ca o găină descăpățânată! Doar din crispări, reflexe și împroșcări. Suntem cuprinși de năuceala lipsei de creier, ceea ce ne dă, priviți din afară,  imaginea stranie a lucrului de neînțeles. Ca la grădina zoologică: 'așa ceva nu există'! Doctorii își apără teritoriul săpând tranșee cât mai adânci în calea virusului....Blog politic si polemic