Scorul acestui articol
[Total: 6 voturi. Media: 4.7]

În prezent românii sunt împărţiţi în tabere. Nu de vacanţă, ci de război. Pro – Georgescu, anti – Georgescu.

Ca şi în condiţiile de armistiţiu / pace pentru Ucraina, într-o astfel de dispută este obligatoriu să existe şi un al treilea actor – echivalentul forţelor de menţinere a păcii – care să garanteze, pe cât posibil, respectarea angajamentelor asumate de beligeranţi.

În cazul războiului româno – român la care asistăm după anularea alegerilor prezidenţiale din decembrie 2024, rolul acestei forţe tampon îi revine marii mase de nehotărâţi, estimată cam la 30% din totalul compatrioţilor noştri cu drept de vot.

Eu fac parte, după propria evaluare, din aceşti 30%.

Combatanţii celor două tabere se bucură de nişte avantaje în raport cu nehotărâţii ca mine:

  • Nu au îndoieli ori dileme faţă de acest război care să le tulbure liniştea, atunci când vine vorba de vinovăţii şi dreptate;
  • Le e foarte uşor să se recunoască între ei şi să fraternizeze, apoi să se mobilizeze împotriva duşmanului comun;
  • Ştiu sigur la ce posturi TV să se uite şi ce grupuri de social media să frecventeze, cum la fel de bine ştiu şi pe care să le evite ca să nu se încarce negativ;
  • Au parte de trăiri intense (jubilaţii dar şi decepţii) la marile evenimente de etapă (victorii, înfrângeri) care se întâmplă, succesiv, pe câmpul de luptă.

De exemplu, când au fost declaraţiile critice la adresa României ale lui JD Vance şi Elon Musk, declaraţii care vorbeau de anularea abuzivă a alegerilor şi de deficitul de democraţie de la noi, cei din tabăra pro-Georgescu au jubilat. Acum, însă, când CG a fost dus cu forţa la Parchetul General şi pus sub acuzare pentru toate grozăviile codului penal, este rândul taberei anti – Georgescu să fie în culmea fericirii.

Eu, ca nehotărât, nu am avut parte de aceste trăiri extreme, de aceste juisări, pentru simplul motiv că ambele evenimente evocate mai sus au conţinut elemente care m-au întristat.

Cum am mai scris, comportamentul şi declaraţiile celor doi reprezentanţi ai lui Trump mi s-au părut brutale şi jignitoare la adresa Europei şi, în particular, a României; şi mi s-au mai părut şi o nepermisă formă de amestec, de presiune cu tendinţa clară de a influenţa alegerile din mai.

Cum nu am mai scris (dar scriu acum), şi modul în care CG a fost ieri ridicat din trafic mi-a lăsat un gust amar. Autorităţile implicate în acest spectacol stradal au vrut să facă o demonstraţie de forţă, dar ceea ce au reuşit până la urmă a fost să ne aducă aminte de oribilele practici de umilire a adversarilor politici de pe vremea DNA-ului condus de Laura Kovesi.

Apoi, m-au mai iritat, peste limita de enervare pe care mi-o impun atunci când comentez evenimente fierbinţi, laudele deşănţate ale unor invitaţi pe la diverse televiziuni la adresa “justiţiei din România care “şi-a făcut, cu brio, datoria”.

Nu mă apuc acuma să caut exemple şi să nominalizez lăudători, dar este ruşinos şi descalificant să treci cu buretele peste toate grozăviile comise în timp de procurorii lui Kovesi (printre ei şi procurorul Marius Iacob cel care se ocupă azi de dosarele lui CG) şi de judecătorii marilor instanţe (reprezentaţi, emblematic, de actuala judecătoare a CCR, Livia Stanciu, care a condus ICCJ din 2009 până în 2016).

Din păcate justiţia română este încă grav afectată de amprenta pitecantropică lăsată în plastilina memoriei recente de cizma băsistă care, timp de 10 ani, a călcat totul în picioare.

Laura Kovesi dar şi Monica Macovei au contribuit, prin activismul lor antidemocratic şi antipatriotic, la neîncrederea generalizată a românilor în actul de justiţie.

Iar acum, când cazul CG a devenit un simbol al luptei între bine şi rău, între popor şi sistem, aproape nimeni nu mai speră că în acest caz chiar se va putea face, cu adevărat, dreptate.

Orice observator obiectiv poate constata că lupta este total inegală la nivel de comandamente. Pe de o parte avem un individ, pe de alta un sistem. Pe de o parte avem o televiziune de ştiri, pe de alta cel puţin alte 3. Raportul de forţe se mai echilibrează atunci când luăm în considerare trupele de asalt, adică votanţii anonimi. Aceştia, însă, nu dispun de resursele de organizare şi de ripostă pe care le are sistemul.

Prin urmare, în faza preelectorală, sistemul pare a zdrobi totul. Ceea ce şi încearcă să facă acum, cat mai are timp. Pentru că, dacă se va ajunge la vot cu CG pe liste, cel mai probabil va fi el zdrobit.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/02/Kovesi.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/02/Kovesi-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialebinomul DNA-SRI,justitie,Laura Kovesi,Livia Stanciu,Monica Macovei,Realitatea TV,retinere Calin GeorgescuÎn prezent românii sunt împărţiţi în tabere. Nu de vacanţă, ci de război. Pro – Georgescu, anti – Georgescu. Ca şi în condiţiile de armistiţiu / pace pentru Ucraina, într-o astfel de dispută este obligatoriu să existe şi un al treilea actor – echivalentul forţelor de menţinere a păcii –...Blog politic si polemic