O generatie defecta!
Â
Ieri a apărut in mass-media o știre uluitoare. Citez din g4media:
„49 de studenți din anul I de la Facultatea de Drept a Universității din BucureÈ™ti au fost propuÈ™i pentru exmatriculare pe motiv de fraudare a mai multor examene. Mai exact, cei 49 de studenți au comunicat pe whatsapp metode de copiere pentru fraudarea examenelor online„. Decanul Răzvan Dincă a declarat: „Este È™ocant să constatăm un asemenea fenomen, e cu totul contrariant pentru principiile pe care ar trebui să le insuflăm viitorilor magistrați, avocați, juriÈ™ti, profesioniÈ™ti ai dreptului să descoperim în stadiul formării lor inițiale o asemenea încălcare a acestor principii„.
Știrea nu este doar uluitoare. Este oribilă și emblematică. De ce emblematică? Pentru că s-a produs exact în templul justiției.
În orice altă facultate s-ar fi întâmplat așa ceva, puteai, la limită, să încerci a găsi minime scuze. Dar la Facultatea de Drept? Și în proporție de masă? Îndemnul pare a fi clar: „Lăsați orice speranț㔦”!
E ca și cum dintre studenții la medicină jumătate ar fi sadici iar dintre studenții la teologie jumătate ar fi sataniști. Să ne mirăm dacă chiar așa or sta lucrurile? După cazul de la Drept totul pare posibil.
Acești 49 de derbedei, hoți la drumul mare, ar fi dobândit peste 10-15 ani calitatea de magistrați și i-am fi găsit în completuri de judecată dând lecții de probitate și mutilând destine.
Pentru admiterea in profesia asta ar trebui date teste psihologice eliminatorii. Și chiar teste cu detectorul de minciuni, pentru a identifica impostura și lipsa unor valori etice solide. În lipsa unor astfel de verificări preliminare facultățile de drept riscă să furnizeze societății monștri în loc de profesioniști onești.
Răul acesta nu e de-acum. El este mult mai vechi și profund. O probează exemple funeste: Laura Kovesi, Mircea Negulescu, Cristi Danileț, Camelia Bogdan, Raluca Prună, Stelian Ion”¦ Și m-am rezumat doar la câțiva dintre cei care și-au murdărit profesia cu grave compromisuri începute cu mult înainte de a împlini 50 de ani. 50 de ani – vârsta unei generații. Dacă mai adăugăm listei și seniorii notorii ai unor mari abuzuri juridice precum Monica Macovei, Augustin Lazăr, Livia Stanciu putem spune că se întrevăd și rădăcinile acestui rău.
Dar prezenta generație defectă nu se regăsește doar în justiție. Ea s-a infiltrat adânc, prin alt tip de rădăcini, cele securistice, și în politică. Grație clarviziunii de cherestea și patriotismului de rumeguș ale obiectului de mobilier Iohannis, frâiele țării au fost predate, contra 15% voturi în Parlament, unei grupări de diletanți furioși și demolatori: comandoul USR „“ PLUS. Habarnismul administrativ al acestora este depășit doar de tupeul lor incomensurabil, specific celor cu spate puternic și aroganță de neamuri proaste. Să numim pe câțiva dintre ei, care o țin doar în scandaluri și diletantisme de când au devenit „demnitari”: Vlad Voiculescu (37 ani), Claudiu Năsui (35 ani), Iulian Bulai (34 ani), Cristian Seidler (40 ani), Dan Barna (45 ani).
Înțelegeți de ce mă refer la o generație și nu la niște accidente punctuale? Pentru că toate aceste personaje cocoțate în înalte demnități publice, cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani, descind dintr-o mentalitate de șmecheri descurcăreți, de copii de bani gata, de politruci fără scrupule, de parveniți prin pacte oneroase pentru țară. Ei nu sunt altceva decât o prelungire a unui rău istoric de care credeam că am scăpat în decembrie 1989, o creație bolnavă a unui sistem bolnav. Ei vin din sistemul acela, cu tarele lui, cu ura lui ostentativă față de semeni, de religie, de credință, de Dumnezeu.
Dimensiunea fraudei de la Facultatea de Drept ne obligă să ne întrebăm, cu un nod în gât: dacă „bobocii” din anul I se dovedesc atât de pătrunși de putreziciune, de ce am crede că nu sunt așișderea și colegii lor mai mari? Cei din anii II, III, IV sau chiar absolvenții promoțiilor care ne-au pricopsit cu alde Laura Kovesi sau Stelian Ion? Erau mai buni ieri decât azi? S-a schimbat ceva, între timp, care să fi dus la degradarea de acum?
Nici vorbă de schimbare! Doar conservare și moșteniri nefaste dinspre părinți spre copii!
Tineretul de azi, cu foarte mici excepții, a fost acaparat, ancrasat, amăgit și încolonat de generația defectă a celor fără de istorie, fără de cultură, fără de țară și fără de Dumnezeu. Dar, în schimb, cu Internet și platforme de socializare care înstrăinează.
Marii fabricanți de automobile au forța de a recunoaște și rechema în service, pentru remedieri, loturile cu defecte.
Pe generația defectă a celor pomeniți mai sus cine să o tragă pe dreapta pentru a încerca să mai repare ce se mai poate repara?
Poate doar Dumnezeu, cu mare mila Sa!
https://www.conteledesaintgermain.ro/o-generatie-defecta/24-02-2021https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/02/Facultatea-de-Drept.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2021/02/Facultatea-de-Drept-150x150.jpgEditorialecomandoul USR - PLUS,Facultatea de Drept,frauda examene,magistrati corupti,teste psihologice Ieri a apărut in mass-media o știre uluitoare. Citez din g4media: '49 de studenți din anul I de la Facultatea de Drept a Universității din BucureÈ™ti au fost propuÈ™i pentru exmatriculare pe motiv de fraudare a mai multor examene. Mai exact, cei 49 de studenți au comunicat pe whatsapp metode...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainRelated Posts
Comentarii prin Facebook:
@Cris,
Mi-a atras atenția un apropiat că m-ați pomenit, într-un răspuns dat Contelui, în 03 martie, ora 21:24.
Că m-ați adus în discuție în acel context È™i „rechizitoriul” făcut arată că nu ați digerat încă faptul că n-ați reuÈ™it să convingeți. Și asta nu pentru că interlocutorul nu avea capacitatea de a vă înțelege, ci pentru că erați în eroare.
Ca să nu mai spun că ceea ce ați făcut contravine flagrant cu afirmația dvs aflată câteva rânduri mai sus de pomenirea mea:
„Iar când termin o relație profesională e scurt È™i fără niciun alt drept de apel, nu beÈ™telesc pe nimeni, tac, nu mai am nimic de zis…” (ceea ce ar fi putut rămâne în consonanță cu felul în care ați încheiat dialogul cu mine, pe 30 noiembrie, ora 21:12-„Nu cred că mai avem ce discuta”).
Spunea Contele că polemicile cu dvs sunt dificile. Nu sunt dificile, sunt/erau interesante. Asta până la momentul în care am realizat că nu aveți capacitatea de a recunoaÈ™te când greÈ™iți.
Sunt trist.
Nici măcar versurile nu pot cuprinde ceea ce simt. De data asta fără acrostih (o adaptare):
Totul este trist în lume.
Și te-ai dus, doamnă minune,
S-a dus È™i omnisciența voastră-
Floare albastră…floare albastră…
Nici de data aceasta nu pricepeti ce spun.
Ce ati folosit pentru a combate ce spun se numeste omul de paie, strawman fallacy. Poate nu va explic eu bine si wikipedia ofera o explicatie mai clara: https://ro.wikipedia.org/wiki/Om_de_paie luati un fragment din ce spun, il distorsionati, va bateti cu acel fragment distorsionat deja, deci strain mie, si considerati ca aveti dreptate iar eu gresesc.
De fapt nu ati demonstrat nimic, ci va adresati unei distorsiuni create de dumneavoastra, vorbiti cu dumneavoastra nu cu mine, pe mine ca persoana ma folositi asa cum am spus ca pe un cos de gunoi in care sa aruncati aceste distorsiuni.
E ceva ce se practica din ce in ce mai des in politica oriunde, iar in cea romaneasca, dar si in media in genere, ba chiar si in discutii obisnuite este ubicuitar.
Nu aratati nici ca as fi gresit eu, nici ca as avea dreptate in final, sunteti, cum sa spun, pe langa argument cu totul…
Eu nu mi-am atribuit nicio omniscienta, se si vede foarte clar ca sunt cineva care citeste si cauta raspunsuri permanent, adica invat permanent – iar, imi atribuiti ceva strain mie, si de data aceasta e acel ad hominem pseudo-psihanalitic care vine din prejusecatile dumneavoastra, deloc legat de ceea ce e scris negru pe alb de mine.
Regret, nu vreti sa reformulati abordarea discutiilor cu mine, iar eu nu raspund unor fictiuni gen omul de paie si nici nu consider ca trebuie sa-mi pierd timpul justificandu-ma, pe mine ca persoana, in vreun fel, in fata vreunei prejudecati de neclintit care nu are de a face cu mine. Ati jucat acest joc de-a justificarile cu Robert. Eu nu sunt Robert, si nu va puteti juca si cu mine in acest mod. El a avut bunavointa sa va raspunda la tot soiul de acuzatii, eu nu o am: sunt ceea ce sunt, cine doreste sa ma cunoasca e binevenit, cine doar doreste sa-si exprime prejudecati e liber sa o faca oriunde, cu altcineva, nu cu mine: lumea e larga si e loc pentru t0ti sub soare, sunt convinsa ca va gasiti destui alti parteneri de discutie care sa marseze la asa ceva, dar eu nu sunt unul dintre aceia.
Cris,
Trebuie să fi rămas tare neîmpăcată cu sine în urma ultimei dispute dacă după 3 luni de zile i-ați „explicat” Contelui în public, nu în privat, ce È™i cum este cu Nucu Neagu.
Trebuie să vă fi măcinat al naibii de mult nesiguranța că prietenul dvs a înțeles că aura de persoană care citeÈ™te temeinic È™i înțelege aÈ™ijderea v-a rămas neÈ™tirbită.
N-am mai întâlnit până acum o aÈ™a exacerbată formă de narcisism intelectual.
Rămâneți, doamnă, dacă asta vă face să vă simțiți bine, încremenită în acest proiect.
Polemica e o scrimă a minții È™i, pe alocuri, un „joc” pe contre. Dacă acest joc vă destabilizează, dacă vă privează de satisfacția de a avea mereu dreptate, rămâneți la „catedră” în chip de profesor È™i îmbrățiÈ™ați în continuare siguranța relației mentor/discipol.
Tineti cu tot dinadinsul sa confirmati ce spun, se vede.Â
Nu m-am referit la dumneavoastra personal ci la un mod de a discuta, am ales la intamplare ca exemplu ce spuneti dumneavoastra: putea fi oricine, mie mi-e indiferent. Sa-ti amintesti ceva discutat de curand nu cere vreo memorie sau preocupare extraordinare, e suficient sa nu ai Alzheimer’s.Â
Dar se vede ca si dumneavoastra va amintiti: la mine e dovada de obsesie, de macinre, spuneti, atunci la dumneavoastra cum e daca va amintiti inca si mai si, si spuneti cu atata precizie „acum 3 luni”? Sau nu ni se aplica acelasi standard,ci dumneavoastra aveti o memorie prodigioasa si eu obsesii? Mie mi s-a parut ceva banal, chiar am spus ca sper ca nu jignesc in vreun fel mentionand si persoana: Persoana dumneavoastra nu avea nicio relevanta in discutia mea cu gazda noastra, vorbeam doar despre inutilitatea, in opinia mea, a unor controverse de felul celor purtate fara logica, fara interes pentru subiect ci doar de dragul artagului de multe ori, de aceea vorbitul meu mai rar dar mai dens si pe subiecte care chiar ma intereseaza.Â
De felul meu nu ma bag in conversatie daca nu am nimic de spus: nu ma pricep la orice si nu ma intereseaza orice, nu ma vedeti agatand vreun comentariu la orice discuta altii aici- cand afirmati ca m-as crede ‘omniscienta’, realizati ca sunt atat de multe subiecte la care chiar nu exprim nicio parere, nu scriu, nu vedeti numele meu cu saptamanile sau chiar lunile, si ca sunt si subiecte la care nu am avut nicio jena sa intreb pe altul? evident nu, oricum nu cu mine vorbiti ci cu dumneavoastra insiva, imi atribuiti ceva clar inadecvat: nu sunt fluturasul de facebook care se pricepe de la bataturi la rachete cosmice, care comenteaza si pune sapte emoji la replicile oricui. Lipiti etichete complet alaturea cu drumul – ce se poate raspunde la asa ceva, nu va clatina nimeni din ‘omniscienta’.
Nici acum nu raspundeti la argumentele mele in vreun fel, nu aratati deloc ca afimatia dumneavoastra ar fi sanatoasa din punct de vedere logic, ori ca ce spun eu ar fi fals. Nici nu comentati subiectul in sine ci iar pe mine, alegeti un ad hominem. Puteam sa va spun si ca faceti inca o eroare logica, bulverism, eroare de logica in care spuneti ca ceva e gresit doar bazat pe argumente privind persoana, nu subiectul, genul „zici ca 2×2 fac 4 numai fiindca esti matematician” – duuuuh! (ca aici – zici ce zici fiindca esti in relatie maestru-discipol: sigur ca sunt, asa e medicina, eu sunt ambele pe meseria mea,si maestru si discipol, altfel va spune Contele ca vorbesc cu respect despre cei care sunt mai inaintati in experienta decat mine, asa sunt si alte meserii….. dar care e relevanta la subiectul care va implica din intamplare si se pare ca va afecteaza?, ce are de a face o relatie normala in unele meserii cu faptul ca dumneavoastra faceti niste erori de logica in ce spuneti ???? ) Doriti sa mai continui, sa va iau propozitie cu propozitie? Zau nu ma intereseaza asa ceva, am altele de spus, asta e pur si simplu ceva ce remarc in treacat cand citesc ce scrie cineva.
Ca sa o spun inca si mai simplu, poate asa pricepeti: E ca la fotbal cand unul urmareste o minge si o conduce, iar cel care nu poate sa ajunga la aceasta crede ca e OK sa secere picioarele primului sau sa-i traga pe sest un cot in rinichi. Si mai si crede ca asta ar fi parte din regulile jocului si l-ar face chiar jucator de geniu…. nu e genial, e doar un cotonogar. E exact ce se intampla la nivel de argument cand se foloseste un ad hominem, un strawman, sau un bulverism – iar, foarte prezente in politica, media, conversatii, nu doar specific dumneavoastra. Acela care insulta in loc sa vada daca ce spune altul e intr-adevar corect sau gresit, sa urmareasca mingea adica, se pune singur in pozitia de cotonogar si mai si cade artistic in careu ca si cum ar fi vina celuilalt, saracul, preocupat doar de un subiect, de minge – e golaneala intelectuala, maidan, si sa stiti ca oricat de inzorzonata ar fi nu apeleaza decat altora dispusi la vreo cotonogeala mai mult sau mai putin spilcuita. Sincer, nu o consider demna de un om educat, degradeaza complet orice spune un asemenea om, si in ce ma priveste nu ma atrage, nu ma intereseaza, e vorba goala, sporovaiala, indiferent cine e respectivul. E unul din tipurile de comportament care la hashtagii+usr/neomarxisti de dreapta stanga whatever, chiar m-au iritat de la bun inceput, drept care nici nu-mi pierd timpul sa-i mai urmaresc.
Mai si numiti asa ceva polemica. Va considerati chiar spadasin al polemicilor? serios?  In polemica nu e loc pentru oameni de paie si denigrari ale vreunei persoane atunci cand nu ai argumente, polemica e, din pacate, un frumos joc al mintii prea putin practicat, iar numele acesta de polemica e acum folosit mai ales de zarzavagioaice in delir ca sa dea o aura de importanta… zarzavatului. Mie imi lipseste complet din vocabular, tocmai fiindca a ajuns pe…tarabele de zarzavat.
Mai sustineti si ca as suferi de narcisism. Dar sustineti ca exact dumneavoastra ati fi obsesia mea, ca m-am gandit la dumneavoastra fiecare clipa in ultimele saptamani, m-a macinat ce-ati spus, nelinistea, cam asa ceva? ma apasa constant cata dreptate aveti in ce ma priveste, si ma dau de ceasul mortii, credeti (nu? e ok ca dumneavoastra va amintiti o discutie, dar pentru altul considerati ca e obsesie legata de persoana dumneavoastra) . Nu vi se pare ca va credeti buricul pamantului? Sunt un om mereu in fuga, ocupat, ma solicita multi oameni, discut cu multi, intre acel moment si acum cred ca am avut discutii de tot felul cu vreo 7-8000 de oameni, vreo 2000 – 3000 numai pacientii. Nimic deosebit pentru mine, asta mi-e viata si imi place asa cum e, asa e viata multora in meseria asta, fiindca lucram cu oameni. Cu tot respectul, dar chiar credeti ca am macar o secunda sa ma gandesc la importanta dumneavoastra persoana, dincolo de o mentiune fugara care nici macar nu va priveste ca persoana ci modul in care se discuta? Va considerati atat de vitriolant incat cade lumea in jurul dumneavoastra, toti morti pe loc, strapunsi de certitudinea caracterizarilor dumneavoastra? Dar de ce v-ati oprit la a spune ca mor eu de rusine si durere ca m-ati fi ranit? Hai, recunoasteti: pana si soarele a stat in loc uluit de acuratetea, vigoarea si inteligenta cu care imi aruncati o condescendenta acolo 🙂 … Iertati-ma, domnule, si daca ar fi vorba de cineva mai putin ocupat decat mine, dar care va fi avand o munca si o viata, familie de ingrijit, de platit casa, lumina sau mancare, cumparaturi de facut, credeti ca nu ar avea nimic mai bun de facut decat sa se gandeasca permanent la inteligenta zdrobitoare cu care l-ati fi insultat ? Se vede ca nu eu, ci dumneavoastra va credeti centrul atentiei, demn de aceasta, ba chiar de neintrerupta obsesie si inimi faramate – domnul meu, asta e iluzie de grandoare, nu ce discut eu aici din cand in cand.
 Â
**********
In ce-l priveste pe Robert, v-ati erijat in jandarm (actele la control! ) si judecator acum luni bune – scuze, am totusi o memorie mai bine antrenata: l-ati pisat pur si simplu la fiecare postare, obsesiv ca si cum ar fi fost un hot, un inchipuit, un criminal, care sa va dea dumneavoastra socoteala pentru ceva minor. S-a oprit blogul in loc sa va faca pe plac, a sarit altul sa va ajute si i-a spart datele personale ca sa va satisfaca o suspiciune pe care ati repetat-o la nesfarsit inainte. Ok ii stiti numele complet, il gasiti pe lista de alumni de la MIT, nu e nevoie sa ma credeti pe mine, e liber, dati search pe goagal, si-l gasiti nu ca student ci cu un doctorat… nici macar scuze nu ati binevoit sa-i cereti atunci, ci la fel ati facut apoi in ce priveste studiile si profesiunea sa in drept: si dumneavoastra si altii care v-au cantat in struna  v-ati purtat cu nimic deosebit de securisti, din partea mea. Iar dupa aceea v-ati batut pe umar satisfacut, ca da, parlitul asta de Robert e chiar ce zice, hai sa fim buddies….nu eu, ci unul ca dumneavoastra plesneste de superioritate si s-a uitat la cineva ca Robert, caruia chiar nu cred ca-i ajungeti in multe privinte nici pana la glezna, cu suspiciune si condescendenta, repetat.
Ce mare problema aveti cu el? Eu nu-i ajung pana la glezne in multe, foarte multe privinte ca stiinta, ce vreti, asta e, sunt pe lumea asta si oameni absolut exceptionali, eu ma consider un om norocos ca nu e primul de acest fel pe care il intalnesc si zau nu ma deranjeaza deloc cand cineva o fi mai inalt decat mine: ce Dumnezeu de placere o fi asta la unii sa traiasca numai printre pigmei – domnule draga, pe ce lume mica si contorsionata traiti daca va inchipuiti ca oricine altcineva se doreste traind ca Gulliver intre liliputani?
Ce imi spuneti mie nu ma atinge, dar pentru Robert nu pot uita, si nu voi uita nici ani de acum incolo. Iar daca basmiti ceva cu teama ca mi-as pierde nu stiu ce pozitie in fata lui, va mai lipseste poate ceva: nu cred ca stiti ce e aceea o prietenie, nu are nimic de a face cu a arata altuia ce zorzoane intelectuale ai ca sa fii aprobat sau nu, sa ti se puna o stampila de ‘omniscient’, imi pare rau pentru dumneavoastra daca la asta se limiteaza notiunea de prietenie in viata dumneavoastra. Dar zau nu ma afecteaza ce spuneti: Ma doare fix in cot de ce spuneti cu nu stiu ce frici ca as pierde prietenia lui: sunteti la gradinita???? … Robert e om intreg, stie sa judece singur, dar, dincolo de asta, stie ca il respect, ca ii recunosc valoarea si ca asta nu inseamna nici slugarnicie nici intimidare. Si stie mai ales ca pentru mine nu are nicio importanta nici daca s-ar lasa tras pe sfoara de veninul dumneavoastra in ce ma priveste, si ar gandi altceva, si stiti de ce? fiindca prietenia reala nu asteapta aplauze, mangaieri pe cap sau altele asemenea la schimb, nu e un barter. (hai, mai lasati-ma, m-ati innebunit cu rugaciunea inimii si credinta, dar nu aveti nici cea mai mica sclipire de simtire si o intelegere de gradinita in ce priveste ceva mult mai pamantean, prietenia)
Doamnă,
Nu eu am băgat bățul prin gard după 3 luni de zile (luasem de bună zicerea dvs cum că „Nu mai avem ce discuta”).
Amintiți-vă modul în care, recent, i-ați pomenit Contelui de mine: vorbeați că aveți sub aripa dvs studenți, rezidenți, asistente, farmaciÈ™ti în formare. Mai spuneați că extrem de rar se întâmplă să dați afară vreo asistentă sau să respingeți categoric vreun rezident.
În acest context v-ați hotărât să-i exemplificați Contelui cum vine treaba cu datul È™ansei neînregimentatului, întru revizuirea atitudinii.
Și m-ați ales ca exemplu reprezentativ pe mine, Nucu Neagu, inginer tehnolog aproape de pensie. Din punctul meu de vedere este chiar măgulitor: sigur aveați exemple de asistente, sau rezidenți, sau pacienți, dar m-ați ales pe mine!
Și cine oare poate fi atât de răutăcios încât să atribuie acest fapt unei mici È™i nevinovate obsesii. Nu există aÈ™a ceva! E suficient doar să ai atâta memorie cât să nu fii diagnosticat cu Alzheimer (eu a trebuit să caut în arhiva blogului ca să văd când am avut ultima dată onoarea de a dialoga cu distinsa dvs persoană).
Doamnă, noi doi È™tim, unul despre celălalt, ce suntem È™i cum suntem.
Toată polologhia cu „omul de paie”, bulverism sau ad hominem pseudo-bla-bla-bla nu e pentru umila mea persoană.
Este evident că scrieți/ vă adresați celor care frecventează acest blog È™i care vă consideră o persoană ale cărei lecturi cuprinzătoare nu au pus-o vreodată în dificultate. De multe ori sunt îndreptățiți să creadă aÈ™a ceva. De ce nu de fiecare dată? Pentru că există contraexemplu: recitiți ce v-am explicat pe 29 noiembrie, ora 07:19.
Nu este vorba de niciun fragment scos din context sau distorsionat. M-am referit la „ceea ce e scris negru pe alb de…” dvs.
Se vede treaba că sunt È™i lecturi (nu mai zic de practici) a căror înțelegere vă e străină.
Dumneavoastră spuneți „hai, mai lăsați-mă, m-ați înnebunit cu Rugăciunea inimii È™i credința…”. Să vă vând un pont (gratis): indiferent de câți din familie È™i de câți prieteni veți avea la căpătâi atunci când vă veți afla pe patul de moarte, în ultimele momente veți fi singură cu credința dvs, câtă e, dacă e…
Dar să trecem la ceva mai pământean.
Aveți dificultăți de înțelegere a unui text simplu. Am spus că dacă o polemică (care fiind È™i un joc pe contre, un joc al minții, îi poate pune pe participanți într-o stare de tensiune) vă creează disconfort, atunci vă îndemn să le evitați (polemicile) È™i să vă complaceți în continuare, aÈ™a cum v-ați cam obiÈ™nuit, cu siguranța oferită de o relație mentor/discipol (profesor/învățăcel), situarea dvs la „catedră” într-o astfel de relație potrivindu-vi-se mai ceva ca o mănuÈ™ă.
În acest fel trebuia înțeles textul meu È™i nu…altfel. Mă întreb, oare cine e deficitar la capitolul logică?
Ați mai comis o eroare.
Ați zis că ce fac eu este, citez:”golăneală intelectuală”. Eu, intelectual? Doamne fereÈ™te! Dacă aÈ™ spune că sunt, ar însemna să inducă celorlalți aÈ™teptări pe măsură în ceea ce mă priveÈ™te. Dacă aÈ™ crede că sunt, ar însemna să încerc mereu să onorez propriile-mi aÈ™teptări.
Fiind de o comoditate proverbială, mă feresc de o asemenea „etichetă”. Sunt doar inteligent.
Și atenție, doamnă! Nu v-am insultat. V-am pus în fața o oglindă.
Și încă ceva. Când am vorbit de prietenul dvs de care cred eu că erați nesigură în privința înțelegerii neÈ™tirbirii aurei, la Conte mă gândeam, nu la Robert (că doar Contelui i-ați pomenit, hodoronc-tronc, de mine, È™i nu lui Robert).
AÈ™a că nu-l mai băgați în „ciorba” noastră pe Robert. Oricum, n-are nevoie de „avocat”, cu atât mai puțin de unul care deformează adevărul.
Având în vedere toate cele de mai sus, È™ansele de a bea o cafea împreună, când mai veniți prin țară, vi s-au redus simțitor.
Stimate Nucu Neagu, stiu ca esti foarte sensibil si degraba replicator. Oricate raspunsuri si oricate argumente ti-ar da cineva, tu trebuie, neaparat, sa dai replica. Ceea ce intretine o stare de tensiune, fara a aduce imbogatiri subiectului. Robert, Cris au devenit tintele tale preferate. Te rog sa opresti aceste polemici contraproductive, cum ii rog si pe ei acelasi lucru, in relatie cu tine.
Modul in care ai incheiat mesajul de mai sus mi-a lasat un gust amar. Adica sansa ca Cris si cu tine sa beti o cafea impreuna era doar a lui Cris. Tu esti mult deasupra dansei ca sa consideri ca fiind o sansa pentru tine posibilitatea de a te intalni cu o persoana de valoarea lui Cris. Nu stiu daca formularea ta a fost o stangacie sau o obraznicie. Ma voi lamuri dupa raspunsul tau, care, nu ma indoiesc,va veni prompt si necrutator.
Stimate Conte,
1. Te înÈ™eli. Nu sunt prea sensibil, dar din păcate (sau din fericire, cine È™tie?) m-am autoeducat să nu întorc È™i celălalt obraz.
2. Èši-ai aÈ™ezat prietena, È™i nu de ieri/de-alaltăieri, pe soclu.
Venerația ta a transformat-o într-o statuie vie. În atari condiții, este dificil să te fac să înțelegi, chiar dacă ai fi urmărit discuțiile mele (de-a lungul timpului) cu doamna Cris, că alegațiile sale din ultimele zile nu pot fi numite argumente.
3. GreÈ™eÈ™ti. Nu È™tiu dacă eÈ™ti la curent, dar cu Robert cred, sau îmi place să cred, că am depăÈ™it starea conflictuală (sau poate că tocmai asta deranjează?)
În ceea ce o priveÈ™te pe doamnă Cris, mai spun încă o dată: după 3 luni de zile, luni de zile în care am stat în banca mea pentru că fusesem „concediat” cu o replică categorică („Nu cred că mai avem ce discuta”!), nu eu am pus piuneze pe scaunul domniei sale, ci invers. AÈ™a că de unde până unde este Cris „ținta È™old numărul 1” pentru Nucu Neagu?!
4. Ai dreptate. Sunt „degrabă replicător”. Ultimul coment adresat doamnei Cris l-am scris imediat ce i-am citit răspunsul. M-a luat valul.
Pentru „încheierea” postării mele prezint scuze (sper că vor fi acceptate).
5. N-am contestat valoarea doamnei Cris È™i nici n-am avut de gând „să-i iau fața”. TotuÈ™i, un pic de smerenie nu strică.
Domnule Neagu, eu nu ma cert, de felul meu nu intra in calcul ca eu sau altul „ar avea dreptate” intr-o discutie, nicidecum absolut, doar expun o perspectiva, privesc ce spune altul ca pe o perspectiva diferita de a mea: este o mare diferenta intre a cauta adevarul si a cauta sa ai dreptate. Desigur, ma refer la cazul in care interlocutorul se pronunta avand niste cunostinte serioase despre subiectul respectiv.Â
Nu am dorit sa bag niciun bat prin gard, si, uite, e a nu stiu cata oara cand spun asta dar nu luati in seama ce spun. Ori, daca dumneavoastra va simtiti vizat , as spune in acest caz ca personalizati prea mult - ca si in cazul meu, asa cum v-am spus ca ati deviat constant de la a discuta un subiect in a ma discuta pe mine ca persoana, asa si dumneavoastra va substituiti subiectului discutat in acest caz. Â
Da, am tot dreptul sa consider ca ce spuneti in ce ma priveste este lipsit de o baza serioasa. Smerenia nu exclude constiinta clara a cine si ce esti. A accepta o critica intemeiata nu strica nimanui, dar a te lasa insultat nu inseamna smerenie, asa cum insulta nu e o critica. Â
Nu am niciun fel de dorinta de a continua vreo sfada, doar va explic, poate veti intelege, daca nu, ramaneti sanatos, asa cum am spus, e loc suficient sub soare, nu e nevoie sa va tot impiedicati de mine.
[Contele va poate spune ca am avut si noi doi discutii aprinse. Una dintre ele a pornit de la expresia „avocatul diavolului” – Contele s-a suparat ca l-am numit asa. Dar nu era decat o problema de perspectiva si intelegere. In partea mea de lume, si in experienta mea reala, care nu are nimic de a face cu vreun film de Hollywood, devil’s advocate este in mod real intr-o intrunire persoana desemnata sa ridice intrebari referitor la chestiunea discutata, sa incurajeze in acest fel exprimarea de opinii diferite, e persoana fara de care o chestiune e votata altfel fara prea multa atentie sau o dezbatere devine circ cu strigaturi cum e parlamentul Romaniei de pilda. In asemenea pozitii se desemneaza oameni cu multa experienta, sunt mai importanti si decat cel care conduce o intrunire: era un compliment catre Conte nu o insulta si pur si simplu o diferenta de intelegere a unui termen. Si ne-am lamurit – Conte, se vede ca am totusi ceva memorie, sunt vreo sapte ani de atunci cred, si din partea mea va multumesc pentru disponibilitatea de a intelege atunci si de a examina o perspectiva diferita de a dumneavoastra cu multa deschidere, apreciez nemasurat aceasta generozitate a gandirii. De aceea va si rog sa nu luati cele de mai jos ca pe o continuare a unor certuri, caci nu doresc asa ceva]Â
*******
In consecinta, domnule Neagu, haideti sa lamurim cat de cat niste aspecte…. ale narcisimului.
In primul rand o distinctie:Â
– Sa spui ce stii si faci oricum zi de zi, in urma unei educatii si experiente, argumentat, e normal, sa stii cine esti, ce valoare ai, sa ai rezilienta emotionala, sa nu te pleci in fata unei critici nefondate si sa discuti o critica bine intentionata, sa fii recunoscut pentru ceea ce faci si sa recunosti valoarea altuia e normal – din pacate in Romania. de generatii, se educa cu indaratnicie, asa cum spuneam, numai slugi si maciucari, acest normal, de om stapan pe sine, e dezavuat, considerat aroganta in cel mai bun caz.- Asumarea unor merite si unei pozitii pe care nu le ai, un ascendent pe care nu ai dreptul sau competenta sa ti-l asumi, in formele excesive, caci altfel toti ne imaginam la un moment sau altul mai buni, inteligenti, importanti decat suntem, se numeste iluzie de grandoare. Aceasta e una din caracteristicile centrale ale tulburarii de personalitate de cluster B numita…. narcisism. (apare si in alte tulburari de personalitate cum e paranoia, si mai ales la subtipul de paranoic fanatic de pilda)
DSM IV si V sunt destul de seci, dau doar criteriile diagnostice, asa incat va explic mai pe larg. Narcisistii sunt reci la suflet ca serpii: nu au sentimente reale, nu au empatie, sunt manipulatori innascuti. Joaca teatru si deficitul de emotionalitate reala e totusi foarte vizibil, desi plang, dar doar cand e in avantajul lor, rad, dar crud cand isi bat joc de altii. Narcisistii nu cunosc limite de bun simt, sociale, sau chiar legale: totul este la picioarele lor, ei sunt regi si totul trebuie sa satisfaca bunul lor plac – nu au reguli, desi pretind sa le impuna altora, ci isi schimba standardele dupa cum bate vantul poftelor lor. Reci sunt si ceilalti din grupa B, borderline – teddybears with claws le spunea un amic al meu psihiatru, sau histrionicii, cu anume diferente, detalii in care nu intru. Si cei mai deprivati de orice sentiment real uman din grupa B sunt antisocialii, sociopatii cum prefera sa la spuna unii. Cluster B se numeste si al dramaticilor, al celor care joaca teatru – la orice moment trebuie sa intelegi ca pentru acestia scopul scuza mijloacele si ca adevarata lor persoana deloc placuta e in spatele unei masti. Atitudinea narcisistilor fata de oameni de valoare e ca fata de inamici: de diminuat la modul meschin sau chiar vadit brutal, de multe ori cu zgarmanit cu insistenta al lor psihic si social (gaslighting) doar doar se vor prabusi (cam asa spunea un yoghin pe la anii 1900: unii oameni cred ca pot fi ei inalti doar taind capetele celor din jur). Cand sunt pe niveluri mai joase ale scarii sociale sunt de o slugarnicie gretoasa fata de superiori, ii cultiva, sunt baieti buni de avansat, pana cand ajung ei la un nivel mai inalt, moment in care distrug pe oricine i-a ajutat cu buna credinta. Se completeaza si cu manipularea si folositul altora, considerati oricum inferiori , ca pe o haita de asmutit asupra celui perceput ca si concurent, ca aplaudaci ai „realizarilor” narcisistului si ca gunoieri care sa inlature rahaturile urat mirositoare facute de narcisist. Se debaraseaza oricand de slugi credincioase fara sa clipeasca – sunt obiecte, dispozabile, narcisistii nu stiu ce este cu adevarat loialitatea, nici a lor fata de altii, nici a altora fata de ei – ei cer supunere absoluta, nu loialitate. Trateaza pe cei din jur cu o bunavointa falsa si doar temporara, oferita ca si cum ar fi o recompensa de dresat catei si urmata apoi de vreo scatoalca de „corectare”, la inceputul unei relatii par chiar sarmanti, incurajatori, apreciativi, si asa le cad destui in plasa.Â
Tulburarile de comportament nu sunt identice bolilor psihice ca depresia sau schizofrenia, nu au tratament medicamentos, dar se combina uneori si cu boli psihice (un narcisist poate avea in background o boala bipolara de pilda, ceva ce face cocktailul lui mental inca si mai dificil, paranoidul are ca ascendent genetic, frecevent, schizofrenia). Adica nu, nu sunt „nebuni” si destui dintre ei sunt integrati in societate, ba chiar unii ajung sa stapaneasca si natiuni. Basescu e un bun exemplu de narcisism, chiar cu accente sociopate uneori, acum e doar burned out, o carpa care se autovictimizeaza, cu dinti stricati de atata ros dar care mai pot clantani o muscatura pe ici pe colo. Â
De la Freud venind, dar dezvoltat mai ales de Kohut, exista conceptul unui narcisism normal cu diferite aspecte, se vorbeste de narcisism natural in conceptia lui Freud, si un alt tip, narcisism sanatos in conceptia lui Heinz Kohut. (Freud considera narcisistul patologic absolut incurabil, din cauza incapacitatii de a relationa in vreun fel cu orice om, inclusiv cu psihoterapeutul, iar narcisismul patologic o pervertire maligna a celui natural, dar hai sa nu intram in amanunte fiindca mi-ar lua pagini intregi). Amandoua se leaga de dezvoltarea psihologica a individului, primul din cele doua tipuri normale, narcisismul natural, legat de auto-conservare, al doilea legat de maturizare a individului in relatie cu societatea.
Narcisismul sanatos al lui Kohut este echivalent cu increderea in capacitatile personale, self-confidence, self-esteem. Un asemenea om se cunoaste pe sine, are respect intemeiat pentru propriile capacitati, este capabil sa isi formuleze si sa-si urmareasca tintele, sa-si puna in practica viziunea, are curaj, e mandru pe drept de realizarile sale, are rezilienta emotionala, admira si evalueaza corect admiratia fata de el, accepta critica intemeiata dar nu se lasa calcat in picioare, are multa empatie.
Narcisistul sanatos, cum il numeste Kohut, este autentic, nu o masca, nu un impostor. Cartea lui Kohut, Psihologia sinelui, Self-psychology s-ar putea sa va fie mai dificil de citit, si nici eu insami nu ma bag in dizertatiile psihanalitice decat atat cat imi este necesar in profesiune – psihiatria nu e specialitatea mea ci am elemente de psihologie, psihiatrie obligatorii, interferenta serioasa cu aceste domenii, ca e vorba de demente, depresii, tulburari de comportament si modul in care se reflecta acestea asupra omului vazut altfel clinic si asupra tratamentului clinic – fac geropsihiatrie, adica ingrijire comuna a pacientului in echipa psihiatru/clinician de pilda, dar si multe altele, e important pentru mine in managementul durerii, in medicina paliativa, in hospice, in reabilitare fizica. Cum ati spune dumneavoastra, medicul nu trateaza numai corpul, trebuie sa aiba grija si de sufletul omului.
Asadar, cand imi spuneti ca sufar de narcisism, nu doar ca acesta, superficial inteles, e implicit negativ, ci mie imi spuneti ca am toate caracteristicile de mai sus ale patologicului si ma puneti la egal cu un basescu….asadar, daca tot doriti sa consider ca stiti despre ce vorbiti si ca ce aruncati ca si caracterizare a mea ar fi gandit, fundamentat: nimic nu justifica uratenia pe care ati spus-o, nici ca argument, nici macar ca retributie pentru ca v-as fi insultat eu vreodata.
( nu va dau definitia narcisismului sanatos a lui Kohut fiindca as crede ca imi faceti un compliment, ci fiindca nu intelegeti ca un asemenea comportament este, trebuie sa fie normal intr-o societate… inca o data, sa cresti doar maciucari si slugi e bolnav, distruge o societate intreaga, tot ce spun mai jos despre formarea studentilor intr-un anume spirit e despre dezvoltarea unor, ei bine…. narcisisti sanatosi, adica a unor oameni cu incredere justificata in sine; grija mea majora in pozitia de maestru e nu doar stiinta ci sa cresc medici bine structurati, stiutori ai naturii umane si simtitori, dar si increzatori in sine – cum ati vrea sa fie altfel, v-ar placea un chirurg de pilda care se codeste de sapte ori si-i tremura mainile de spaima, sau unul care stie ce face si are incredere in el?- , asa cum alti maestri m-au crescut si pe mine)Â
Daca m-ati injurat si nu stiati ca o faceti, inseamna ca ati folosit o notiune fara sa stiti ce inseamna, cu suficienta, si e la fel de nejustificat.
Desigur am tot dreptul sa resping asa ceva si asta nu inseamna ca as considera ca numai eu am dreptate.Â
Din partea mea nu mai e nimic de spus, nu ma deranjeaza nicio discutie pe un subiect oarecare, dar v-am rugat repetat sa va abtineti de la a ma analiza pe mine in loc de un subiect. Daca nu puteti altfel, ignorati-ma, caci nu doriti sa va analizez eu in schimb. In ce ma priveste, cum nu doresc niciun fel de sfada, ma retrag din nou, pentru un timp, ca sa nu va incurc.
Doamnă, când am folosit sintagma „narcisism intelectual” È™tiam diferența dintre cel patologic È™i cel sănătos (nu suficiența este păcatul meu).
Dovada vie că m-am înÈ™elat È™i că, mai mult, v-am insultat folosind-o ar fi recunoaÈ™terea faptului că greÈ™iți atunci când chiar o faceți. Nu cred că există aÈ™a ceva în istoricul acestui blog È™i nici nu cred că va exista vreodată, deÈ™i contraexemplul oferit de mine eclipsează vitrina.
Cu părere de rău, nu cred că mai avem ce discuta.
Conte,
Am o vaga senzatie ca, fara a analiza in profunzime, v-ati lasat purtat nejustificat, de valul indignarii si v-ati aratat oprobriul exact spre cine nu-l merita!
Am sa explic:
In primul rand, e vorba de studenti din anul intai deci, de studenti adunati imediat dupa absolvirea liceului, de prin toata tara, care au sustinut PRIMUL examen al lor in calitate de studenti.
Au copiat cei 49? Probabil ca da!
De retinut si ca ei au fost dovediti ca au copiat DUPA sustinerea examenului si NUMAI in urma unei delatiuni, nu fiind surprinsi copiind de catre profesor sau de eventualii supraveghetori!
Pe de alta parte, e vorba de 49 de „ticalosi”. Nu aveau cum copia toti 49 simultan, decat daca aveau toti 49, EXACT ACELASI SUBIECT de examen!
De ani de zile, in salile unde se sustin examene, exista mantate camere video care supravegheaza examenul, plus un numar de persoane (profesori sau asistenti), care patruleaza printre studenti, pentru a preveni orice tendinta de frauda. Plus ca telefoanele si materialele posibil „inspirationale”, trebuie sa fie depuse cat mai departe de studenti. De ce? Simplu: pentru ca SE STIE ca tendinta de frauda, in special la examene, e una naturala si se face totul pentru a o preveni.
Stiu, imi veti spune ca in cazul celor 49, a fost vorba de un examen online. In primul rand, fara sa am dovezi in acest sens dar bazandu-ma pe cunoasterea oamenilor, afirm cu tarie ca la examenele online, LA TOATE examenele, de la TOATE facultatile, s-a furat intr-un fel sau altul! Balamucul asta, s-a facut numai la Drept, insa!
La Drept, unde un decan absolut cretin, a ales sa propuna exmatricularea a 49 studenti care au copiat, FARA INSA, sa fi fost prinsi in flagrant!!!
Care este rolul scolii, inclusiv al facultatii, de fapt?
Daca nu ma insel prea mult, rolul scolii, inclusiv al facultatii, este acela de a pregati niste oameni IN DEVENIRE, atat pentru viata, cat si pentru ca acestia sa poata presta o anumita profesie, ulterior.
In aceste conditii, este absolut normala prezumtia ca acei copii, NU AVEAU INCA CALITATILE NECESARE pentru a deveni juristi (ei fiind de fapt la inceputul pregatirii!), urmand ca pe parcurs, sa capete acele calitati necesare!
Pe de alta parte, la examenele cu prezenta fizica, se dau subiecte diferite studentilor! Fie pe numere, fie prin tragere la sorti!
Aici insa, vorbim de 49, zice-se „dovediti”. Pai, ori toti 49 au avut acelasi subiect, ori studentii delatori (care i-au turnat DUPA examen!!), in loc sa-si vada de examenul lor, s-au ocupat cu urmarirea (nu stiu prin ce metode), a colegilor lor!
Daca toti 49 au avut acelasi subiect, vina e exclusiv a profesorului, care in loc sa-si faca treaba cum se cuvine (spre exemplu sa elaboreze atatea subiecte cati studenti avea si sa-i puna sa aleaga fiecare un numar), a preferat sa le dea un subiect unic, la gramada!
Daca tot vorbim de Drept si de frauda in masa, tot vina profesorilor este, ca NU au reusit sa le insufle studentilor lor, sentimentul dreptatii si astfel, sa-i determine sa NU fure!
Copii aia, vin din medii diferite si nimeni nu le poate pretinde sa aiba, in special in anul intai, format simtul dreptatii in general si, pe cel al dreptatii juridice, in special! Pana la urma, de asta s-au dus la facultate, ca sa inteleaga lucrurile astea si asa ceva, nu se obtine peste noapte si, in mod sigur, NU se obtine… online!
E ca si cum unei gravide, i s-ar asigura asistenta la nastere… online!
Chestia cu exmatricularea, e tipic usr-ista! Ce nu le convine, taie sau distrug, nu-i duce mintea sa repare, sa indrepte! Au copiat, afara!
Nu era mai corect si MULT MAI LOGIC (ca sa nu mai vorbesc de EFICIENT), sa-i pice pe toti 49 la care sa-i adauge si pe delatori si apoi, sa-i puna sa sustina examenul (in „re”), oral, de exemplu?
In afara de asta, incidentul arata si totala ineficienta a sistemului de „invatamant” online!
Mai mult de atat:
– e lucru dovedit ca studentul care-si face copiute, nu le va folosi, pentru ca simplul act al elaborarii copiutelor, prin trecerea in revista a intregii materii si a sintetizarii subiectelor principale, e suficient ca sa asigure trecerea examenului, fara sa mai fie nevoie de riscul de a fi prins copiind!
– e lucru dovedit ca delatorii in asemenea cazuri, sunt exact studentii cei mai slabi, care nu-s in stare nici macar sa copieze (nu ca n-ar vrea!!!), extrem de frustrati ca altii au facut ce lor nu le este la indemana!
– e lucru dovedit ca studentii, de la medii in sus, pur si simplu, nu au timp pe parcursul unui examen, sa vada ce se intampla in jurul lor! Poate doar daca cineva din apropiere ii agaseaza dar sa supravegheze 49 de alti studenti, exclus!!
Nu cred deloc ca are vreo importanta ca acei 49 de studenti, sunt de la Drept. Macar pentru faptul ca acei copii s-au dus acolo ca sa INVETE ce inseamna Dreptul, nu fiind deja patrunsi de spiritul Dreptului!
Dupa mine, incidentul arata esecul sistemului de invatamant actual si extrem de slaba pregatire a profesorilor, nu a studentilor!
PS Eu n-am copiat pe parcursul studentiei, nu din vreo mare constiinta dar imi faceam copiute atat de elabirate, incat invatam fara sa-mi fi propus asta, aproape pe de rost, intreaga materie!
Habar n-aveti cat de laborioasa e munca de a face copiute! Plus ca trebuie sa-ti faci o gramada si sa tii minte unde-ai pus-o pe fiecare, evident, in functie de continutul ei!
Si desi mi-am dat seama relativ repede ca a-mi face copiute e inutil pentru ca n-am sa le folosesc niciodata, am continuat sa mi le fac mereu, pentru ca m-a amuzat pana la urma, metoda asta de a invata real si foarte solid!
PS2 Propunerea de exmatriculare a celor 49 de studenti, dovedeste un cretinism crunt al decanului si daca va fi aprobata, un cretinism si mai crunt al intregului colectiv de conducere al facultatii.
Studenti sau nu, cei 49 sunt niste copii care s-au dus la scoala ca sa invete, nu ca sa fie executati. Si datoria de a-i invata, este a profesorilor, care trebuie sa gaseasca si metodele de a-i face pe acei copii sa prinda dragul de a invata!
Nu-ti omori cainele si nici nu-l alungi pe strada, pentru ca a furat un ou din cuibarul gainii!
Nimeni nu poate nega ca ultima generatie,este cea mai nihilista si hedonista generatie din ultima 100 de ani
Salut!
Constructia articolului cred ca este un pic prea ofensiva.
Studentii totusi nu sunt oamenii legii. La varsta lor se intampla mai multe lucruri in care discernamentul este partial obstructionat de impulsurile tineretii. Varsta aduce discernament, responsabilitate, caracter, acolo unde se poate si evident si asteptarile sunt altele.
O alta problema ar fi ca aceste carente educationale sunt la fel de grave in toate domeniile. Magistrati, doctori, ingineri incompetenti in forme diferite pot genera situatii la fel de grave.
As mai remarca ceva…
Aderenta tampa a electoratului de dreapta la aceste tragi-comedii umane precum i. Stelian, v. Voiculescu, Catzu, Barna doveste apetenta acestui tip de electorat pentru teatru.
Barna nu se mai poate apleca dupa niste ochelari la pozitia sa, Catzu se apuca de interviuri cu studenti pare ca guvernarea si bugetul merg uns, Stelian arata de parca foaia de parcurs pentru legile justitiei a venit de la ambasadorul Germaniei.
Acesti comici ai ecranului care trateaza totul ca un show pana la urma sunt o hartie de turnesol care scoate in evidenta imbecilitatea politica a sustinatorilor.
Vad ca nici pentru alocatiile copiilor nu mai sunt bani banuiesc ca s-au dus in acelasi loc ca si banii pensionarilor adica la investitii…
Mi se pare corect decat sa dai banii pa populisme ieftine gen copii si batrani mai bine bagi la rachete…
P.S.
Dupa ce isi gaseste ochelarii aia Barna poate o sa vada ca schitul romanesc de la Athos nu e un populism ieftin…
Orice acuzatii de acest fel, care se refera la un numar mare de oameni, la gramada, mie imi ridica suspiciuni: nu cred in vinovatul colectiv si consider ca da un iz puterrnic de manipulare. Asa incat am mai citit si vad ca din start a fost pus sub intrebare un intreg an, 770 de copii inteleg, nu doar 49. Toti acesti 770 au si trebuit sa reia examenul, adica practic toti au fost facuti sa se simta hoti, nemernici, paria. Vad si ca au fost folosite in examen peste 90% subiecte din anii trecuti – nu stiu cum e la dumneavoastra dar si noi ca studenti ne uitam pe subiecte date in anii trecuti la examene si le discutam. Deci nu stiu nici ce discutii pe whatsapp intre studenti referitor la subiecte au fost: E posibil sa fi fost discutii despre subiectele din ani trecuti? -desigur, si daca acestea s-au reluat in proportie de 90% sa apara aceasta impresie ca e un furt. Inteleg ca sunt niste print screen dupa conversatii pe whatsapp – cine le-a facut, cand, cum, de ce nu apar si acestea in presa – de unde se stie ca sunt dinaintea sau din timpul examenului si nu de dupa, contrafacute, sau discutii obisnuite despre subiecte date in sesiuni anterioare? si mai am o intrebare esentiala: Ce drept au avut studentii sa discute ce s-a intamplat si sa-si expuna propriul lor punct de vedere? Adica unde a disparut acel audiatur altera pars care ar trebui facut mai ales in ce priveste niste oameni care sunt educati sa serveasca justitia?
Ingrijorator este ce strica asemenea scandal la nivelul sufletului unor sute de studenti la drept: nu „le baga frica in oase” ca sa „nu mai fure”, ci ii invata ca justitie inseamna acuzatiile la gramada, „pe loturi”, comunistoid, fara sa li se dea dreptul sa se apere, individual, fara sa fie luat in seama ce spun, asa cum se si face in justitia romaneasca de multe ori, le intipareste in minte acea atat de dorita prezumtie de vinovatie. Nu sunt hoti ei din nascare, dar vor fi invatati ca ei, fiecare ca persoana, sunt un gunoi si ca orice superior le poate face orice fara ca ei sa poata macar sa cracneasca. Ma ingrijoreaza mai tare ca o asemenea generatie este invatata sa si va judeca in acelasi mod mai tarziu, ca procurori, avocati, judecatori, asa cum actioneaza acest decan: la galeata, fara sa ia in seama dreptul fiecaruia de a-si spune pozitia, de a se apara ori asuma o responsabilitate individual, fara sa ia in seama dovezi pro dar si contra unei acuzatii. Si vor trata si ei alti oameni ca pe niste gunoaie.
 Va dau parte din ce am citit referitor la subiect : https://www.edupedu.ro/exclusiv-49-de-studenti-de-la-facultatea-de-drept-a-universitatii-bucuresti-propusi-spre-exmatriculare-pentru-fraudarea-mai-multor-examene/  – aceasta spune ca examenul s-a organizat de pe o zi pe alta, la plesneala, si ca examenul in sine a fost inregistrat: pe inregistrarea real-time a examenului se vede vreo frauda? caci ce sustine decanul se refera la capturi de discutii whatsapp care nu stim cand au fost facute. https://www.edupedu.ro/video-profesoara-de-la-facultatea-de-drept-cercetata-disciplinar-dupa-ce-a-organizat-un-examen-online-cu-770-de-studenti-simultan-si-cu-90-din-subiecte-identice-cu-cele-de-anul-trecut-cadrul-didact/  – e o contradictie, profesorul spune ca examenul a fost inregistrat ca metoda antifrauda, decanul spune pe dos. Mai mult, in acest al doilea fragment vedeti ca argumentul suprem e statistica – desigur aceasta poate sa-ti dea o idee ca ceva s-a gresit cu acest examen, dar raspunsurile posibile sunt multiple si nu arunci asemenea acuzatie de furt din prima (si e vizibila fusereala: acelasi domn decan spune ca examenul nu a fost bun fiindca s-au folosit 90% intrebari de la examene anterioare, stiute, a fost prea usor adica, si imediat alaturat ca sigur a fost furt de aceea au fost rezultate prea bune: deci sau structurarea examenului a dus la o alterare a statisticii, sau furtul ???? ) Cert este un lucru: dreptatea nu se face statistic ci individual si pe probe concrete.
*******
Despre examene: nu e suficient sa faci in pripa o grila ca sa consideri ca asta ar insemna examen de nivel occidental. O minima comparatie e necesara si folosesc ca model examenul de rezidentiat medical fiindca imi e familiar si comparativ ca dificultate cu orice examen de drept: Examenul de rezidentiat romanesc tine 4 ore si e o batjocura la care ii intereseaza doar sa dai ca papagalul niste raspunsuri din carti invatate pe dinafara. Examenul de rezidentiat american verifica intr-adevar 6 ani de facultate: vorbim de doua examene de fapt, l-au mai imblanzit putin ultimii ani dar la timpul meu fiecare examen era de doua zile, in fiecare zi 8 ore, in fiecare zi sute de intrebari, in total 32 de ore de examen – cum vi se pare comparat cu 4 ore examenul de rezidentiat romanesc?  ce va spune comparativ ca nivel de pregatire solicitat si de la examinator si de la examinat? Intrebarile sunt unele la care nu reproduci ca papagalul ceva ce stii ca e mecanic si idiot adaptat la o grila, ci rezolvi probleme. – intrebarile grila romanesti (inca imi aduc aminte oroarea de rezidentiat romanesc dat) nu se adreseaza inteligentei ci analfabetului functional, capabil doar sa reproduca, nu sa judece…si ne mai si miram de ce o dam in bara la teste PISA. Â
In spatele examenelor occidentale de acest nivel, drept, medicina, este o munca enorma si o experienta de ani. Pe de o parte munca a celor care intocmesc structura examenelor:  se pregatesc mii si mii de intrebari, se selectioneaza, se ierarhizeaza, se aseaza in functie de dificultate in anume proportii. sunt verificate si rasverificate. Pe de alta parte e munca celor care ii pregatesc pe studenti pentru aceste examene [ nu mai am mult contact cu studentimea dar am cu rezidentii: se fac cursuri, saptamanal, de pregatire, in cazul lor pentru examenul de board pe specialitatea respectiva, in plus fata de tot ce inseamna invatatura la nivelul lor, adica in plus fata de grand rounds, prezentari de cazuri, discutie pe studiile/articolele cele mai recente, etc, etc. ani la rand pentru un examen, si asa se face in facultatile de medicina] Pe de alta parte e evident si o munca enorma, indelungata, sustinuta a celor care vor da un examen final. Faceti comparatie intre ce spun despre cum se pregatesc occidental examene pentru facultati ca cea de drept si medicina si ce spune profesoara in primul articol: a trebuit sa conceapa un examen de pe o zi pe alta… ce hal de examen e acela? ce fusereala? Si dupa bine cunoscutul „garbage in, garbage out”, cum poti tu ditamai decanul sa spui ca studenti au furat fiindca asa ti-a dat tie statistica: pai ce prostie de date ai bagat in primul rand in calcul cand ai facut o statistica????? Ce pregatire de examen ai oferit studentilor si cum ai pregatit tu profesor/decan examenul????Â
Â
*******
As vrea sa considerati inca ceva: atitudinea educatorilor/examinatorilor influenteaza enorm atitudinea studentilor si asa si trebuie sa fie, de aceea se numesc educatori, dascali, profesori, ba chiar, si in medicina si in drept, vorbim de cei care sunt „maestrii”, modelele noastre, caci se invata enorm din experienta nu doar din carti in ambele domenii.Â
Ca atare as spune decanului respectiv de la drept sa se opreasca din acuze si sa se uite foarte bine la propria persoana inainte de orice. Ca om care a dat atat de multe examene o viata, si atat de grele, acum in postura de a invata eu pe altii, nu am nimic de spus la adresa studentilor, ci as cere decanului demisia pe loc,  fara nicio ezitare: Cand iti asumi asemenea pozitie trebuie sa fii primul sa-ti asumi responsabilitatea unui dezastru – iertati-ma, m-am saturat de asemenea spectacole jalnice, de lasitatile acestea fudule pe care le vezi si la diversi politicieni, si repet ce am spus si referitor la ministrii de mucava, faptul ca unii isi inchipuie ca daca ajung intr-o pozitie e doar bucuria si avantajul puterii, nu pricep ca inseamna si multa responsabilitate.
Oamenii nu se nasc hoti ci tu ca educator ai obligatia morala si profesionala sa ii educi, inclusiv prin respectul aratat in straduinta de a crea examene inteligente, complexe, care sa le stimuleze dorinta de a invata si de a gandi, nu de a fura, unele care sa dea o masura cat mai buna a nivelului de munca si intelegere a fiecaruia in profesiunea sa: daca nu intelegi asta ca profesor, atunci du-te Dumnezeului la plimbare, fa-te politician, burta verde datator din clanta, caci acolo esti mai potrivit, se vede, ba ai sansa, profesor suplinitor de fizica sa fii, sa ajungi presedinte si sa dai indicatii sterpe altora de cum sa faca „Romania educata”.
Din partea mea, in aceasta poveste, exmatricularea unor studenti ca „hoti” e doar o spoiala si gasitul unor acari paun pentru propria incompetenta si vanitate a unui decan beat de pozitia sa, istericale inutile ale unui ingamfat care nu isi intelege nici rolul si nici responsabilitatea ca educator. Se arata cu degetul fara sa se rezolve nimic real – modul in care se face un invatatmant, cum se dau niste examene.
O sa murim ca tara de atata vatasism multilateral dezvoltat si de atatia broscoi care ajung sa se creada rinoceri desi sunt doar pseudo-boi fabulistici care doar fac simplul exercitiu sa se umfle cu aer, mult aer. Aceasta si nu altceva invata si alte generatii cat de bine te realizezi in viata prin ingamfare, hotie, incompetenta.
Ca de obicei, o analiza documentata. Recunosc ca eu m-am multumit, de data asta, doar sa-mi confirm din mai multe surse stirea si verdictul decanului (care, nu prea vad ce interes ar fi avut sa amplifice incidentul daca nu era adevarat si amenintator pentru el) Nu am cautat si nu stiu sa existe un raspuns / explicatie a celor 49. Stiu, in schimb, ca evenimentul nu este deloc unul singular. Au fost semnalate multe fraude la examene la multe facultati din Romania. Agravanta, aici, a fost facultatea. Nu e vorba de un accident punctual ci e vorba de un fenomen. Care tradeaza o scadere a respectului tinerilor fata de principii si porunci (cele 10), sub influenta nefasta a invatarii de pe retelele de socializare in dauna invatarii din cei 7 ani de-acasa si din scoala traditionala. Sunt de acord ca oamenii nu se nasc hoti, dar, cand uluitor de multi dintr-o anumita generatie devin hoti, asta naste o groaza de intrebari si ingrijorari. Si in mine a nascut, de data asta, revolta.
Sa nu credeti ca as avea ceva impotriva a ce spuneti, Conte, ati redat corect anume aspecte, doar atrag atentia asupra altora. Sigur ca exista si furt in vreun fel sau altul, dar as spune ca acela se face mai ales in ce priveste promovarea odraslelor intr-un fel sau altul, si se vede prin note mari nemeritatate sau o avansare ierarhica extrem de rapida, ori prin impunitatea lor, mai degraba decat la un examen. Daca permiteti continui sa explic aducandu-va si alte exemple:
Probabil nu va aduceti aminte, s-a intamplat ceva asemanator dar la scara mult mai mare in anii ’90: a fost batjocorita o serie intreaga de absolventi de medicina , vreo 5000. Cum stiu povestea va spun ce mizerie s-a facut, ce statistica idioata si care a fost consecinta, asa cum a fost nu cum s-a vanturat in presa. Era primul examen de rezidentiat de tip grila, si stabilit asa de oameni care nu aveau habar cum se da un examen grila in medicina: l-au formulat pe stilul raspunsul corect este cel care reda la virgula o anume propozitie din manualul de rezidentiat. Nu era desigur niciun precedent de examen de acest nivel pe tip grila in Romania, nici un soi de carti de teste de acest tip de pregatire pentru rezidentiat: acest examen s-a facut pe genunchi, ca un soi de maimutareala, forma fara continut, a unui tip de examinare folosita in vest. La UMF si alte una doua universitati se incepusera, la fel de prost, dar se incepusera, tot pentru prima data, teste de acest tip din anii 4-5-6 de facultate, la marea majoritate nu: Exista deci un numar de vreo 1000-2000 de studenti pregatiti in acest sens si restul, marea majoritate, pregatiti strict pentru examenul stil text, deci doua grupuri distincte ca premize pentru acest examen.
 S-a spus ca s-au furat subiectele pentru ca vestita curba a lui Gauss „avea doua cocoase” ( o fi fost vreun predecesor al lui Tataru, alt statistician glorios,  daca avea si acela boala cocoaselor) fara sa se tina seama ca nu se testeaza un grup omogen, ci DOUA grupuri, unul instruit macar 2 ani in testarea grila, chiar si asa, imbecila, dar grila, si unul nu (diferenta e enorma, o spun ca unul care „patit-o” inca si mai rau, a dat teste tip text mult timp in facultate si a trebuit mai apoi sa invete sa dea grila de tip testare inteligenta, nu memorie, parcurgand mii de intrebari de acest tip pentru un examen american: cu mana pe inima, asta a fost ca si cum am invatat, iar, sase ani de medicina, de la zero). Asa ceva inseamna nu doua „cocoase” si dovada de furt, ci se numeste curba Gauss bimodala, foarte cunoscuta in invatamant (cel occidental nu cel romanesc, se vede): inseamna de fapt doua curbe Gauss, fiecare clopot pe grupul respectiv, una pentru cei pregatiti pe test grila si una separata pentru cei care nu au vazut in viata lor un test grila in cazul nostru, si care se suprapun in oarecare masura. Ca sa va arat simplu, la nivelul unui profesor de fizica occidental, un articolas, l-am ales special ca sa fie banal, usor de inteles, evident ceva de rutina pentru dansii: https://medium.com/precarious-physicist/teaching-a-class-with-a-bimodal-distribution-if-you-have-one-c9629ac15469  Si remarcati ceva: autorul acestui mic si banal articol nu sare de doua poste sa spuna ca unii fura, de aceea „cocoasele”, ci spune ce intrebari trebuie sa-si puna un profesor in acest caz: Ce anume pune in avantaj un grup, in dezavantaj pe celalalt?, este vorba de modul in care a fost formatata educatia lor anterioara? Si, mai ales, ce masuri poate lua ca educator ca echilibreze aceste doua grupe diferite, prin educatie, cum se adapteaza EL ca profesor in primul rand in a educa grupuri diferite pentru a aduce o omogenitate, omogenitate care inseamna in fond o egalitate de sanse.. Ei nu, in deplin habarnism fata de elemente de pedagogie moderna, fata de importanta si tipurile de statistica in invatamant, romanii nostri au hotarat ca niste mii de oameni au furat…. A fost o balacareala a studentilor la medicina oribila atunci, au fost impartiti in criminali si spagari. Au ramas luni intregi fara o finalizare a educatiei, si fara macar acel salariu mizer de rezident care era pe atunci cam 200 de lei, echivalentul a vreo 100 de dolari pe luna, au trebuit sa dea din nou rezidentiatul, ca sa le iasa unor semidocti curba lui Gauss cum doreau, cum stiau in ingustimea lor stil Tataru: dromader. Nici macar nu s-a mai obosit careva sa faca o curba Gauss la acel examen repetat, brusc nu mai conta….Â
Situatii la fel de idioate au fost si mai tarziu: pe undeva prin anii 2000 de pilda iar a fost un scandal, de data asta curba era ca cea a domnului decan de la drept de acum, cu ‘cocoasa’ la dreapta, adica prea multi au luat rezultate prea bune la rezidentiat – ce s-a intamplat aici? inteligentii creatori de examene au redus bibliografia cu 90% peste noapte imediat inainte de examen si grilele de la examen, exact ca aici. repetau intrebari deja stiute, si care fusesera desigur invatate pe dinafara, caci asta se testeaza, nu? memoria…. Si acum fac acelasi lucru, pornind cu schimbari de date si bibliografie dupa cum le trazneste.
Si tot asa, din sant in sant, a mers sistemul de invatamant in medicina, si cert si din alte domenii. Asa incat revin: mai ales cand asemenea bazaconii se repeta de la generatie la generatie, in orice facultate, inseamna ca tot bietii studenti sunt hoti, sau ca cei care structureaza invatamant si examene asa au o problema majora? cu cocoasele, desigur….
Consecinta: mai mult de doua treimi din acea serie din anii ’90 si urmatoarele au plecat din tara, a fost primul mare exod al medicilor, oameni plecati pur si simplu de sila si de furie. Si au plecat nu oricum, nu prin echivalari, ci prin examene, fiindca Romania nu era in UE la acel timp. Toti acesti oameni numiti hoti in tara lor au luat cu brio examenul de rezidentiat american, despre care tocmai v-am spus cat este de dur, si examenul pentru rezidentiatul francez: sunt oameni care muncesc, invata, se adapteaza, sunt foarte competitivi de la mama natura, si care au fost insultati oribil ca si cum ar fi fost niste gunoaie idioate (totusi, inca de la admitere, la medicina ca si la drept vorbesti de o concurenta de 7, 8, 10 pe loc, adica de selectarea unor indivizi inteligenti dar si darji). Iar, ca diferenta: pentru americani am trecut prin vreo treizeci de volume de text medical si inca pe atat de teste grila pregatitoare, facute accesibile concurentilor nu doar din State ci dintr-o lume intreaga: asa se creaza sanse egale la startul unei competiti, si asta dicteaza si atitudinea concurentului, se pregateste serios, stie ca e un examen corect, il respecta pana la capat, nu exista copiute si nici scandaluri.
 Ca sa aveti o imagine: La timpul respectiv examenul american se putea da numai la Budapesta pentru multe tari din zona noastra. In mod obisnuit abia se umplea o mica sala cu participanti din toate aceste tari. In acei ani ungurii au trebuit sa amenajeze cate trei si patru amfiteatre universitare enorme ca sa acomodeze miile de studenti la medicina romani care s-au prezentat la examenul de rezidentiat american. Si a mai fost o consecinta pentru toate examenele acestea facute cu picioarele si umilinta la care au supus niste oameni oricum foarte munciti si competitivi: de prin 2000 pana in anii 2007 concurenta la intrarea la facultatile de medicina romanesti a scazut pana la 0.5 pe loc , fiindca era clar ca a deveni medic inseamna sa-ti pui singur streangul de gat: ce e aia medic, esti doar un gunoi, un hot, un nimeni, la batjocura oricui. Abia din 2007 incolo a inceput sa creasca iar concurenta la medicina – pentru ca se putea iesi din tara si invata/lucra in alte parti ale Europei, fara chinul prin care au trecut cei cu examene de 32 de ore la americani. Eu zic ca sunt consecinte extrem de grave – lipsa de medici de acum nu e consecinta doar a plecarilor pentru salarii bune dupa 2007, ci vorbim de plecari masive dinainte si de o scadere reala a numarului de studenti pe ani de zile. Dar nimeni nu doreste sa vada barna din ochiul propriu, mai ales facultatile si ministerele care organizeaza asemenea orori. Â
*******
Nu stiu de ce se fac asemenea scandaluri, n-am inteles nici pana acum de ce s-au facut acele scandaluri cretine si odioase cu cei de la medicina, cui i-a folosit: aveau lipsa de mineri, si uite ca urmatoarea masa de scuipat in minutele de ura erau niste amarati de studenti? Habar n-am…. intrebare cu raspuns multiplu: prostie, spoiala, manipulare…….dar am habar de ce a insemnat pentru studenti din domeniul meu si ce consecinte a avut.Â
*******
Si acum o tampenie in conditii mult mai banale: Marea gogorita, a gasit domnul decan o curba Gauss negatively skewed, ma si intreb daca stie ce-i aia, adicatelea „cocoasa” mult la dreapta si „coada” la stanga, asa ca sigur s-a furat !!!! ei, dati-o incolo, si aia 49 nemernicii au determinat „cocoasa” stramba- nu, acolo sunt niste sute, nu doar 49, si nu au copiat….de ce? nu trebuie sa ai habar de mean si median, explicatia e banala – subiectele au fost prea usoare – o spune chiar domnul decan 90% subiecte deja cunoscute de la exemene anterioare, situatie identica celei de la un rezidentiat din ani anteriori: aceasta e o distributie de rezultate absolut normala in conditiile unor subiecte usoare…Da, dar pentru, iata, alte niste cocoase – traiasca domnul tataru-, de pe creierul cuiva, aproape 800 de copii sunt numiti hoti…Cu ce consecinte pentru ei, asta se intreaba cineva ???? ( de FYI, pentru examenele occidentale rezultatele nu se dau asa de repede si nu se anuleaza daca aceasta curba iese „stramba” – dupa analiza initiala statistica, se fac calcule care o reajusteaza, o corecteaza, si nu intru in amanunte de calcul, tocmai pentru ca se cunosc asemenea fenomene – e cam ca la COVID, ati vazut ce statistici bizare se fac in Romania si cat de complexe sunt cele CDC prin comparatie)
*********
 Nu am ce sa mai spun, „cocoasele” din invatamant sunt contagioase, se iau de la o facultate la alta si de la o generatie la alta, mai ceva decat covidul, doar studentii sunt de vina caci hotia e oricum naturala, si cel mai bine e sa ne punem masca, dar pe ochi, caci daca ne facem ca nu vedem vom ajunge cu certitudine doritii dromaderi Gauss dar doar cu o spoiala de corectitudine, caci drepti la minte si la suflet nu cred. .Â
Stimata Cris, impresia mea e una pe care nu am pus-o in articol pentru ca e doar o impresie. Eu cred ca miscarea cu cei 49 a fost pusa la cale dinadins si nu a fost doar o intamplare infantila. Cred ca a fost pusa la cale si monitorizata atent chiar de cei care pregatesc acum elementele cu care sa-i santajeze peste 5-10 ani pe cei 49 viitori magistrati (si cati nedescoperiti or mai fi). Se lucreaza in perspectiva la o noua arhiva SIPA.
Conte,
Vax albina cavaler pasta!
Sa va ganditi ca e cineva care sa puna la cale o viitoare arhiva gen SIPA, plecand de la studentii de anul intai de la Drept, mi se pare cel putin ridicol!
Nici naiba nu poate fi santajat pe motiv ca a copiat la examenul X, in anul intai de facultate, sa fim seriosi!
Arhivele alea, s-au facut plecand de la ilegalitatile facute de cineva IN FUNCTIE si legat de ce a facut sau nu, in functia aia!
Sigur ca a copia inseamna a fura! Dar de aici pana la a ajunge a crede ca poate fi santajat cineva dupa niste ani, pe baza asta, e distanta mare a naibii!
Pana la urma, vorbind strict de facultate, conteaza doar examenul de licenta. Daca acolo sunt fraude, discutam serios!
Dar nu la niste examene de semestru, din anul intai!
Sunt de acord cu dumneavoastra ca e o facatura tot, made by usr+! Sunt de acord ca e o magarie enorma!
Dar mi se pare mizerabila folosirea greselilor unor copii pentru a institui o teza legata de coruptie si furt!
Au gresit? Daca da, sa fie pedepsiti in asa fel incat recuperarea lor sa fie posibila!
Pana la urma, ceva imi pute… E extrem de greu, practic imposibil, sa dovedeasca cineva ca 49 de studenti au furat, in conditia in care nici macar unul nu a fost prins asupra faptului!
S-a aflat din delatiuni, ULTERIOR examenului. Pe bune?
Lasati va rog prejudecatile si ganditi-va la asta!
Apoi, daca veti considera ca este cazul, condamnati. Dar aveti grija si PE CINE vreti sa condamnati!
Robert, acesti „copii” de 20 de ani sunt materia prima a revolutiei progresistilor (neo marxisti). Se conteaza tocmai pe faptul ca sunt extrem de permeabili la intoxicarea prin Internet si nu indeajuns de copti pentru a intelege ce li se pregateste. Este parere mea, poate gresesc, dar e valabil ca cine fura azi un ou… Si inca ceva: nu ti se pare straniu ca din tot spectrul politic actual cei care sar sa le ia apararea celor 49 sunt exact cei de la USR – PLUS? Radicalii radicalilor, intransigentii intransigentilor, fanii catuselor si ai luptei fara mila cu hotia?
Conte,
Ca sa fiu sincer, n-am mai urmarit subiectul si pana acum, cand am vazut ce-ai scris, chiar n-am vazut ca-i apara aia. Dar nu pun la indoiala spusele tale, mai ales ca am certitudinea ca ai mult mai multe (si mai bune!), surse de informare decat mine!
Azi am aflat „pe fuga”, ca au fost exmatriculati si cam atat; nici nu le-am plans de mila, nici nu m-am bucurat.
Insa faptul ca au fost aparati de usr-isti, parca pune totul intr-o alta lumina! Nu de alta dar n-am observat la ei sa ia apararea altora, in afara celor care sunt intr-un fel sau altul, foarte apropiati lor sau care le servesc interesele!
Cele ce-ai semnalat ma duc cu gandul la ideea ca nemernicii astia, deja au inceput sa-si faca „pepiniere” unde sa se dezvolte urmasii si continuatorii lor intr-ale (in)justitiei si daca e asa, as zice ca lucrurile in fapt, stau mult mai rau decat par!
Sper sa n-ai dreptate dar cand e vorba de ceva rau, nu mai am curajul sa cred ca e doar o parere aiurea…
Cat despre „intransigenta” usrplusistilor…
Mda, luand in considerare faptul ca cei 49 au fost aparati de usr-isti, ideea unei viitoare arhive gen SIPA, parca nu mai pare atat de absurda si clar, nu mi se mai pare deloc ridicola. Mai degraba, cutremuratoare!
Chestia cu „spectrul politic” vine de la „spectru” cu intelesul de „fantoma” presupun, nu? Nu de alta, dar nu mai avem decat niste fantome caricaturale ale unor politicieni si niste fantome caricaturale ale unor partide!
Dumnezeu sa ne apere pe toti!
E posibil, Conte, din partea mea cred insa ca doar folosesc ca si circ: ati vazut ca dupa ce au trambitat mai intai 770, dupa aceea 49 la care au probe certe, de neclintit, acum au ajuns la 45?Â
Unde au disparut brusc patru daca aveau probe „beton”? I-au selectat ca viitori usor santajabili? ce probe indubitabile au avut daca sunt asa de gumilastice?Â
Si, fireste, cine sare sa ceara decapitarea celor ramasi 45 e …..domnul Danilet https://www.stiripesurse.ro/judecatorul-cristi-danilet-ii-calca-pe-cap-pe-studentii-exmatriculati-de-la-drept-posibil-viitori-spagari-si-escroci-interdicatie-pe-viata_1667350.html Cred ca bucuria aceasta a unui Danilet contribuie la impresia ca a fost ceva dirijat, dorit. Spune-mi de ce anume te bucuri, ca sa-ti spun cine esti….Â
Pe de alta parte apare asa ceva: https://www.stiripesurse.ro/usr-sare-la-gatul-lui-danilet-tinerii-din-partidul-lui-barna-ii-apara-pe-studentii-exmatriculati-de-la-drept_1667375.html titlul e complet neadecvat, desigur, si atitudinea total ne-userista – postarea a fost stearsa:  nu e politically correct, am vazut pe pagina lor de facebook si o multime de postari ulterioare tipic userisste de data aceasta care infiereaza cu manie proletara postarea stearsa. Si totusi, da, abia aceea era corecta, indiferent cine a pus-o acolo.
******
Doar de dragul discutiei:
Daca vrei cu adevarat sa reduci aceasta problema, ca e furt la examene, plagiat, doctorate date aiurea, asemenea heirupism punitiv, folositor vreunei manevre local universitare sau politice, nu rezolva nimic ci e doar distrugator. Rezulltatele se vad si la nivel de hotie – sunt unii care invata sa copieze inca si mai eficient, a se vedea acel minunat site decopiat.ro  E mult mai greu sa faci ce se face si intr-o lume altfel, sa creezi o cultura a integritatii in mediul universitar. Greu: reformulezi materia de invatamant, felul in care se pregatesc examenele, in primul rand. Dar faci si cursuri de etica serioase – implementezi si aduci la cunostinta consistent niste standarde etice. In multe universitati occidentale, de la inceput, din faza de orientare a studentilor, se fac asemenea cursuri de etica, sunt invatati ce inseamna un plagiat, cum se formuleaza o lucrare corect, au softuri de corectare/verificare de folosit deja ca proces de invatare, nu doar punitiv, si asta de mult timp. Si chiar si asa tot exista noi provocari care trebuie rezolvate, continuu. Postuniversitar sunt cursuri de etica, profesorii insisi sunt invatati cum trebuie sa abordeze asemenea probleme. (am avut o asemenea discutie acum mai multi ani, cand a inceput mania folosirii acelui „plagiatorule/dottore” – am facut greseala sa intreb: si care sunt in Romania regulile antiplagiat, regulamentele universitare? de ce aplici acum standarde Harvard unor lucrari facute cand pana si accesul la computere in Romania era extrem de limitat si Harvard era, informational, la fel de apropiat ca planeta Marte, adica in anii ’90? unde scrie in regulamentele universitare romanestica trebuie sa urmezi standardul Harvard? – am cautat si cu mare greutate am gasit prima incropeala in acest sens pentru facultatile din Bucuresti…publicate abia din 2011. Nu ca ma asteptam la altceva, doar nu credeti ca pe mine m-a invatat cineva ce reguli de citare sa folosesc la o lucrare de licenta, am urmat doar bunul simt citind, la biblioteca, din carti straine la care aveam acces acolo, dar nu m-a invatat nimeni, formal… in sase ani de facultate. Abia dupa 2011 in Romania s-au facut niste pasi mai seriosi in acest sens: au aparut niste ghiduri mai consistente, comisii de etica mai active de prin 2012-2013 vad….. dar ce se face concret pentru educarea studentilor tot nu inteleg – in State la nivel universitar si postuniversitar se fac o saptamana -doua de orientare, cursuri premergatoare in care sunt deja incluse elementele esentiale de etica, la examene citesti regulamentul de fata cu ei si dai cu subsemnatul ca ai inteles: adica stii , ai fost invatat regulile, ti-ai luat un angajament, si stii ca o patesti rau daca incepi sa calci stramb.
In universitati sunt comitete de integritate, in occident formate din cadre universitare si studenti deopotriva. ( la UB au pus acolo de forma un singur student pentru toate facultatile din UB, ori feedback-ul studentilor e foarte important, judecata profesionala se face de catre egali, peers, nu doar de superiori si asa ceva are intr-adevar greutate in a forma generatii de studenti in spiritul integritatii profesionale). Procedurile de evaluare si decizie sunt complexe – va dau iar un exemplu la intamplare, cum se formuleaza aceste structuri si mecanisme la universitatea din Pittsburgh sa zicem ( nu considerati ca doar fac search pe goagal, am tot participat in ultimii vreo 15 ani in comisii de etica, la diferite niveluri, de asta si interesul pentru subiect)
 https://www.provost.pitt.edu/sites/default/files/academic_integrity_guidelines.pdfÂ
explica ce se face cand e vorba de un student acuzat dar si de un profesor acuzat – analiza cazurilor decurge ca un adevarat proces, cu prezentare de dovezi, cross-examination, depozitii, martori; se explica modul in care se face informarea partilor, drepturile lor, tipuri de pedepse, drept la apel la un comitet superior, gradarea pedepselor. Vedeti ce obligatii au profesorii - punctul 12 la pagina 11 e interesant, nu? sa respecte in asemenea cazuri DEMNITATEA individuala si colectiva a studentilor – wow, spuneti asa ceva domnului decan Dinca, darmite mediei si lipitorilor de afise cu „hotule” de pe facebook.
M-am uitat pe codul de etica, mecanismele de integritate si comisiile de la UBucuresti – dupa rapoarte , facute cu mopul generalizarilor, abia de prin 2013 se lucreaza la un cod si forma finala e din 2020. E cam varza si adreseaza mai degraba plagiatul, partea legata de examene nu. Cursuri de etica abia din 2017-2018 si numai pentru masteranzi/doctoranzi – adica dupa atat scandal, si cand de fapt stii de vreo treizeci incoace ca e o problema, iti ia inca ani sa pornesti niste cursuri si numai la acest nivel???? Eficienta acestor masuri e minora si nu o spun doar eu: Nu sunt fan Pippidi, dar pot sa-i reprosez orice numai ca nu stie ce se face intr-un mediu universitar nu. A facut un raport asupra integritatii universitare in 2016 . Are scorurile de la 1 la zece, la corectitudine scorul mediu al universitatilor romanesti e 5, meritocratie 3, guvernanta 6. Nicio universitate nu are un scor final peste 8. Spune in final, referitor la aceasta campanie cu pedepse aspre la gramada si inregistrari video de examene, dar lipsita de un minim de preventie reala: „Nu sancționarea abaterii disciplinare, care e masivă, ci construcția unei comunități capabile să aibă standarde decente care să fie respectate trebuie să fie scopul reformei.” Ultima concluzie/recomandare a raportului e ce spun mai sus, si ceva pentru care iar mi-am luat si eu o besteleala gen „aperi penali” cu niste ani in urma, prin 2012 parca, in cazul discutiei despre acuzatiile de plagiat folosite politic „Acțiuni de prevenție È™i educare: a) introducerea unui curs obligatoriu în toate universitățile pentru studenții anului I (ciclul licență), în toate domeniile de studiu, care să dezvolte competențe privind: modul de redactare a lucrărilor È™tiințifice È™i citare, metode de cercetare, etică în cercetare, integritate universitară;b) introducerea cursurilor de etică profesională în cadrul modulelor pentru formarea inițială a personalului didactic.” Mult, mult mai coerente sunt codul etic si regulamentele comisiei etice de la Babes Bolyai, rapoartele lor pe ani de asemenea, le vezi atentia pe cazuri individuale, dorinta de a se educa ei insisi si de a imbunatati permanent partea de preventie.Â
*********
Imi cer scuze de lungimea explicatiilor si insistenta, sigur ca am alta abordare si ma irita aceste „rezolvari” in pripa care nu duc la nimic – de ce asa ceva?, sunt si oameni cu o minte extraordinare in ce priveste invatamantul, Marga, Mircea Miclea. Ma uit la Babes Bolyai -  in materie de etica oamenii se duc si se instruiesc si in alte parti, participa la ETINED, conferintele Consiliului Europei in materie de integritate universitar, de exemplu. Ce, Dumnezeule, e asa de greu sa faci si pedagogie, ca sa poti fi intr-adevar formator de invatamant si generatii de studenti, caci nu e suficient sa iti stii domeniul pana in dinti ca sa fii profesor – Miclea spunea asta: pornise masterate de pedagogie la orice universitate, au fost oprite acum niste ani, era neinteresant. Nu doresc sa plictisesc, dar domenii ca educatie, sanatate, justitie lucreaza cu oameni nu cu obiecte si nu se pot corecta in pripa. E dureros sa vezi ca se schimba extrem de putin, de chinuit, si in continuare imbibat de gandire si atitudini comunistoide: Ce crestem in Romania? doar ura, hotie, bestelit de slugi, procese colective, oameni umili si santajabili de o parte, zarzavagioaice si maciucari de alta???? Facultatile sunt o dovada de civilizatie, la noi se pare insa ca civilizatia inclusiv in universitati e facultativa.
Stimata Cris, sunt de acord cu aproape tot ce-ati scris. Există și mici diferențe de opinie, dar, fără ele, ar fi plictisitor. Ceea ce, însă, mă impresionează cel mai mult de câte ori vă citesc este acribia cu care abordați fiecare subiect. Vă documentați până la ultimul detaliu și abia apoi vă pronunțați. De aceea, pentru mulți, polemicile cu dumneavoastră sunt foarte dificile. Eu nu am atâta răbdare! E drept, la subiectele controversate iau opinii din toate taberele dar nu la modul exhaustiv.
E ciudat, intr-adevăr! Danileț îi atacă, în schimb îi apără tineretul userist. Și, surpriză, îi apără și Mirel Curea. E adevărat, cu alte tipuri de argumente, de care mă simt mult mai apropiat.
Nu pretind că, în problema pe care o discutăm, eu am avut dreptate. Poate m-am inșelat. Dar”¦ așa am simțit, așa am gândit”¦ În ceea ce mă privește, cel mai important mi se pare să fiu sincer cu mine însumi.
Cris,
Pana la urma, toate domeniile care cer excelenta, cer in acelasi timp, si stiinta de carte in materie, si har, si suflet!
In unele domenii, esecurile se masoara in vieti pierdute, cum e cazul cu medicina, invatamantul sau justitia, in altele, esecul se masoara in inutilitatea anilor pierduti pentru o pseudo-pregatire pe care beneficiarul nu e in stare nici s-o transmita mai departe, nici s-o foloseasca pentru a-si imbunatati propria viata.
Din pacate, majoritatea de azi, e formata de cei din categoria asta, care se prefac ca se pregatesc, fara insa a fi capabili sa acumuleze ceva si care sunt pregatiti de unii care nu urmaresc decat niste punctaje si atat.
Nu cu foarte mult timp in urma, pe la sfarsitul verii trecute, un amic, a venit la mine ca sa-mi propuna sa mergem impreuna, sa ne inscriem la un masterat.
Desi nu ma interesa, pentru ca la mine, ca am sau nu 1000 de masterate si 100 de doctorate, tot aia e, eu nefiind angajat undeva ci avand o profesie liberala, am fost curios la ce masterat voia el sa ne inscriem. La ASE, sa ne luam mastere in economie, ca are el niste „pile” si ne bagam imediat la o anume banca!
I-am zis ca e nebun, cum sa ne inscriem noi la masterat la ASE, cand pregatirea mea e paralela cu economia si a lui (absolvent de geografie), n-are legatura cu domeniul, nici macar cat a mea!?
Stii ce e culmea? Ca s-a inscris, a fost admis si anul asta sau anul viitor, termina cursul si devine master in economie!!!!
Pe vremuri, ca sa devii director de intreprindere, trebuia sa ai o experienta relativ solida in domeniul respectiv si sa absolvi Stefan Gheorghiu. Adica, musai trebuia sa ai o legatura cu domeniul!!!
Tot pe vremuri, ca sa ajungi sofer pe camion, trebuia sa ai nu mai stiu ce varsta, experienta de n ani ca sofer pe autoturism si abia apoi dadeai examen de sofer pe camion. Daca voiai sa ajungi taximetrist sau sofer pe autobuz, era si mai greu, pentru ca trebuia sa ai experienta totala de z ani, din care vreo 5 sau 10 ani, pe camioane, fara accidente, fara incidente, sa sustii niste examene, etc!
Ai sa ma intrebi ce are Stefan Gheorghiu sau soferia de pe vremea lui Ceausescu, cu masterul in economie al unui absolvent de geografie si cu starea actuala a invatamantului.
Pai, are!
Si are, pentru ca acum, in invatamantul de toate categoriile, nu mai conteaza nici calitatea educatorului, nici calitatea programei, nici calitatea elevului! Tot ce conteaza, e banul! Pana si pe vremea comunista, erau niste criterii serioase de evaluare, care doar in situatii exceptionale erau trecute cu vederea: progenitura generalului X, a procurorului Y, etc. In rest, ca sa treci un examen, trebuia sa inveti de te luau toti dracii!
Pana si ca sa ajungi sofer, trebuia sa inveti si sa faci dovada calitatilor in ale soferiei, nu orice copil care abia a implinit 18 ani, se putea angaja ca taximetrist sau in general, ca sofer!
Nu obtinea oricine diploma de bacalaureat iar facultatea, desi facultativa si atunci, nu era accesibila decat dupa trecerea unor examene extrem de serioase, de admitere, nu ca acum, pe baza de „concurs de dosare”.
Stii ca sunt facultati in Romania, care admit studenti pe baza unei adeverinte eliberata de scoala, care atesta ca elevul a finalizat 12 clase, urmand sa sustina examenul de bacalaureat? Si ca copilul ala, se poate inscrie la facultate, dand pur si simplu o declaratie pe propria raspundere, ca pana la data xx.xx.xxxx va prezenta diploma de bacalaureat la secretariatul facultatii, in original?
In afara de medicina, mai sunt doar cateva facultati la care se sustine examen REAL de admitere si tot asa, doar facultatile de stat, la care NU e acceptata inscrierea unui copil care nu a obtinut diploma de bacalaureat.
In domeniul tau, stii ca in Romania exista doua moduri prin care cineva poate ajunge asistent medical?
– in primul rand, prin absolvirea unei scoli profesionale de asistenti medicali si,
– in al doilea rand, prin absolvirea unei facultati de asistenti medicali
In ambele cazuri, programa de invatamant ESTE IDENTICA, singurele diferente fiind ca la facultate taxa e de 10-15 ori mai mare ca la profesionala si ca la profesionala, practica se face IN SPITAL, iar la facultate, IN LABORATOR!
La final, putinii care sunt alesi sa fie angajati, sunt preponderent dintre cei care au absolvit scoala profesionala, din cauza practicii, pe care ei o fac in spital! Sigur ca indiferent unde ar fi absolvita scoala, in sistemul medical de stat, nu se ajunge decat ori pe pile, ori pe bani multi! Ca nu-s suficiente cadre medicale, nu-i pasa nimanui…
Si tu vorbesti de consilii si comisii de etica, de reforme serioase, de chestii din astea, SF!!
Despre amicul de care-ti ziceam, nu stiu daca va ajunge la vreo banca dar sigur va avea dreptul sa predea ceva la scoala, altceva decat geografia sau economia!
Un absolvent de geografie, „bine pregatit”, care insa n-a profesat nici 10 minute si caruia daca-i spui sa te intalneasca la Brasov, te va suna de la Constanta si-ti va zice ca e pe drum si acu’ ajunge, posesor (viitor) de masterat in economie, va putea sa predea peste nu foarte mult timp, istorie sau mai stiu eu ce, unor puradei de la scoala generala sau de la un liceu mai mic!
Si iar te intreb: tu vorbesti de invatamant performant si etica didactica?
Sunt cateva facultati in tara, demne de numele asta! Chiar daca se intra pe concurs de dosare, nu se iese decat pe stiinta dovedita! Si au comisii reale anti-plagiat dar, din pacate nu le folosesc decat la lucrarile de licenta. Tot e bine si asa, ce sa mai zic?
Dar marea masa a copiilor, merg la universitatile particulare, pentru ca ei sau parintii lor, STIU ca acolo n-au cum sa NU obtina o diploma!
Si rezultatele se vad din plin, zilnic: zeci de accidente grave pe sosele, sosele proiectate in ani lungi de colective de ingineri, care se construiesc in ani si mai lungi si care in final tin 3 zile inainte sa se crape, studenti ajunsi in ani terminali, care se hlizesc tamp la tine daca in dialogul cu ei folosesti ceva cuvinte mai „simandicoase”, ei fiind cel mai bun exemplu de analfabetism functional, tineri preoti care cand nu sunt in sutane, sunt prin carciumi, la femei sau la pacanele, juristi (fie ei magistrati, avocati, notari sau executori) care nenorocesc oameni pentru ca nu pot intelege diferenta dintre „poate sa” si „e obligat sa”, cadre medicale care ucid pentru ca prescriu tratamente fara sa faca analize corecte sau deloc, politisti care bat batranele fara masca pe strada si le incatuseaza dar stau ca idiotii in fata unuia care tine in mana un ciomag sau despre care stiu ca „are spate”, etc!
Si necazul cel mai mare stii care e? Nu ca exista greseli! Pentru ca nu exista profesie si societate in care totul sa fie perfect!
Cel mai rau, e ca fiecare profesie, isi acopera propriile „uscaturi” sau rebuturi, cautandu-le scuze sau justificari, in loc sa le elimine, asa cum ar fi firesc!
Tot extrem de rau, e ca procesul educativ nu mai e bazat pe nimic solid! „Libertatea” de azi, a dus in multe locuri, in extrem de multe locuri din tara, la situatia in care profesorilor le este frica de elevii mai mari si de aceea le dau note mari desi aia sunt praf si nu stiu nimic, despre nimic! Si cand nu le e frica de elevi, le e frica de parintii unora dintre ei!
Pe vremea lui Ceusescu, pe care daca as fi avut ocazia, eram in stare sa-l impusc eu insumi si pe care din ce in ce mai mult, am ajuns sa-l regret, daca erai elev si te prindea militia pe strada ca NU esti in uniforma in timpul orelor de curs, o incurcai rau! Sa intri in vreo carciuma fara sa te insoteasca un adult sau sa te vada careva pe strada ca fumezi, era jale! Scos in careu in fata scolii, facut de ras, exmatriculat, scazuta nota la purtare, interdictia participarii la unele activitati, nu era de joaca!
Azi, nu mai mira pe nimeni cand vede pe strada un pustan de clasa a cincea care taraste ca pe-un caine mort un ghiozdan cat un sarcofag, care cere „Nene, n-ai un foc?”
Mergi prin locurile mai retrase ale tuturor oraselor mai rasarite si ai sa vezi la anumite ore, cum militia aduce sau duce (cu masinile de militie, evident!!!), „fetite” la si de la produs, sau cum aceiasi militieni, vand pliculete suspecte, direct din scunul masinii de serviciu, la cativa pasi de cate o scoala!
Si cand ai de-a face zilnic cu asa ceva, hai sa vedem cat optimism mai poti stoarce din tine, gandindu-te la mersul societatii romanesti!
Eu va multumesc, Conte. Acesta e totusi un subiect care m-a interesat de-a lungul anilor, atat ca problema de pedagogie cat si de etica, deci nu e nicio dificultate sa discut si nu poate fi din partea mea un raspuns in pripa. Noi ca medici invatam si dam examene o viata, e normal sa-mi fie un subiect apropiat. Am si studenti, si rezidenti, asistente sau farmacisti in formare. Mi-e drag de copiii mei care invata, cresc, se formeaza in profesiunea aceasta. Extrem de rar resping pe cineva, trebuie sa-i fi dat toate sansele si sa nu le foloseasca. Se intampla sa dau afara vreo asistenta, sa concediez cate un pacient, sa resping categoric vreun rezident, rar, si numai dupa ce ma conving, dupa ce discut deschis, dau sansa cuiva sa invete si sa-si revizuiasca atitudinea. Iar cand termin o asemenea relatie profesionala e scurt si fara niciun alt drept de apel, nu bestelesc pe nimeni, tac, nu mai am nimic de zis, acel om nu mai are ce cauta in echipa mea – si e o echipa impecabila, de oameni care se sprijina reciproc, pasionati de ce fac – mai rar gaseste careva o atmosfera similara, de familie, in alte parti, dar daca nu suntem noi suficient de buni pentri acesta, e liber sa incerce altundeva. Bref: Vine cine vrea, ramane cine poate.
Ca discutie aici,  NN, ca sa iau doar un exemplu la intamplare, sper sa nu se considere jignit:, a avut toata atentia mea, i-am spus decent unde e problema dar nu a inteles si a continuat – a fost mai interesat sa persiste intr-o greseala, logica in primul rand, pe de o parte strawman fallacy, omul de paie (nu e interesat de ce spun sau de subiect in sine ci ia cate un fragment din ce spun, ii da un sens complet strain de cel formulat de mine ca interlocutor, imi atribuie mie acest sens, se bate cu acesta (omul de paie) si asteapta ca eu sa raspund, doar doar poate ajunge sa-mi lipeasca vreo eticheta – la ce sa raspund? de ce sa apar eu o pozitie in fapt straina mie si doar proiectata asupra omului de paie care nu are nimic de a face cu mine? daca nu are nevoie de mine, e ok, se poate certa cu sine, sau gasi alte paie, ce altceva sa spun) pe de alta parte apeleaza la un ad hominem pseudo-psihanalitic cand important e subiectul nu persoana, iar incercarile de a defini persoana in acest fel e plina de prejudecati.Â
In profesiunea asta a mea viata bate filmul, n-am timp, nu ma plictisesc atata incat sa ma angajez in jocuri inutile – acusica de exemplu ne-a batut crivatul, au fost temperaturi record pe ultimul secol nu ani. Am avut o saptamana in care am fost ingropati in zapada, gheata si frig, dupa aceea inca doua saptamani sa avem grija de dezastrul primei. Iar in spatele unui „nu e curent, nu e apa” sunt mult mai multe de rezolvat – sunt oameni pe oxigen, pe masini de respirat acasa cum sunt CPAP – acestea nu merg fara curent, asa incat am avut oameni disperati ca mor ca nu pot sa respire nu doar de frig,. Nu doar aprovizionarea cu alimente nu s-a putut face ci si aprovizionarea farmaciilor – ce te faci cu oameni care depind de niste medicamente si nu le pot obtine? Cum ajungi la spital cand nu ai cum – aici a fost sublim, au sarit membrii din familiile noastre cu truck-uri puternice sa ne ajute, sa ne duca, sa ne scoata de unde am ramas inzapeziti sau in sant, sa duca ei medicamente sau altele la pacientii nostri – bine ca ne-au mers macar celularele fiindca asa ne-am coordonat si,  deh, ai nostri de acasa cam sunt obisnuiti cu viata asta a noastra. Pe scurt am avut niste zile infernale  in care tot ce inseamna timp, gandit, actiune, au fost de cosmar – ce timp pot sa am in asemenea conditii ca sa ma pierd in discutii inutile sau doar superficiale, sa vorbesc ca sa ma aflu in treaba? n-am, asa incat spun ce am de spus cand cred ca are vreo importanta, de aceea si seriozitatea abordarii.
Faptul ca verific ceea ce gandesc si explic de ce ajung la anume concluzii cred ca e un gest normal de respect: cel care da atentie unui subiect merita atentie in schimb – e curtoazia normala a discutiei. Exact asa ma port si in viata de zi cu zi, si nu pot sa zic ca ar fi neaparat deformatie profesionala desi, desigur, acesta e modul in care discutam intre noi profesional: asta astept zi de zi de la rezidentii mei de exemplu, la fiecare caz astept in diagnosticul diferential cel putin 5 diagnostice posibile si sa-mi explice cum gandesc, ce argumente au, cum planuiesc urmatorii pasi diagnostici si de ce, cum ajung la concluzia finala, cum formuleaza un tratament, si in aceeasi masura ei asteapta de la mine o constructie de acest tip la fiecare caz. Nu e niciodata vorba de cine ar avea dreptate ci pur si simplu de bucuria unei, sa-i zicem, vanatori de comori, treasure hunt, straduinta de a gasi o imagine cat mai clara a unui subiect discutat, in care nu exista vreunul sa piarda: toti castigam si asa mai crestem, impreuna, un pic :).Â
Stimate Conte,
Te invit sa personalizam, impreuna, zicala cu pestele care de la cap se-mpute. Ce-avem noi aici: un presedinte de tara, votat de doua ori de catre populatie, care si-a obtinut cel putin una dintre cele 6 case ( cica din meditatii?!) cu acte false. Confirmat in justitie; un prim ministru dat afara din staff-ul unei importante banci (# rezistenta, altfel) pentru smenuri cu valuta tarii pe care astazi o „conduce”; un ministru al justitiei care a falsificat documente (?!) pentru a obtine un apartament la ANL; un ministru al sanatatii, contabil fara diploma; sute de demnitari, generali, politicieni, s.a. cu masterate plagiate. Ce sa mai vorbim de alte, probabil, zeci de mii de impostori mai marunti? Si, NU vorbim de hoti de buzunare, ci de „gulere albe”. Pai, nu astea ne sunt exemplele furnizate de catre societate ca fiind de succes? Cum ne-am putea convinge copiii, nepotii – presupunand ca chiar am vrea s-o facem – ca, in viata in care intra, ar trebui sa primeze comportamentul moral, ca fraudarea unor examene e chiar un furt – la fel ca bagatul mainii in buzunarul altuia-, ca mai exista si rusine pe lume- nu numai obraznicie victorioasa -, ca…ca…ca. Si ca, in final, binele invinge raul? Cum sa putem face asta, in conditiile in care tot ce vad ei in jurul lor este exact contrariul? Asa cum mai sustineam si altadata, consider ca partida e pierduta la nivel de tara iar salvarea poate veni doar ca urmare a unui razboi individual, o lupta cu sanse mici de reusita, inotand contra curentului majoritar potrivnic.
pramatiile alea viseaza sa ajunga procurori si sa dea numai n.u.p……o degeneratie de gunoaie.
Totul a inceput in dec.’89 – ian.’90 cu o grupare pe nume fsn, cateva fumigene pentru spectacol si impresie artistica si apoi cateva mineriade bine (eufemism) organizate si ceva conflicte interetnice bine (tot eufemism) regizate, dupa care totul a curs pe fagasul creat.
Restul e istorie.
Regretele sunt tardive si comentariile la situatia prezenta sunt doar atat … comentarii.
Spune-mi, te rog, tu esti Excelsior de acum cativa ani?
Da.
Incredibil! Desi nu am fost mereu in armonie de opinii (mai degraba invers!), ma bucur mult de revenirea ta. Evident ca nu pot retine caracteristicile tuturor vizitatorilor mei de pe acest blog dar de tine imi amintesc f. clar ca erai un comentator inteligent, civilizat si mereu cu argumentele la tine. Sper sa te citesc, aici, cat mai des.
Este o revenire doar prin scurtul comentariu, pentru ca articolele ti le-am urmarit in permanenta si pot spune ca, in ultima vreme, am fost de acord cam cu tot ce ai scris. De comentat nu mai prea comentez de multa vreme (asta a fost o exceptie).
Clasa politica romaneasca este atat de bolnava incat ma tem ca este deja in metastaza dar problema cea mai grava este cum s-a ajuns aici. Prin largul concurs al electoratului. Atata timp cat oile isi aleg ca paznici la stana lupi, sansele de revenire sunt zero si comentariile sunt, din pacate, inutile. Poti combate judecati, dar nu poti combate prejudecati.
Sunt doua generatii defecte. Si a treia s-a defectat in mare parte. Cand 70% au votat un defect tocmai pentru ca e defect si in general se voteaza doar defecti pentru simplu motiv ca sunt defecti, e clar ca defectii au invins bunul simt si normalitatea. Suntem inconjurati si coplesiti de defecti. Din pacate singura iesire din asta e implozia. Nu mai e mult pana atunci.
Deci cine a dat mesajele de pe grup? Expresia metode de fraudare mi se pare cam generalista ca să stea în fata unui judecător adevărat nu ca Ionut Matei sau alt specimen scăpat din panoptikum-ul care este justiția română!
Episodul asta nu este o continuare a scandalului dr săptămâna trecuta în care decanul acuza unul dintre lectori ca a facilitat frauda?
Mi s-ar părea ipocrit sa înfierez a la Stahanov combinatia ăstora când È™i eu am copiat( msrp ce credeti oricum diploma aia este un carton), dar trebuiau sa se aÈ™tepte la asta din moment ce au închis È™coala din cauza Wuhan flu!
Domnule Conte in magistratura testul cu poligraful pentru magistrati ar trebui facut anual pentru a vedea daca sunt acoperiti, masoni sau colaboratori!
Junimea ce sa faca atunci cand are ca exemplu pe Citu care a picat treapta cu brio si a ajuns prim ministru, pe Voiculescu care e ministru dar nu poate scoate o diploma nici macar de o particulera, pe BULAi care nu stie nici «Catelus cu parul cret» si e pres. la comisia de cultura din CD, duoamna Veorica emotiva care pana i-a trecut tracul a pocit vorbirea( oricum vorbeste mai bine ca dulapul sau cataitul)s.am.d..
Prostia, nesimtirea ,neamul prost,neistruirea,incompetenta,imbecilitatea,nepregatirea ,ipocrizia sunt la putere,la mare rang!
Peste este securalea care le dirijeaza!
Toate domeniile e functionare sunt suprapoluate numai cu obscuritati!
Daca i-ai lua pe toti la rand din tot esichierul politic si ai face o triere sanatoasa in ce priveste educatia si instruirea nu strangi de o clasa intreaga!
Cum sa-i ceri unui bobor ,pentru care cititul deja devine o mare performanta, sa-si promoveze intelectuali rasati, pregatiti, patrioti!
Nu ne mai vindecam niciodata cu o clasa politica de teapa asta!
As dori acum sa aflu, dintre cei 49 de studenti, cati anume vor ramane eliminati? Bravo decanului, el este unicat. Copierea si furtul Sunt o plaga generalizata si profunda, alaturi de ignoranta uluitoare a regulilor gramaticale si o incultura inspaimantatoare in invatamantul universitar. Probabil ca mai degraba va fi silit decanul sa demisioneze decat sa fie dati afara studentii infractori dar platitori de taxe. Cam asa se intampla…
Conte, cu siguranta ca fenomenul este mult mai amplu decat apare din constatarea decanului. Dezordinea si imoralitatea a invadat intreaga societate. Legea entropiei e implacabila.
Scuze pentru dezacord!…
Nu cred ca-i dezacord. Tasta U nu si-a facut „datoria” cand ati apasat-o. Nu scrieti ca agramat. QED.
Multumesc! Calitatea umorului din postarea dvs. m-a naucit. Cu siguranta, meritati un tort. …Nevirtual!